Mallika Sarabhai: Dans pentru a schimba lumea

Într-o zi o maimuţǎ cu un singur ochi a venit în pǎdure. Sub un copac a vǎzut o femeie meditând foarte concentratǎ. Maimuţa cu un singur ochi a recunoscut-o pe femeie, o Sekhri. Ea era soţia unui chiar mai faimos Brahmin Pentru a o vedea mai bine, maimuţa cu un singur ochi s-a cǎţǎrat în copac. În acel moment, cu un zgomot puternic, cerul s-a deschis. (Pocnitură) Şi zeul Indra a apǎrut. Indra a vǎzut femeia, o Sekhri. Ah-hah. Femeia nu i-a acordat atenţie. aşa cǎ Indra, atras de ea, a trântit-o pe podea, şi a violat-o. Apoi Indra a disparut. Iar soţul femeii, Brahminul, a apǎrut. Imediat a realizat ce se întâmplase. Şi a înaintat o cerere cǎtre zeii superiori ca sǎ i se facǎ dreptate. Zeul Vishnu a apǎrut.

Existǎ martori?

Doar o maimuţǎ cu un singur ochi, a spus Brahmin-ul.

Maimuţa cu un singur ochi işi dorea foarte mult ca femeii, o Sekhri, sǎ i se facǎ dreptate, aşa cǎ a redat evenimentele exact cum se întâmplaserǎ. Vishnu a dat verdictul:

Zeul Indra a pǎcǎtuit. Împotriva ... Brahmin-ului desigur. Sǎ fie chemat sǎ-şi spele pǎcatele.”

Aşa cǎ Indra a venit, şi a sacrificat un cal. Şi aşa s-a întâmplat cǎ un cal a fost omorât, un zeu a fost spǎlat de pǎcatul sǎu, vanitatea unui Brahmin a fost apǎratǎ, o femeie a fost ... ruinatǎ, iar o maimuţǎ cu un singur ochi a rǎmas ... foarte confuzǎ cu privire la ceea ce oamenii numesc dreptate.

În India are loc un viol la fiecare trei minute. În India, doar 25% din violuri sunt raportate la poliţie, iar din aceste 25% de cazuri raportate, doar în 4% dintre cazuri se întâmplǎ ca violatorii sǎ fie pedepsiţi. Ceea ce aratǎ cǎ un mare număr de femei nu au parte de dreptate.

Şi nu ne referim doar la femei. Priveşte în jur, în propria-ţi ţarǎ. Există un anumit tipar pentru cine e gǎsit vinovat pentru crime. Dacǎ eşti în Australia, majoritatea celor din închisori sunt autohtonii. Dacǎ eşti în India sunt musulmanii ori adivasis, triburile noastre, Naxalites. Dacǎ eşti în U.S., majoritatea sunt negri. Existǎ o anumitǎ tendinţǎ. Brahminii şi zeii, la fel ca în povestea mea, totdeauna reuşesc sǎ facǎ ca adevǎrul lor sǎ fie cel adevǎrat. Deci am devenit toţi maimuţe cu un singur ochi sau cu doi ochi în loc de unul? Nu mai vedem noi nedreptatea?

Bunǎ dimineaţa. (Aplauze) Ştiţi, am spus aceastǎ poveste de aproape 550 de ori, pentru spectatori din 40 de ţǎri, la elevi, la dineuri în smoching la Smithsonian, şi în multe alte locuri. Şi de fiecare datǎ a avut efect. acum, dacǎ m-aş duce la acelaşi public şi aş spune, ''aş dori sǎ vǎ vorbesc despre dreptate şi nedreptate.'' mi-ar rǎspunde, ''Mulţumim foarte mult dar avem alte lucruri de fǎcut.'' Şi aceasta este minunata putere a artei.

Arta poate pǎtrunde unde altele nu pot. Nu mai poţi avea bariere, pentru cǎ arta trece peste prejudecǎţi. trece peste orice mascǎ care spune, ''Eu sunt cutare sau cutare.'' Nu. Trece peste toate. Şi reuşeşte unde alte cǎi nu o fac. Iar într-o lume unde atitudinile sunt atât de dificil de schimbat, avem nevoie de o limbǎ care sǎ aibǎ trecere.

