Mae Jemison despre predarea artelor și științelor împreună

Ceea ce vreau să fac azi este să petrec puțin timp vorbind despre niște lucruri care mi-au dat puțină neliniște existențială, în lipsa unui cuvânt mai bun, în ultimii ani, și practic, aceste trei citate spun ceea ce se întâmplă acum. ''Când Dumnezeu a creat culoarea mov, Dumnezeu doar scotea în evidență,'' Alice Walker a scris în ''Culoarea Mov,'' și Zora Neale Hurston a scris în ''Melodii de praf pe un drum,'' ''Cercetarea reprezintă o curiozitate oficială. Este iscoditoare și curioasă cu un scop.'' Și apoi în final, când mă gândesc la viitorul apropiat, știți voi, avem această atitudine, ei bine, ce s-o întâmpla, s-o întâmpla. Corect? Și asta merge mai departe cu Motanul Chesire spunând, ''Dacă nu-ți pasă unde vrei să ajungi, nu contează prea mult pe ce drum o apuci.''

Dar eu cred că are importanță pe ce drum mergem, și ce drum urmăm, pentru că atunci când mă gândesc la proiectul din viitorul apropiat, ceea ce iau în considerație sunt problemele importante, ceea ce este cu adevărat crucial și vital este ceea ce avem noi nevoie pentru a revitaliza artele și științele chiar acum în 2002. (Aplauze)

Dacă am descrie viitorul apropiat circa 10, 15, 20 de ani de acum încolo, asta înseamnă că ceea ce facem noi azi va fi deosebit de important, pentru că în anul 2015, și anii 2020, 2025, lumea societatea noastră va fi construită pe cunoașterea de bază și ideile abstracte, descoperirile pe care le facem azi, toate aceste lucruri minunate pe care le auzim aici la conferința TED pe care le luăm de bune în viață chiar acum, sunt de fapt cunoștințele și ideile care au apărut prin anii '50, '60 și '70.

Acesta este substratul pe care îl exploatăm azi, fie că este internetul, ingineria genetică, scanere laser, rachete ghidate, fibre optice, televiziune de înaltă definiție, cu senzor, tele-detecție din spațiu și minunatele fotografii de teledetecție pe care le vedem în format 3D, programe TV precum Tracker, și Enterprise, unitățile de rescriere CD, ecranul plat, Suite Otis al lui Alvin Ailey, sau ''Revoluția ta nu va fi între aceste coapse'' a lui Sarah Jones, care apropos, a fost interzisă de reglementările FCC, sau SKA, toate aceste lucruri fără cauză, aproape fără excepție, sunt bazate cu adevărat pe idei și abstract și creativitate cu ani înainte, așa că trebuie să ne întrebăm pe noi înșine, cu ce contribuim noi la acea moștenire chiar acum? Și când mă gândesc la asta, sunt chiar îngrijorată. Să fiu sinceră, îmi fac griji. Sunt sceptică că facem prea mult din nimic.

Suntem, într-un sens, pe punctul de a eșua în viitor. Suntem intenționat, întârziați în mod conștient. Suntem rămași în urmă. Frantz Fanom, care a fost un psihiatru din Martinica, a spus, ''Fiecare generație trebuie, din obscuritate relativă, să-și descopere misiunea, și să și-o împlinească sau să o trădeze.'' Care este misiunea noastră? Ce trebuie să facem? Cred că misiunea noastră este să facem pace, să reintegrăm știința și artele, pentru că există chiar acum o schismă în cultura populară. Știți voi, oamenii au această idee conform căreia știința și artele sunt separate. Ne gândim la ele ca lucruri separate și diferite, și această idee a fost introdusă probabil cu secole în urmă, dar acum devine cu adevărat critică, pentru că noi luăm decizii despre societatea noastră în fiecare zi, și dacă continuăm să gândim că artele sunt separate de științe, și continuăm să gândim că este drăguț să spunem, ''Nu înțeleg nimic despre asta, Nu înțeleg nimic despre cealaltă'' atunci vom avea probleme.

