Margaret Gould Stewart: Ce crede Youtube despre copyright

Dacă vă aflați astăzi în public sau dacă vizionați această conferință de altundeva sau altcândva, participați la ecosistemul drepturilor digitale. Indiferent dacă sunteți artist, tehnician, avocat sau pur și simplu un fan, drepturile de autor au un impact direct asupra vieții dvs. Administrarea drepturilor de autor nu depinde numai de cine le deține. Este vorba de o rețea complexă de relații și e o parte critică a mediului nostru cultural. YouTube ține foarte mult la protejarea drepturilor de autor. Dar ca să le dăm autorilor posibilitatea să aleagă ce să facă cu copiile sau cu remixurile, trebuie prima dată să identificăm când materialul cu copyright este încărcat pe site.

Să analizăm un anumit clip ca să vedem ce se întâmplă. În urmă cu doi ani, cântărețul Chris Brown a lansat videoclipul oficial al single-ului ''Forever''. Un fan l-a văzut la TV, l-a înregistrat cu telefonul mobil și l-a încărcat pe YouTube. Dar pentru că Sony Music a înregistrat videoclipul lui Chris Brown în sistemul nostru de detectare, în câteva secunde de la încărcarea clipului, această copie a fost detectată, permițându-le celor de la Sony să hotărască ce vor face în continuare.

Dar de unde știm că clipul utilizatorului era o copie ? Totul începe cu deținătorii drepturilor de autor care introduc informații în baza noastră de date, împreună cu o politică de utilizare, care ne spune ce să facem când găsim un clip. Noi comparăm fiecare clip încărcat cu toate fișierele noastre din baza de date. Pe acest grafic puteți vedea cum funcționează creierul acestui sistem. Aici putem vedea fișierul original, care este comparat cu conținutul generat de utilizator. Sistemul compară fiecare moment al acestor clipuri pentru a vedea dacă se potrivesc. Asta înseamnă că putem găsi o copie, chiar dacă aceasta este doar o porțiune a fișierului original, se mișcă cu încetinitorul, sau are o calitate audio și video inferioară. Și facem asta de fiecare dată când un clip este încărcat pe YouTube. Asta înseamnă peste 20 de ore de video pe minut. Când găsim o copie, aplicăm regulile impuse de deținătorul drepturilor de autor.

Iar scara și viteza sistemului sunt cu adevărat incredibile. Nu vorbim doar de câteva filmulețe. Vorbim de peste 100 de ani de film zilnic de noi clipuri încărcate și scanări de copyright, pe care le facem constant asupra conținutului de pe site. Și când comparăm acele sute de ani de video, le comparăm cu milioane de fișiere din baza noastră de date. Ar fi ca și cum 36.000 de oameni s-ar uita la 36.000 de monitoare în fiecare zi, fără nicio pauză de cafea.

Și ce facem când găsim o copie ? Majoritatea deținătorilor drepturilor de autor, permit publicarea copiei. Iar ei beneficiază de expunere, prin reclame sau vânzări conexe. Mai țineți minte videoclipul lui Chris Brown, ''Forever'' ? A stat o perioadă în topuri și apoi a dispărut. Acesta părea să fie sfârșitul poveștii. Dar anul trecut, doi tineri s-au căsătorit. Aceasta e înregistrarea de la nunta lor. Poate că ați văzut-o.

(Muzică)

Ceea ce e extraordinar e faptul că, dacă nunta a fost atât de distractivă, vă puteți imagina cât de mult s-au distrat la recepția de după ? Cine sunt oamenii ăștia ? Și eu vreau să merg la așa o nuntă.

Așa că mica lor înregistrare de la nuntă a avut peste 40 de milioane de vizionări. Iar Sony, în loc să o blocheze, a permis existența clipului pe site. Și au pus reclame înaintea lui și au creat un link care trimite la iTunes. Iar cântecul vechi de 18 luni era din nou pe locul patru în topul vânzărilor iTunes. Așa că Sony generează venituri din amândouă. Iar Jill și Kevin, fericitul cuplu, s-au întors din luna de miere și au aflat că filmulețul lor e peste tot. Au ajuns la mai multe emisiuni. Și s-au folosit de această oportunitate pentru a ajuta pe alții. Clipul a dus la peste 26.000 de dolari în donații pentru încetarea violenței domestice. Iar dansul lor a devenit atât de popular încât NBC l-a parodiat în ultimul episod din ''The Office'', ceea ce ne demonstrează că există un ecosistem al culturii. Nu numai amatorii împrumută de la marile studiouri, dar uneori marile studiouri dau ceva înapoi.

Permițând libertatea de expresie, putem crea o cultură a oportunităților. Pentru a schimba lucrurile, a fost nevoie doar de un sistem de identificare a drepturilor de autor. Așa că de ce nu a fost rezolvată problema asta înainte ? Pentru că e o problemă mare, complicată și destul de urâtă. Nu e anormal ca un singur clip să aibă mai mulți deținători ai drepturilor de autor. Sunt casele de discuri. Sunt cei care publică muzica, și aceștia pot varia de la țară la țară. Și sunt multe cazuri când avem combinate mai multe melodii. Și trebuie să ne ocupăm de drepturi diferite la același clip.

Sistemul de identificare de pe YouTube rezolvă toate aceste cazuri. Dar sistemul funcționează doar cu participarea deținătorilor drepturilor de autor. Dacă ai produs ceva ce este apoi încărcat pe YouTube, ar trebui să te înregistrezi în sistemul nostru și apoi vei avea posibilitatea să alegi cum îți va fi folosit materialul. Gândește-te bine la restricțiile pe care le impui acelui conținut. Prin blocarea oricărei vizionări, poți avea de pierdut noi forme artistice, noi fani, noi canale de distribuție și noi surse de venit.

Dar nu contează doar dolarii și impresiile. Vedeți doar câtă fericire a fost răspândită prin administrarea progresistă a drepturilor de autor și a noii tehnologii. Și cred că suntem cu toții de acord că fericirea merită răspândită.

Mulțumesc. (Aplauze)