Lisa Margonelli: Chimia politică a petrolului

Aşa că am să vă vorbesc despre chimia politică a deversărilor de petrol şi de ce este o foarte importantă, lungă, plină de petrol şi fierbinte vară, şi de ce avem nevoie să ne ferim de a ne fi distrasă atenţia. Dar înainte de a vă vorbi de chimia politică, am nevoie să vă vorbesc de chimia petrolului.

Aceasta este o fotografie de când am vizitat Golful Prudhoe din Alaska, în 2002 pentru a supraveghea Minerals Management Service testând abilitatea lor de a arde scurgerile de petrol în gheaţă. Şi ce vedeţi aici este o cantitate mică de ţiţei brut, vedeţi câteva bucăţi de gheaţă, precum şi două pungi de napalm. Napalmul arde aici foarte frumos. Şi ceea ce este important e că petrolul este chiar un lucru abstract pentru consumatorul american. Reprezentăm 4% din populaţia lumii; folosim 25% din producţia mondială de petrol. Şi nu înţelegem ce reprezintă petrolul până nu îi vedem moleculele. Şi nu înţelegeţi cu adevărat până nu vedeţi cum arde chestia asta. Deci asta se întâmplă când are loc arderea. Decolează. Dispare. Vă recomand cu căldură să vedeţi într-o zi cum arde ţiţeiul brut, pentru că niciodată nu veţi mai avea nevoie să ascultaţi alt discurs politico-ştiinţific despre geopolitica petrolului. Vă va arde retina, pur şi simplu. Deci despre asta este vorba; retinele ard.

Daţi-mi voie să vă povestesc puţin despre chimia petrolului. Petrolul este o tocăniţă de molecule de hidrocarburi. Începe cu cele foarte mici, care sunt un atom de carbon, patru de hidrogen -- acesta este metanul -- acesta se degajă. Sunt tot felul de hidrocarburi intermediare, cu cantităţi medii de carbon. Aţi auzit probabil de ciclurile benzenice; ele sunt foarte cancerigene. Şi se termină cu aceste mari, groase, neîndemânatice, care au sute de atomi de carbon, şi mii de atomi de hidrogen, şi mai conţin vanadiu, metale grele şi sulf şi tot felul de alte ciudăţenii atârnând de ele. Acestea sunt numite asfaltene; ele sunt un ingredient al asfaltului. Ele sunt foarte importante în deversările de petrol.

Să vă spun câte ceva despre chimia petrolului în apă. Această chimie face petrolul atât de dezastruos. Petrolul nu se duce la fund, el pluteşte. Dacă s-ar duce la fund, ar fi o cu totul altă poveste în privinţa deversărilor de petrol. Şi alt lucru important este că se împrăştie imediat ce atinge apa. Se împrăştie devenind foarte subţire, aşa că este foarte dificil să-l colectezi. Următorul lucru care se întâmplă este că fracţiunile uşoare se evaporă, şi unele din chestiile toxice plutesc în coloana de apă şi omoară icrele şi peştisorii şi alte vietăţi asemănătoare, şi creveţii. Apoi asfaltenele -- şi acesta este un fapt crucial -- asfaltenele sunt biciuite de valuri într-o emulsie înspumată, ceva asemănător maionezei. Se triplează cantitatea de murdărie groasă, uleioasă, pe care o aveţi în apă, şi o face foarte greu de manipulat. De asemenea, o face foarte vâscoasă. Când vasul Prestige a eşuat în largul coastelor Spaniei, existau perne mari, plutitoare, de mărimea unei perne de sofa formate din petrol emulsionat, cu consistenţa, sau vâscozitatea, gumei de mestecat. Este incredibil de greu de curăţat. Şi fiecare tip de petrol se comportă diferit când ajunge în apă.