Acum știu că nimeni de aici de la TED nu crede în modul ăsta. Noi toți deja știm că ele sunt foarte conectate, dar intenționez să vă anunț că unii oameni din lumea exterioară, credeți sau nu, ei cred că este elegant când ei spun, ''Știți voi, oamenii de știință și știința nu sunt creativi. Poate că oamenii de știință sunt ingenioși, dar ei nu sunt creativi. Și apoi avem această tendință, consilierii în carieră și mai mulți oameni spun lucruri de genul, ''Artiștii nu sunt analitici. Sunt ingenioși, poate, dar nu sunt analitici, '' și când aceste concepte stau la baza învățăturii noastre și ceea ce credem noi despre lume, atunci avem o problemă, pentru că noi oferim sprijin pentru orice.

Acceptând această dihotomie, chiar dacă este în spirit de glumă, când încercăm să o cuprindem în lumea noastră, și încercăm să construim fundația noastră pentru lume, încurcăm viitorul, pentru că, cine nu vrea să fie creativ? Cine vrea să fie ilogic? Talentul ar dispărea din fiecare din aceste domenii dacă spuneți că trebuie să alegeți între ele. Atunci ei se vor îndrepta către ceva unde ei cred, ''Ei bine, pot fi creativ și logic în același timp.''

Acum eu am crescut în anii '60 și o să recunosc, de fapt, copilăria mea s-a petrecut în anii '60, și am fost un fel de ''vreau să fiu hipiot'' și mereu am resimțit faptul că nu am fost chiar suficient de matură pentru a fi hipiot. Și știu că sunt oameni aici, tânăra generație care vrea să fie hippie, dar oamenii vorbesc despre anii '60 tot timpul, și ei vorbesc despre anarhia care a fost acolo. Dar eu când mă gândesc la anii '60, ceea ce am învățat din ei a fost faptul că există speranță pentru viitor. Am crezut că fiecare poate participa. Acolo existau idei, minunate, incredibile care pătrundeau mereu , și multe dintre lucrurile grozave sau la modă azi sunt bazate pe unele din acele concepte, fie că este vorba, știți voi, de oameni încercând să folosească prima directivă din Star Trek fiind implicați în lucruri, sau din nou că țesutul tridimensional și faxurile despre care am citit în revistele săptămânale, că tehnologia și ingineria tocmai atunci începeau.

Dar anii '60 m-au lăsat cu o problemă. Vedeți voi, întotdeauna am presupus că voi merge în spațiu, pentru că am urmat toate acestea, dar de asemenea am iubit artele și științele. Vedeți voi, când mă maturizam devenind o domnișoară și adolescentă, îmi plăcea să desenez și să fac haine pentru câini și îmi doream să fiu un designer de modă. Am urmat arta și ceramica. Iubeam dansul. Lola Falana. Alvin Ailey. Jerome Robbins. Și de asemenea am urmat avidă programele Gemini și Apollo. Am avut proiecte științifice și tone de cărți de astronomie. Am urmat matematică și filosofie. M-am întrebat despre infinit și teoria Big Bang.

Și când m-am dus la Stanford, M-am găsit pe mine însămi, în anul doi, la inginerie chimică, jumătate dintre prieteni au crezut că studiez știință politică și artele , ceea ce era destul de adevărat pentru că eu eram Președintele Uniunii Studenților de culoare și am făcut lucruri importante în alte domenii, și m-am găsit jonglând ultimul trimestru cu procesele de separarea a ingineriei chimice, clase de logică, rezonanță magnetică nucleară spectroscopie, și de asemenea producând și coregrafiind o producție de dans, și eu a trebuit să fac luminile și munca de design, și încercam să îmi dau seama, dacă mă duc la New York să încerc să devin un dansator profesionist, sau să mă duc la școala medicală? Acum, mama mea m-a ajutat să-mi dau seama care dinte ele.(Râsete)

Dar când am fost în spațiu, când am fost în spațiu am avut un număr de lucruri cu mine acolo. Am dus un poster cu Alvin Ailey, pe care vă puteți da seama acum, că îmi place compania dansului. Un poster al lui Alvin Ailey cu Judith Jamison care executa dansul ''Cry'', dedicat tuturor femeilor de culoare de pretutindeni. O statuie Bundu, care era de la Societatea Femeilor din Sierra Leone, și un certificat pentru studenții de la Școala Publică din Chicago pentru a munci la îmbunătățirea științei și matematicii, și prietenii m-au întrebat, ''De ce ai luat aceste lucruri cu tine?''

