Marcel Dicke: De ce n-am mânca insecte?

OK, vă voi arăta iar ceva despre ce mâncăm. Şi aş vrea să-mi cunosc publicul. Aşadar, a mâncat careva insecte vreodată? Destul de mulţi. (Râsete) Totuşi, nu sunteţi reprezentativi pentru întreaga populaţie a globului. (Râsete) Pentru că 80% dintre oameni chiar mănâncă insecte. Iar asta e bine.

De ce să nu mănânci insecte? În primul rând, ce sunt insectele? Insectele sunt animale cu şase picioare. Iar astea sunt doar câteva. Sunt şase milioane de specii de insecte pe Pământ, şase milioane de specii. Sunt câteva sute de specii de mamifere - dar şase milioane de specii de insecte. De fapt, dacă am număra toate organismele individuale, am obţine rezultate şi mai semnificative. Dintre toate animalele de pe Pământ, aparţinând tututor speciilor, 80% au şase picioare. Dar dacă am număra toţi indivizii şi am calcula greutatea medie, ar rezulta ceva între 200 şi 2000 de kilograme pentru fiecare om de pe Pământ. Asta înseamnă că, din punct de vedere al biomasei, insectele sunt mult mai abundente decât noi. Şi nu ne aflăm pe o planetă a oamenilor, ci pe o planetă a insectelor. Insectele nu se află doar în natură, ci sunt implicate şi în economie, de obicei fără ştirea noastră.

S-a făcut o estimare, una conservatoare, acum doi ani, conform căreia economia SUA a beneficiat de 57 de miliarde de dolari pe an. E un număr foarte mare, o contribuţie gratuită la economia Statelor Unite. M-am interesat cât plătea economia pentru războiul din Irak în acelaşi an. 80 de miliarde de dolari americani. Ştim că n-a fost un război ieftin. Aşa că insectele contribuie gratis la economia Statelor Unite cam în acelaşi grad, absolut gratuit, fără să ştie nimeni. Asta nu se întâmplă doar în SUA, ci în orice ţară şi în orice economie.

Ce fac anume? Îndepărtează bălegarul, ne polenizează recoltele. O treime din fructele pe care le mâncăm este rezultatul insectelor care ajută la reproducerea plantelor. Ţin sub control dăunătorii şi sunt, în acelaşi timp, hrană pentru animale. Sunt la baza lanţurilor trofice. Animalele mici mănâncă insecte. Chiar şi animalele ceva mai mari mănâncă insecte. Dar animalele mici care se hrănesc cu insecte sunt, la rândul lor, devorate de animale mai mari şi tot aşa. La capătul lanţului trofic, le mâncăm la rândul nostru. Mulţi oameni mănâncă insecte. Iată-mă într-un orăşel de provincie din China, Lijiang, cu circa două milioane de locuitori. Dacă ieşi la cină, poţi alege ce insecte ai vrea să mănânci, ca şi cum te-ai afla într-un restaurant pescăresc şi ai alege ce peşte doreşti să consumi. Şi le prepară într-un fel grozav. Iată-mă savurând o cină constând în omizi, lăcuste, albine, delicatese. Poţi mânca ceva nou în fiecare zi. În lume se mănâncă mai mult de 1000 de specii de insecte. Semnificativ mai mult decât cele câteva mamifere pe care le măncăm: vaca, porcul, oaia. Mai mult de 1000 de specii - o mare varietate. Acum v-aţi putea zice: OK, în acel oraş de provincie din China se întâmplă asta, dar nu şi la noi.

Am arătat însă deja că destui dintre dumneavoastră au mâncat deja insecte. Dar pot să susţin că absolut toţi mâncaţi insecte, fără excepţie. Mâncaţi cel puţin 500 de grame pe an. Ce mâncaţi? Supă de roşii, unt de arahide, ciocolată, tăiţei - orice mâncare procesată îngurgitaţi conţine insecte, deoarece insectele sunt pretutindeni şi, când se află în mijlocul naturii, se află şi în recoltele noastre. Unele fructe sunt afectate de insecte. Acelea sunt fructele, şi anume roşiile, din care este făcută supa de roşii. Dacă nu sunt afectate de insecte, sunt vândute la magazin. Asta este imaginea pe care-o avem despre roşii. Dar există şi roşii care ajung în supă. Şi, atâta timp cât îndeplinesc cerinţele autorităţii sanitar-veterinare, poate conţine tot felul de chestii, fără nicio problemă. De fapt, de ce-am pune chiftelele astea în supă, atâta timp cât oricum conţine carne? (Râsete) De fapt, toate alimentele procesate conţin mai multe proteine decât credem. Aşadar, toate sunt deja o sursă de proteine.