Când chimia petrolului şi a apei loveşte scena noastră politică este absolut explozivă. Pentru prima dată, consumatorii americani vor vedea lanţul de aprovizionare al petrolului chiar în faţa lor. Au un moment de revelaţie, atunci când înţeleg brusc petrolul într-un context diferit. Aşa că vă voi vorbi un pic despre originile acestei politici, pentru că este crucial pentru a înţelege de ce această vară este atât de importantă, de ce trebuie să ne concentrăm atenţia. Nimeni nu se trezeste dimineaţa şi se gândeşte: "Uau! Mă duc să-mi cumpăr câteva molecule cu de la 3 până la 12 atomi de carbon să-mi pun în rezervor şi apoi conduc fericit către serviciu." Nu, ei gândesc: "Of, trebuie să cumpăr benzină. Sunt aşa de supărat din cauza asta. Companiile petroliere mă jefuiesc. Ei stabilesc preţurile şi eu habar n-am. Sunt neajutorat în privinţa asta." Şi asta ni se întâmplă la pompa de benzină. Şi, de fapt, pompele de benzină sunt proiectate în mod special să micşoreze această furie. Poate aţi observat că multe pompe de benzină, inclusiv aceasta, sunt proiectate să semene cu ATM-urile. Am discutat cu ingineri. Asta este special pentru a risipi mânia noastră, pentru că se presupune că avem sentimente bune în legatura cu ATM-urile. (Râsete) Asta vă arată cât de rea este situaţia.

Dar de fapt, ce vreau să spun, acest sentiment de neajutorare vine din faptul că cei mai mulţi americani au sentimentul că preţul petrolului este rezultatul unei conspiraţii, şi nu al vicisitudinilor pieţei mondiale de petrol. Şi adevărul este că ne simţim şi foarte neajutoraţi în privinţa cantităţii pe care o consumăm, care este cumva rezonabilă, deoarece, de fapt, am proiectat acest sistem în care, dacă vrei să obţii o slujbă, este mult mai important să ai o maşină care merge pentru ca să ai şi să-ţi păstrezi o slujbă, decât să ai o diplomă. (GED) Şi asta este, de fapt, foarte pervers.

Există încă un lucru pervers în ceea ce priveşte felul în care cumpărăm benzina, care este că mai bine am cumpăra altceva. Asta este o staţie de benzină BP în centrul Los Angelesului. Este verde. Este un altar al verdeţii. "De ce", vă gândiţi, "ceva atât de neconvingător ar merge la oameni atât de deştepţi?" Ei bine, motivul este că, atunci când cumpărăm benzină, ne implicăm în acest fel de disonanţă cognitivă. Adică, suntem pe de o parte foarte supăraţi, şi am vrea să fim în altă parte. Nu am vrea să cumpăram petrol; am vrea să facem ceva ecologic. Suntem, într-un fel, implicaţi în propria noastră înşelătorie -- şi asta este foarte amuzant. Arată amuzant aici. Dar de fapt, de asta sloganul "dincolo de petrol" a avut succes. Dar asta este o parte inerentă a politicii noastre energetice, care este să nu vorbim despre reducerea cantităţii de petrol pe care o folosim. Vorbim despre independenţă energetică. Vorbim despre maşini pe hidrogen. Vorbim despre biocombustibili care nu au fost inventaţi încă. Şi astfel, disonanţa cognitivă este o componentă şi ne trasează modul în care avem de-a face cu petrolul, şi este foarte importantă în abordarea deversărilor de petrol.

OK, deci politica petrolului este foarte morală în SUA. Industria petrolului este ca o caracatiţă uriaşă, gigantică de inginerie şi finanţe şi alte lucruri dar ni se înfăţişează în termeni foarte morali. Aceasta este o fotografie foarte veche. Puteţi vedea, avem aceste jeturi de erupţie. Ziariştii de pe vremuri se uitau la aceste revărsări, şi spuneau "Asta este o industrie murdară". Dar în acelaşi timp vedeau în ea oamenii care se îmbogăţeau ne-făcând nimic. Ei nu erau fermieri, ci se îmbogăţeau din ceea ce ieşea din pământ. Este ca-n serialul de comedie "Beverly Hillbillies". Dar, la început, asta era văzută ca fiind problematică din punct de vedere moral, cu mult înainte de a deveni amuzantă.