Și a trebuit să răspund, ''Pentru că reprezintă creativitatea umană, creativitatea care ne-a permis nouă, care ne era cerută pentru a concepe și a construi și a lansa naveta spațială, izvorăște din aceeași sursă ca și imaginația și analiza ei ne-a trebuit pentru a sculpta o statuie Bundu, sau ingeniozitatea care a trebuit să proiecteze, coregrafieze și să pună în scenă ''Cry.'' Fiecare dintre ele sunt diferite manifestații, incarnații ale creativității, avatare are creativității umane, și asta este ceea ce avem pentru a împăca în mințile noastre, cum se potrivesc aceste lucruri împreună.

Diferența dintre arte și științe nu este analitică vs intuitivă, corect? E=MC pătrat a cerut o săritură intuitivă, și apoi a trebuit să faceți analiza la urmă. Einstein a spus, de fapt, ''Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa tuturor artelor adevărate și științei.'' Dansul ne cere nouă să ne exprimăm și să dorim să exprimăm triumful în viață, dar apoi tu trebuie să îți dai seama, exact ce mișcare trebuie să fac pentru a mă asigura că o să iasă corect?

Diferența dintre arte și științe nu este de asemenea constructivă vs. distructivă, corect? Mulți oameni consideră științele distructive. Trebuie să separați lucrurile. Și da, fizica sub-atomică este distructivă. Practic tu încerci să desparți atomii pentru a înțelege ce este înauntru lor. Dar sculptura, din ceea ce am înțeles de la marii sculptori, este distructivă, pentru că vezi o bucată și îndepărtezi ceea ce nu ar trebui să fie acolo. Biotehnologia este constructivă. Aranjarea orchestrală este constructivă. Deci, de fapt noi folosim tehnicile constructive și distructive în tot.

Diferența între știință și artă nu constă în faptul că sunt părți diferite ale aceleiași monede, chiar, sau chiar părți diferite ale aceluiași continuu, dar mai degrabă sunt manifestări ale aceluiași lucru. Diferite stări cuantice ale unui atom? Sau poate dacă vreau să vorbesc mai la nivelul secolului 21 aș putea spune că sunt diferite rezonanțe armonice ale corzilor. Dar o să lăsăm asta deoparte. (Râsete) Ele izvorăsc din aceeași sursă. Artele și științele sunt avatare ale creativității umane. Este încercarea noastră ca oameni să construim un înțeles al universului, al lumii înconjurătoare. Este încercarea noastră să influențăm lucruri, universul intern al nostru și extern nouă.

Științele, pentru mine, sunt manifestări ale încercării noastre de a exprima sau a împărtăși înțelegerea noastră, experiența noastră, de a influența universul extern nouă. Nu se bazează pe noi ca indivizi. Este universul, experimentat de fiecare, și artele manifestă dorința noastră, încercarea noastră de a împărtăși sau influența pe alții prin experiențele care sunt specifice nouă ca indivizi. Dați-mi voie să o spun sub o altă formă: știința oferă un înțeles al unei experiențe universale, și artele oferă un înțeles universal al unei experiențe personale.

Asta trebuie să avem în minte, că ele toate sunt parte din noi, ele sunt parte dintr-un continuu. Nu sunt doar uneltele, nu sunt doar științele, știți voi, matematica și lucrurile cu numere și statistica, pentru că am auzit, foarte multe pe această scenă, oamenii au vorbit despre muzică ca ținând de matematică. Corect? Artele nu doar folosesc lut, nu sunt singurele care folosesc lut, lumină și sunete și mișcare. Ele folosesc de asemenea analiză.