Hitler o ştia; a folosit muzica lui Wagner ca sǎ-i facǎ pe toţi naziştii sǎ se simtă deosebiţi şi superiori. Şi domnul Berlusconi o ştie, din moment ce controleazǎ acest uriaş imperiu al mass-mediei, televiziunii şi aşa mai departe. Şi toate minţile luminate din agenţiile de publicitate care ajutǎ corporaţiile sǎ ne vândǎ lucruri de care nu avem nevoie, şi ei ştiu puterea artei.

Eu am aflat foarte devreme. Când eram mic copil, mama, care era coregraf, a dat peste un fenomen care o îngrijora. Era faptul cǎ tinere mirese din zona ruralǎ Gujarat se sinucideau, pentru cǎ erau obligate sǎ aducǎ din ce în ce mai mulţi bani pentru familiile soţilor. Şi a creat un dans pe care primul ministru Nehru l-a vǎzut. A venit sǎ vorbeascǎ cu ea şi a întrebat-o: "Despre ce este vorba?" Ea i-a spus şi el a început prima anchetǎ despre ceea ce noi astǎzi numim Dansul Zestrei. Imagineazǎ-ţi un dans pentru prima anchetǎ în privinţa unei probleme care chiar şi astǎzi omoarǎ mii de femei.

Mulţi ani mai târziu, când lucram cu directorul Peter Brook în "Mahabharata" jucând rolul unei feministe îndrǎzneţe numitǎ Draupadi, am avut parte de experienţe similare. Mame negre, mari şi grase din Bronx veneau şi spuneau: "Hei fato, asta e!" Apoi aceste tinere trendy în Sorbonne spuneau, "Madame Draupadi, on n'est pas feministe, mais, ça? Ça!" Şi apoi bǎştinaşe din Africa veneau şi spuneau: "Asta e!" Şi m-am gândit: "De asta avem nevoie ca limbǎ."

Avem pe cineva de la sistemul public de sǎnǎtate. Şi Devdutt a menţionat de asemenea sistemul public de sǎnǎtate. Pǎi, milioane de oameni din lume mor de boli transmisibile prin apǎ în fiecare an. Şi asta pentru cǎ nu este apǎ curatǎ de bǎut, sau în țǎri ca India, oamenii nu ştiu cǎ trebuie sǎ se spele pe mâini înainte de defecaţie. Deci, ce fac? Beau apa despre care ştiu cǎ este murdarǎ, se îmbolnǎvesc de holerǎ, fac diaree, fac gǎlbinare şi mor. Şi guvernǎrile nu sunt capabile sǎ asigure apǎ curatǎ. Încearcǎ şi le construiesc. Încearcǎ şi constuiesc conducte; nu se intâmplǎ. Şi MNC-ul le dǎ aparate pe care nu şi le pot permite. Deci ce faci? Îi laşi sǎ moarǎ?

Pǎi, cineva a avut o idee grozavǎ. Şi o idee simplǎ. O idee din care nimeni nu putea face profit dar care este beneficǎ sǎnǎtǎţii in toate domeniile. Majoritatea familiilor din Asia şi din India au un material din bumbac. Şi s-a descoperit, și WHO aprobǎ, cǎ un material de bumbac curat, împǎturit de 8 ori, poate curǎţi apa de bacterii în proporţie de 80%,dacǎ este trecutǎ prin el. Deci, de ce nu fac guvernele cunoscutǎ aceastǎ soluţie prin intermediul televizorului? De de nu este pe fiecare poster din toatǎ lumea a treia? Pentru cǎ nimeni nu poate profita de pe urma ei. Pentru cǎ nimeni nu poate primi ceva înapoi. Dar tot trebuie sǎ ajungǎ la oameni. Şi aici este una din modalitaţile prin care o facem cunoscutǎ.

(Video)Femeia: atunci fǎ-mi rost de un purificator modern de apǎ.

Bǎrbatul: Ştii cât de scumpe sunt. am o soluţie care nu necesitǎ nici un fel de aparat, sau lemn, sau de gaz pentru gǎtit.

Femeia: Ce soluţie?

Bǎrbatul: Ascultǎ, du-te şi pregǎteşte sari-ul ǎla de bumbac pe care îl ai.

Bǎiatul: Bunicule, spune-mi soluţia te rog.

Bǎrbatul: Vǎ voi spune la toţi. Aşteaptǎ.

Femeia: aici tatǎ, (Bǎrbatul: E curat?) Femeia: Da, desigur.