Şi apoi, bineînţeles, a existat John D. Rockefeller. Şi ce este important la John D. este că el a intrat în acest haotic Vest Sălbatic al industriei petroliere, şi l-a raţionalizat transformându-l într-o companie integrată, multinaţională. Era îngrozitor. Credeţi că Walmart are un model de business îngrozitor astăzi, însă imaginaţi-vă cum arăta acesta în anii 1860 sau 1870. Şi este într-un fel cauza pentru care vedem petrolul ca o conspiraţie. Dar ceea ce este cu adevărat uimitor este că Ida Tarbell, ziarista a intervenit şi l-a demascat pe Rockefeller şi a reuşit punerea în aplicare a întregului pachet de legi anti-monopol. Dar în multe privinţe, imaginea conspiraţiei ne urmăreşte. Şi iată unul din lucrurile pe care Ida Tarbell le-a spus. Ea a spus, "Are un nas subţire ca un spin. Nu are buze. Are umflături sub ochii mici incolori şi cute care pleacă din acestea." (Râsete) OK, deci tipul ăsta se află în continuare cu noi. (Râsete) Ce vreau sa spun, este universal -- parte a ADN-ului nostru. Şi iată-l pe omul nostru, OK.

Deci, aţi putea să vă întrebaţi de ce, de fiecare dată când avem preţuri mari ale petrolului sau avem deversări de petrol, chemăm aceşti CEO la Washington, şi-i bombardăm cu întrebari în public, încercând să-i facem de ruşine. Asta este ceea ce facem începând din 1974, când i-am întrebat prima oară "De ce aveţi profiturile astea obscene?" Şi am personificat întreaga industrie petrolieră în aceşti CEO. Ca şi cum, ştiţi -- ne uităm la asta în termeni morali, mai degrabă decât legali sau financiari. Şi nu vreau să spun că aceştia nu ar fi responsabili să răspundă la aceste întrebări, spun doar că, atunci când vă concentraţi pe a afla dacă sunt sau nu o adunătură de nemernici lacomi, nu vă apropiaţi de punctul de a introduce legile care, fie vor schimba felul în care ei operează, fie vă veţi apropia de a reduce cantitatea de petrol şi a reduce dependenţa noastră de petrol. Deci ceea ce spun este că asta este o diversiune. Dar face un spectacol frumos, şi este puternic purificator, aşa cum probabil aţi observat săptămâna trecută.

Deci, când vorbim de deversarile de petrol în apă, ele sunt foarte stimulative din punct de vedere politic. Ce vreau să spun, aceste fotografii -- asta este din deversarea de la Santa Barbara. Aveţi aceste fotografii cu păsări. Ele influenţează oamenii cu adevărat. Când deversarea de la Santa Barbara s-a petrecut în 1969, a generat mişcarea ecologistă în forma ei modernă. A început Ziua Pământului. De asemenea a dus la Actul Politicii Naţionale de Mediu, Actul Aerului Curat, Actul Apei Curate. Tot ceea ce suntem provine din această perioadă. Cred că este important să ne uităm la aceste fotografii cu păsări şi să înţelegem ce se întâmplă cu noi. Cum ne simţim în mod normal; stăm lângă pompa de benzină şi ne simţim într-un fel neajutoraţi. Ne uităm la aceste fotografii, şi înţelegem, pentru prima dată, rolul nostru în lanţul de aprovizionare. Conectăm punctele din lanţul de aprovizionare. Şi am obţinut un fel de -- ca votanţi, un fel de moment de revelaţie. Din această cauză aceste momente de deversări ale petrolului sunt aşa de importante. Dar este foarte important şi să nu ni se distragă atenţia de spectacol sau de către morala lui. Ar trebuie să ne implicăm şi să lucrăm la cauzele problemei.