Așa că oamenii ar putea spune, bine, încă îmi place acea parte, intuitiv vs. analitic, pentru că fiecare vrea să facă chestia cu intuiția, sau creativitatea, corect? Noi toți am fost acuzați că suntem raționali sau sentimentali la un moment dat în viață, depinde cu cine nu am fost de acord. (Râsete)

Știți voi, oamenii spun intuitiv, știți e ca și cum ați fi în comuniune cu natura, în legătură cu voi înșivă și relațiile voastre. Analitic: vă puneți mintea la treabă, și o să vă spun un mic secret. Voi toți știți asta, dar câteodată oamenii folosesc această idee de analiză, cum că lucrurile sunt în afara noastră, a fi spuse, că acesta este ceea ce suntem pe cale de a eleva ca cele mai adevărate, importante științe, corect? Și apoi aveți artiștii, și voi toți știți că asta este de asemenea adevărat, artiștii vor spune lucruri despre oamenii de știință pentru că ei spun că ei sunt prea concreți, sunt deconectați de lume. Dar, noi chiar am avut asta aici pe scenă, așa că nu vă purtați ca și cum nu ați ști despre ce vorbesc. (Râsete)

Am avut oameni vorbind despre Pământul Plat Societate și aranjori de flori, așa că există această întreagă dihotomie care continuă să existe , chiar dacă noi știm mai bine. Și oamenii spun că noi trebuie să alegem ori una ori alta. Dar ar fi cu adevărat naiv să alegem doar una, nu-i așa? Intuitiv vs. analitic? Asta este o alegere prostească. Este stupidă, la fel ca și cum ai încerca să alegi între a fi realist sau idealist. Ai nevoie de ambele în viață. De ce fac oamenii asta? O să citez un biolog molecular, Sydney Brenner, care are 70 de ani așa că este îndreptățit să spună asta. El a zis, ''Este întotdeauna important să facem diferența între castitate și impotență.''

Acum...(Râsete) Vreau să împărtășesc cu voi o mică ecuație, bine? Cum înțelegerea științei și artelor se potrivește în viețile noastre și ce se întâmplă și lucrurile despre care vorbim aici la conferința despre design, și asta este un mic lucru pe care l-am descoperit, înțelegerea și resursele noastre și voința noastră ne-a produs nouă rezultatele. Înțelegerea noastră este știința noastră, artele noastre, religia noastră, felul în care percepem universul din jurul nostru, resursele noastre, banii noștri, forța noastră, mineralele noastre, acele lucruri care sunt afară în lumea cu care trebuie să lucrăm.

Dar mai important, acolo este voința noastră. Aceasta este viziunea noastră, aspirațiile noastre ale viitorului, speranțele noastre, visele noastre, luptele noastre și temerile noastre. Succesele și eșecurile influențează ce facem cu fiecare dintre ele, și pentru mine, proiectarea și ingineria, artizanatul și munca calificată, reprezintă toate lucrurile care contribuie la obținerea rezultatelor noastre, care reprezintă calitatea noastră umană a vieții. Unde vrem noi să fie lumea? Și ghiciți ce? Indiferent de cum privim noi asta, fie că privim artele și științele ca fiind separate sau diferite, ambele sunt influențate acum și ambele au probleme.

Am făcut un proiect numit Văzând Viitorul: Știință, Inginerie, și Educație, și cercetează cum să descoperi cea mai buna utilizare a fondurilor guvernelor. Avem o grămadă de oameni de știință în toate stadiile carierei lor. Ei au venit la Colegiul Dartmouth, unde predam eu, și ei au vorbit cu teologi și finanțatori, despre care sunt unele probleme ale finanțării pentru știință și cercetare în domeniul inginerie? Ce este cel mai important?