Aţi putea spune: "OK, aşadar mâncăm din greşeală 500 de grame." Ba chiar o facem intenţionat într-o grămadă de alimente pe care le avem. Iată aici doar două dintre ele - prăjiturele roz sau surimi sau, dacă doriţi, Campari. Multe dintre alimentele care au culoarea roşie sunt vopsite cu un colorant natural. Batoanele surimi conţin carne de crab sau sunt vândute ca şi cum ar conţine aşa ceva; de fapt, este peşte alb care este vopsit cu coşenilă. Coşenila este un produs secundar al unei insecte care trăieşte pe plantele de cactus. Se produce în cantităţi mari, 150-180 de tone pe an, în Insulele Canare şi în Peru şi sunt o afacere bănoasă. Un gram de coşenilă costă circa 30 de euro. Un gram de aur costă tot atât. Aşadar, este foarte preţioasă şi o folosim ca să colorăm alimentele.

Situaţia globală se va schimba pentru fiecare dintre noi, pentru toată lumea de pe acest Pământ. Populaţia globului creşte foarte rapid şi o face exponenţial. În acest moment există între şase şi şapte miliarde de oameni, iar acest număr va creşte până la nouă miliarde în 2050. Asta înseamnă că vom avea mult mai multe guri de hrănit. Iar acest lucru îngrijorează din ce în ce mai mulţi oameni. În octombrie anul trecut a avut loc o conferinţă a Organizaţiei pentru Agricultură şi Alimentaţie din cadrul ONU dedicată acestui subiect. Cum vom hrăni această lume? Dacă priviţi datele, acestea ne indică faptul că vom avea cu o treime mai multe guri de hrănit, dar avem nevoie ca producţia din agricultură să crească cu 70%. Iar asta deoarece populaţia globului creşte nu doar cantitativ, ci se şi îmbogăţeşte şi orice persoană mai înstărită începe să mănânce mai mult, în special mai multă carne. Iar producerea cărnii are costuri ridicate în cadrul producţiei din agricultură.

Dieta noastră constă în parte din proteine animale şi, deocamdată, cei mai mulţi dintre noi le procurăm din carne, din peşte, din vânat. Şi mâncăm destul de mult. În ţările dezvoltate, se consumă în medie 80 kilograme pe cap de locuitor pe an, cantitatea crescând până la 120 kg în Statele Unite şi fiind ceva mai scăzută în alte câteva ţări. Media este însă de 80 kilograme pe an pentru fiecare persoană. În ţările în curs de dezvoltare, aceasta este mult mai scăzută. Este de 25 kilograme pe an. Dar creşte într-un ritm nebunesc. În China, în ultimii 20 de ani, a crescut de la 20 la 50 şi creşte în continuare. Aşadar, dacă o treime din populaţia lumii îşi va mări consumul de carne în medie de la 25 la 80 kilograme, iar o treime din populaţia lumii trăieşte în China şi în India, vom avea o cerere enormă de carne. Şi, desigur, nu suntem în măsură să zicem "E doar pentru noi, nu şi pentru ei". Au dreptul la aceeaşi cotă ca noi.

Pentru început, aş spune că, în Occident, mâncăm mult prea multă carne. Ne-am putea descurca cu mult mai puţin - şi sunt în măsură să zic asta, sunt vegetarian de multă vreme. Şi te poţi descurca uşor fără orice. Ai parte de proteine în orice aliment. Dar producerea cărnii este asociată cu multe probleme şi avem parte de asta din ce în ce mai des. Prima problemă este sănătatea umană. Porcii seamănă mult cu noi. Se folosesc chiar şi în medicină şi putem transplanta organe de la porc la om. Asta înseamnă şi că avem boli comune. Iar o boală specifică porcilor, un virus specific lor şi un virus uman pot ambele prolifera. Din cauza modului în care se reproduc, se pot combina şi da naştere unui nou virus. Asta s-a întâmplat în Olanda în anii '90, în timpul epidemiei de gripă porcină. Obţii o nouă boală, care poate fi mortală. Mâncăm insecte - sunt atât de îndepărtate genetic de noi, încât aşa ceva nu se întâmplă. Aşadar, o bilă albă pentru insecte.

(Râsete)

Şi mai este şi factorul de conversie. Din zece kilograme de hrană obţii un kilogram de carne de vită, dar poţi obţine nouă kilograme de carne de lăcustă. Aşadar, dacă ai fi un antreprenor, ce-ai face? Cu zece kilograme de materie introdusă obţii fie un kilogram, fie nouă kilograme de produs final. Deocamdată, alegem un kilogram sau până la cinci kilograme de produs final. Încă nu obţinem bonusul. Încă nu alegem nouă kilograme de produs final. Iată a doua bilă albă pentru insecte.

(Râsete)

Şi mai e şi mediul. Dacă din 10 kilograme de hrană - (Râsete) obţinem un kilogram de carne de vită, restul de nouă kilograme sunt irosite, iar o mare parte din acestea este bălegar. Dacă produci insecte, ai parte de mult mai puţin bălegar pe kilogram de carne obţinută. Aşadar, mai puţină irosire. De asemenea, ai mult mai puţin amoniac pe kilogram de bălegar şi mult mai puţine gaze cu efect de seră când e vorba de bălegar de insectă, iar nu de vacă. Aşadar, se iroseşte mai puţin iar deşeurile rezultate nu sunt atât de dăunătoare mediului precum bălegarul de vacă. Trei bile albe pentru insecte.