Bǎrbatul: Atunci fǎ cum iţi spun. Împǎtureşte sari-ul în 8.

Femeia: Bine, tatǎ.

Bǎrbatul: Şi tu, tu numeri ca să o facǎ corect. (Bǎiatul: Bine, bunicule.)

Bǎrbatul: De una, de douǎ, de trei, de patru ori împǎturim. Toate bacteriile din apǎ le îndepǎrtǎm.

Corul: De una, de douǎ, de trei, de patru ori împǎturim. Toate bacteriile din apǎ le îndepǎrtǎm. De cinci, de şase, de şapte, de opt ori împǎturim. Apa de bǎut o curǎţim. De cinci, de şase, de şapte, de opt ori împǎturim. Apa de bǎut o curǎţim.

Femeia: Uite, tatǎ, materialul de bumbac împǎturit de opt ori cum ai dorit.

Bǎrbatul: Deci acesta este sari-ul de bumbac. Şi astfel avem apǎ curatǎ.

(Aplauze)

Cred cǎ pot spune cǎ toţi cei de aici sunt foarte îngrijoraţi în privinţa violenţei pe care o întâlnim tot mai des în zilele noastre. În timp ce universitǎţile încearcǎ sǎ elaboreze cursuri de medierea conflictelor şi guvernele încearcǎ sǎ opreascǎ conflictele de la graniţe suntem înconjuraţi de violenţǎ, fie cǎ e vorba de intimidare pe şosea sau de violenţǎ domesticǎ, sau de un profesor bǎtând o elevǎ şi omorând-o pentru cǎ nu şi-a fǎcut temele, violenţa este peste tot. Deci, de ce nu facem ceva ca sǎ ajutǎm la rezolvarea acestei probleme în fiecare zi?

Cum încercǎm noi sǎ-i facem pe copii şi pe tineri sǎ realizeze cǎ violenţa e ceva în care ne complǎcem, dar cǎ ne putem opri, şi cǎ sunt şi alte modalităţi de a exprima violenţa, furia, frustrarea în moduri care sǎ nu facǎ rǎu altor oameni. Uitaţi o cale.

(video) (râsete) Sunteţi oameni paşnici. Pǎrinţii voştri au fost oameni paşnici. Bunicii voştri au fost oameni paşnici. Atâta pace într-un singur loc? Cum se poate altfel?

(muzica)

Dar, dacǎ... Da. Dacǎ... O micǎ genǎ din tine încearcǎ sǎ răzbată? De la începuturile tale în Africa, prin fiecare generaţie, poate a pǎtruns în tine de la creaţia ta. Este un imbold tainic, ascuns adânc în tine. Şi dacǎ e în tine, este şi în mine. Oh Doamne.

E ceea ce te-a fǎcut sǎ îl plesneşti pe fratele tǎu mai mic, sǎ calci un gândac, sǎ îţi zgârii mama. E acel sentiment care iese din adâncul fiinţei tale, când soţul tǎu vine acasǎ beat şi iţi vine sǎ-l iei la bǎtaie. Vrei sǎ îl ucizi pe biciclistul acela în drum spre serviciu, şi sǎ iţi sugrumi verişorul pentru cǎ e un derbedeu. O Doamne Cât despre cei din afarǎ, albi, negri sau maronii, sǎ-i ungi cu smoalǎ, sǎ presari pene pe ei şi sǎ-i alungi din oraş.

E acea micǎ genǎ. Micǎ şi rea. Prea micǎ pentru a fi detectatǎ, o protecţie construitǎ în tine. Omoarǎ! adrenalina iţi va da putere. Mai bine sǎ o înfrunţi, cǎci nu te poţi dezice de ea. Eşti V-I-O-L-E-N-T Cǎci, ori eşti o victimǎ, ori deasupra, ca mine

La revedere, Abraham Lincoln La revedere, Mahatma Gandhi La revedere, Martin Luther King. Bunǎ ziua, gǎşti din acest cartier ce ucid gǎştile din acel cartier. Bunǎ ziua, guverne ale ţǎrilor bogate vânzând arme guvernelor ţǎrilor sǎrace care nu-şi permit nici macar sǎ-şi hrǎneascǎ populaţia. Bunǎ ziua, civilizaţie. Bunǎ ziua, secolului 21. Uite ce am.. Uite ce au fǎcut. (Aplauze)