Există niște idei care au apărut pe care le consider că au paralele foarte puternice cu artele. Primul lucru pe care ei l-au spus a fost că circumstanțele în care ne aflăm noi înșine azi în domeniile științelor și ale ingineriei care ne-au transformat pe noi în conducătorii omenirii sunt foarte diferite de anii '40, '50, și '60 și '70 când am apărut ca liderii omenirii, pentru că noi nu mai suntem în competiție cu fascismul, cu stilul Sovietic comunist, și apropos că întrecerea nu a fost doar militară, a inclus și competiția socială și competiția politică de asemenea, care ne-au permis nouă să privim spațiul ca pe una din acele platforme pentru a dovedi că sistemul nostru social a fost mai bun.

Un alt lucru despre care au vorbit a fost că infrastructura care sprijină științele devine depășită. Ne uităm la universități și colegii, mici, medii, colegii ale comunității din toată țara, laboratoarele lor devin depășite, și acolo ne pregătim majoritatea muncitorilor în domeniul științei, și cercetătorii noștri, și profesorii noștri, apropos, și apoi faptul ca există o media care nu suportă diseminarea niciunui lucru mai mult decât cel mai lumesc și mai insipid informațional. Există o pseudo-știință, culturile de cercuri, autopsia străină, casele bântuite, sau dezastrele. Și asta este ceea ce vedem noi. Și asta nu este chiar informația de care ai nevoie pentru a lucra în viața de zi cu zi și a-ți da seama cum să participi în această democrație și să determini ce se întâmplă.

Ei spun de asemenea că există schimbare în mentalitatea corporativă. În timp ce banii guvernului au fost mereu acolo pentru știința de bază și cercetarea în domeniul ingineriei, de asemenea am contat pe anumite companii pentru a face niște cercetare de bază, dar ceea ce s-a întâmplat acum este faptul că firmele pun mai multă energie în dezvoltarea produselor pe termen scurt decât pun în ingineria de bază și cercetarea științifică. Și educația nu ține pasul. În K prin 12, oamenii scot laboratoarele umede. Ei cred că dacă punem un calculator în cameră, va înlocui amestecatul acizilor, experimentatul în sine.

Și finanțarea guvernului descrește în cheltuire și apoi ei spun, hai să lăsăm firmele să preia, și asta nu este adevărat. Finanțarea de la guvern ar trebui cel puțin să facă lucruri ca a recunoaște beneficiile de cost ale științei de bază și cercetării în inginerie. Trebuie să știm că avem o responsabilitate ca cetățeni globali ai acestei lumi. Trebuie să privim la educația oamenilor. Trebuie să construim resursele noastre astăzi ca să ne asigurăm că ei sunt pregătiți în asa fel încât să înțeleagă importanța acestor lucruri, și trebuie să sprijinim vitalitatea științei, și asta nu înseamnă că totul trebuie să aibă un lucru care o să continue, sau noi știm exact care va fi rezultatul din el, dar că noi sprijinim vitalitatea și curiozitatea intelectuală care vine odată cu ea, și dacă vă gândiți la acele paralele la arte, competiția cu Baletul Bolshoi a stimulat Baletul Joffrey și Baletul New York să devină mai bun. Muzeele de infrastructură, teatrele, cinematografele din țară sunt pe cale de dispariție. Noi avem mai multe canale de televiziune cu mai puțin de privit, avem mai mulți bani de cheltuit pe rescrieri pentru a primi programele vechi de televiziune în filme.

Avem finanțări de la firme acum care, atunci când se duc la o anumită companie, când e vorba să sprijine artele, aproape cere ca produsul să facă parte din pictura pe care artistul o desenează, și avem stadioane care sunt numite iar și iar din nou de corporații. În Houston, încercăm să ne dăm seama ce să facem cu Stadionul Enron. (Râsete) Și artele fine și educația din școli dispare, și noi avem un guvern care pare că elimină NEA și alte programe, așa că trebuie chiar să ne oprim și să gândim, ce anume încercăm să facem cu științele și artele?