(Râsete)

Desigur, există şi un "dar", şi anume dacă insectele produc carne de bună calitate. S-au făcut tot felul de analize şi, în ceea ce priveşte proteinele, grăsimile sau vitaminele, carnea de insectă este foarte bună. De fapt, e comparabilă cu orice altă carne pe care o mâncăm acum. Chiar şi în ceea ce priveşte caloriile conţinute, este foarte bună. Un kilogram de lăcuste are acelaşi număr de calorii precum 10 hotdogi sau şase Big Mac. Patru bile albe pentru insecte.

(Râsete)

Pot să continui şi să adun alte bile albe pentru insecte, dar nu-mi permite timpul. Întrebarea este: de ce să nu mâncăm insecte? V-am prezentat cel puţin patru motive în favoarea acestui fapt. Va trebui s-o facem. Chiar dacă nu vă place, va trebui să vă obişnuiţi. Pentru că, în acest moment, 70% din terenul arabil este produs pentru a obţine carne. Şi nu e vorba doar de terenul pe care vitele merg şi se hrănesc, ci şi despre alte zone în care se produce şi se transportă carnea. Putem mări suprafaţa acestuia în defavoarea pădurilor tropicale, dar curând ne vom lovi de o limită. Şi dacă vă amintiţi că trebuie să creştem producţia din agricultură cu 70%, n-o vom face aşa. Mult mai bine ar fi să trecem de la carne la insecte. Şi, la urma urmei, 80% din populaţia lumii mănâncă deja insecte, aşa că, de fapt, noi reprezentăm o minoritate - într-o ţară precum Marea Britanie, SUA, Olanda, oriunde. În stânga vedeţi o piaţă din Laos în care se găsesc din belşug multe tipuri de insecte din care-ţi poţi alege ce vei mânca la cină. În dreapta vedeţi o lăcustă. Aşadar, oamenii de acolo le mănâncă nu pentru că le e foame, ci pentru că o consideră o delicatesă. E pur şi simplu mâncare foarte bună. Poţi varia enorm. Au nenumărate avantaje.

De fapt, şi la noi există o delicatesă asemănătoare acestei lăcuste: creveţii, o delicatesă care se vinde la un preţ mare. Cui nu i-ar plăcea să mănânce creveţi? Puţinor oameni nu le plac creveţii, dar creveţii, crabii sau racii sunt strâns înrudiţi. Toţi sunt delicatese. De fapt, lăcusta este crevetele de uscat şi s-ar încadra bine în dieta noastră. De ce nu mâncăm atunci insecte? E doar o problemă de mentalitate. Nu suntem obişnuiţi şi considerăm insectele nişte organisme foarte diferite de noi. De aceea ne străduim să modificăm felul în care sunt percepute insectele. Muncesc din greu alături de colegul meu, Arnold van Huis, ca să le spun oamenilor ce sunt insectele, cât de nemaipomenite sunt şi ce treabă minunată fac în natură. De fapt, dacă n-ar fi insectele, nu ne-am afla în această încăpere. Căci, dacă insectele dispar, şi noi am avea aceeaşi soartă. Dacă dispărem noi, insectele vor continua nestingherite să trăiască.

(Râsete)

Aşadar, trebuie să ne obişnuim cu ideea de a mânca insecte. Aţi putea crede că nu sunt încă disponibile. Ba sunt. În Olanda există antreprenori care le produc, iar unul dintre ei este chiar aici, în public, Marian Peeters, care apare în poză. Prognozez că vor fi disponibile în supermarketuri până la sfârşitul acestui an - nu vizibile, ci pe post de proteine animale în mâncare. Şi poate până în 2020 le veţi cumpăra ştiind că veţi mânca o insectă. Şi sunt pregătite în cele mai grozave moduri. Un ciocolatier danez. (Muzică) (Aplauze) Şi e vorba şi despre design.

(Râsete)

Ei bine, în Olanda, ministrul agriculturii are multe idei inovatoare şi a trecut insectele în meniul restaurantului ministerului. Şi când a avut loc adunarea tuturor miniştrilor agriculturii din UE în Haga, de curând, s-au dus la un restaurant luxos şi au mâncat împreună insecte. Nu e doar un hobby de-al meu. Chiar a luat avânt. Aşa că de ce n-am mânca insecte? Ar trebui să încercaţi. Acum doi ani se adunaseră 1750 de oameni într-o piaţă din oraşul Wageningen şi au mâncat cu toţii insecte în acelaşi timp, generând o adevărată ştire. Cred că în curând nu va mai fi o ştire că vom mânca insecte, ci un fapt normal.

Aşa că puteţi încerca s-o faceţi chiar astăzi şi eu v-aş ura "Poftă bună". O să-i arăt lui Bruno câteva prime încercări, apoi poate lua prima îmbucătură.

(Aplauze)

Bruno Giussani: Întâi priviţi-le.

Marcel Dicke: Sunt proteine în stare pură.

BG: E exact acelaşi pe care l-aţi văzut pe ecran. Şi arată delicios. Pun şi nuci sau aşa ceva.

MD: Mulţumim.

(Aplauze)