Arta normală, cinema-urile, au fost folosite în toatǎ lumea sǎ vorbeascǎ despre problemele societǎţii. Acum câţiva ani, a fost un film numit Rang De Basanti care a stârnit deodatǎ mii de tineri ce doreau sǎ fie voluntari pentru schimbarea socialǎ. În Venezuela, una dintre cele mai populare telenovele, are o eroinǎ pe care o cheamǎ Crystal Şi când Crystal, în serial, a fǎcut cancer la sân alte 75000 de femei tinere au mers sǎ îşi facǎ mamografii Şi bineinţeles, "Monologurile Vaginului" despre care ştim cu toţii. Şi sunt comedianţi care vorbesc despre rasism, chestiuni etnice.

Deci, de ce atunci, dacǎ cu toţii suntem de acord cǎ avem nevoie de o lume mai bunǎ o lume mai dreaptǎ, de ce nu folosim singura limbǎ care în mod constant ne-a arǎtat cǎ putem dǎrâma barierele, cǎ putem ajunge la inima oamenilor? Ce trebuie sǎ le spun celor care planificǎ în lumea asta, guvernelor, celor cu strategii este: "Aţi tratat artele ca cireaşa de pe tort. Trebuie sǎ fie drojdia." Pentru cǎ orice planificare a viitorului, fie 2048 e anul în care vrem sǎ ajungem, dacǎ arta nu e pe același plan cu oamenii de știinţă, cu economiştii, cu toţi cei ce pregǎtesc viitorul, din pǎcate, nu vom ajunge acolo. Şi dacǎ aceasta nu devine parte din sistem, nu se va intâmpla.

Deci ce anume trebuie sǎ cerem? Ce avem nevoie? Trebuie sǎ dǎrâmǎm viziunile noastre în privinţa a ceea ce sunt planificatoarele în privinţa a ceea ce credem noi cǎ este o cale bunǎ. Toţi anii aceştia în care am încercat sǎ facem o lume mai bunǎ şi am eşuat. Mai multe persoane sunt violate. Mai multe războaie au loc. Mai mulţi oameni mor din motive minore. Deci, trebuie sǎ facem ceva. Şi asta e ceea ce vreau eu. Puteţi da drumul la ultima piesǎ, vǎ rog?

Era odatǎ o prinţesǎ care fluiera foarte frumos. (Fluierǎturi) Tatǎl ei regele îi spunea: "Nu mai fluiera." Mama ei regina îi spunea: "Nu mai fluiera." Dar prinţesa continua sǎ fluiere. (Fluierǎturi)

Anii au tecut şi prinţesa a devenit o tânǎrǎ femeie frumoasǎ, care fluiera şi mai frumos. (Fluierǎturi) Tatǎl ei regele a spus: "Cine se va mǎrita cu o prinţesǎ care fluierǎ?" Mama ei regina a spus: "Cine se va mǎrita cu o prinţesǎ care fluierǎ?"

Dar regelui i-a venit o idee. A anunţat o Swayamvara. A invitat toţi prinţii sǎ vinǎ şi sǎ o învingǎ pe fata lui la fluierat. "Oricine o va învinge pe fata mea va avea jumătate din regatul meu şi mâna ei în cǎsǎtorie!" În curând palatul era plin cu prinţi fluierind. (Fluierǎturi) Unii fluierau rǎu. Unii fluierau bine. Dar nimeni nu a putut sǎ o întreacǎ pe prinţesǎ.

"Ce facem acum?" a spus regele. "Ce facem acum?" a spus regina. Dar prinţesa a spus: "Tatǎ, mamǎ, nu vǎ faceţi griji. am o idee. Mǎ voi duce la fiecare dintre aceşti tineri şi îi voi întreba dacǎ au fost învinşi în mod corect. Şi cel care va răspunde corect, acela va fi alegerea mea."

aşa cǎ a trecut pe la fiecare şi a spus: "Accepţi faptul cǎ te-am învins?" Şi ei au raspuns: "Eu? Învins de o femeie? Nicidecum, asta e imposibil! Nu nu nu nu! Asta nu este posbil." Pânǎ în sfârşit un prinţ a spus: "Prinţesǎ, admit, m-ai învins." "uh-huh...." a spus ea. "Tatǎ, mamǎ, acest bǎrbat va fi soţia mea." (Fluierǎturi)

Vǎ mulţumesc! (Aplauze)