Este o nevoie să le revitalizăm. Trebuie să fim atenți la asta. Eu vreau doar să vă spun foarte repede ce anume fac. (Aplauze) Vreau să vă spun ce am făcut de când...simt această nevoie să integrez cumva anumite idei pe care le-am avut și le-am susținut de-a lungul timpului. Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat este că există o nevoie de a repara dihotomia dintre minte și corp de altfel. Mama mea întotdeauna mi-a spus mie, trebuie să fii observatoare, să știi ce se întâmplă în mintea ta și în corpul tău, și ca o dansatoare am avut această credință formidabilă în abilitatea mea de a-mi cunoaște corpul, exact cum am știut cum să simt culorile.

Apoi am urmat școala medicală și trebuia doar să continui ce mașinăria spunea despre corpuri. Știți voi, ați întreba pacienții întrebări și unii oameni v-ar spune, ''Nu, nu, nu asculta la ce spun pacienții.'' Noi știm că pacienții știu și își înțeleg mai bine propriile lor corpuri, dar în aceste zile noi încercăm să îi separăm de acea idee. Trebuie să împăcăm cunoștința pacientului asupra propriului corp cu măsurile doctorului. Am avut pe cineva vorbind despre măsurarea emoțiilor și obținerea mașinăriilor să își dea seama ce, pentru a ne împiedica pe noi să ne purtăm nebunește. Așa-i? Nu, nu are trebui să măsurăm, nu ar trebui să folosim mașinării pentru a măsura gradul de nebunie și apoi să facem ceva pentru a n-o porni. Poate putem avea mașinării care să ne ajute să recunoaștem că avem o situație de furie în trafic și apoi trebuie să știm cum să controlăm asta fără mașinării. Noi trebuie chiar să fim în stare să recunoaștem asta fără ajutorul mașinăriilor.

Ceea ce mă îngrijorează e cum putem susține auto-conștientizarea noastră ca oameni, ca organisme biologice? Michael Moschen a vorbit despre nevoia de a preda și de a învăța cum să simt cu ochii mei, și să văd cu mâinile mele. Avem tot felul de posibilități pentru a ne folosi simțurile, și asta este ceea ce avem de făcut. Asta este ceea ce vreau să fac, să încerc să folosesc bio instrumentația, acele tipuri de lucruri care ne ajută simțurile în ceea ce facem, și asta este munca pe care o fac acum prin compania numită Firma BioSentient. M-am gândit că o să trebuiască să fac acea reclamă, pentru că sunt un antreprenor, și pentru că antreprenorul spune că există cineva care face ceea ce vor ei să facă pentru că ei nu sunt suficienți de faliți încât să își ia o slujbă reală.

(Râsete) Dar asta este munca pe care eu o fac cu Firma BioSentient încercând să ne dăm seama cum să integrăm aceste lucruri? Dați-mi voie să termin spunând că problema mea personală de proiectare pentru viitor se referă la integrare, la a gândi despre acel intuitiv și acel analitic. Artele și științele nu sunt separate.

O lecție de fizică din liceu înainte de a pleca. Profesoara de fizică din liceu obișnuia să ridice o minge. Ea ar spune că această minge are energie potențială, dar nimic nu o să i se întâmple, nu poate să facă nici o muncă până când îi dau drumul și își schimbă starea. Îmi place să mă gândesc la idei ca la energie potențială. Sunt cu adevărat minunate, dar nimic nu se va întâmpla până nu riscăm să le pune în acțiune. Această conferință este umplută cu idei uimitoare. O să împărtășim multe lucruri cu oameni, dar nimic nu se va întâmpla până nu riscăm să punem acele idei în acțiune.

Trebuie să revitalizăm artele și științele din zilele noastre, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viitor. Nu ne putem ascunde spunând ca este doar pentru profiturile companiei, sau este doar o afacere, sau sunt un artist sau un academician. Iată cum trebuie judecat ceea ce faci. Am vorbit despre balanța între intuitiv, analitic. Fran Lebowitz, cinica mea favorită, a spus cele trei întrebări de mare interes, acum am de gând să le adaug la desen, sunt, ''Este atractiv?'' Asta reprezintă intuitivul. ''Este amuzant?'' Analiticul. ''Și își știe locul?'' Echilibrul. Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)