Unul din lucrurile care s-au întâmplat cu precedentele două deversări de petrol a fost că am lucrat cu adevărat la unele din simptome. Am fost foarte reactivi, şi nu proactivi în privinţa celor întâmplate. Aşa că ceea ce am făcut, de fapt, au fost moratorii asupra forajelor de pe coastele de Est şi de Vest. Am oprit forajul în ANWR (Parcul naţional al vieţii arctice sălbatice), dar nu am redus cu adevărat cantitatea de petrol pe care o consumăm. De fapt însă, a continuat să crească. Singurul lucru care reduce cu adevărat cantitatea de petrol pe care o consumăm sunt preţurile mult mai mari. Aşa cum puteţi vedea, producţia domestică de petrol s-a prăbuşit pe măsură ce rezervele noastre au îmbătrânit şi au devenit prea scumpe pentru a fi exploatate. Avem doar 2% din rezervele mondiale de petrol. 65% din ele sunt în Golful Persic.

Unul din lucrurile care s-au întâmplat din cauza asta este acela că, din 1969, în Nigeria sau acea parte a Nigeriei care pompează petrol, aceasta este delta -- de două ori mai mare ca statul Maryland -- au avut loc anual mii de deversări de petrol. Ceea ce vreau să spun este că, în esenţă, exportăm deversări de petrol când importăm petrol din locuri fără reglementări de mediu stricte. Am avut echivalentul deversării Exxon Valdez în fiecare an începând cu 1969. Şi putem să ne concentrăm pe aceste deversări, pentru că este ceea ce vedem aici, dar, de fapt, aceşti oameni trăiesc într-o zonă de război. Sunt o mie de decese legate de lupte în fiecare an în această zonă de două ori mai mare decât Maryland, şi toate sunt legate de petrol. Şi aceşti oameni, vreau să spun, dacă ar fi fost în SUA, ar fi putut fi în această cameră. Ei au masterate în ştiinţă politică, în afaceri. Sunt antreprenori. Nu ar vrea neapărat să facă ceea ce fac. Şi aceştia sunt unul din grupurile de oameni care plătesc un preţ pentru noi.

Alt lucru pe care l-am făcut, pe când continuam să creştem cererea de petrol, este că, într-un fel, am făcut o escrocherie cu costurile. Unul din locurile în care punem în funcţiune un mare proiect petrolier este în Ciad, cu Exxon. Deci contribuabilul american a plătit pentru asta, Banca Mondială, Exxon au plătit pentru asta. L-am pus în funcţiune. A fost o problemă mare de banditism. Am fost acolo în 2003. Conduceam pe un drum foarte întunecat, şi un tip în verde a apărut în faţa noastră, şi mi-am zis: "Ahhh! Până aici ne-a fost." Apoi tipul în uniforma verde a Exxon s-a dat la o parte şi ne-am dat seama că este în regulă. Ei au propria lor armată privată în jurul câmpurilor petroliere. Dar în acelaşi timp, Ciadul a devenit mult mai instabil, şi nu plătim acest preţ la pompă. Plătim pentru asta în taxe pe 15 aprilie.

Facem acelaşi lucru cu preţul menţinerii ordinii din Golful Persic şi menţinerea deschisă a culoarelor de navigaţie. Asta este în 1988. Am bombardat 2 platforme petroliere iraniene în acel an. Ăsta a fost începutul escaladării implicării SUA acolo, pentru care nu plătim la pompă. Plătim pentru asta pe 15 aprilie, şi nu prea putem să calculăm costul acestei implicări. Celălalt loc care într-un fel suportă dependenţa noastră de petrol şi consumul nostru crescut este Goful Mexic, care nu este parte a moratoriilor. Ceea ce s-a întâmplat în Golful Mexico... aşa cum cum puteţi vedea, asta este diagrama Managementului Mineralelor cu puţurile de petrol şi gaz. Se transformă în această zonă intens industrializată. Nu are aceeaşi semnificaţie pentru noi cum are Parcul Naţional al Vieţii Sălbatice Arctice, dar ar trebui, vreau să spun, este un sanctuar al păsărilor. De asemenea, de fiecare dată când cumpăraţi benzină în USA, jumătate din ea este rafinată de-a lungul coastei, pentru că Golful deţine în prezent aproape 50% din capacitatea noastră de rafinare şi o mulţime din terminalele noastre marine. Aşa că oamenii din Golf ne subvenţionează pe noi ceilalţi printr-un mediu mai puţin curat.

Şi, în sfârşit, familiile americane plătesc şi ele un preţ pentru petrol. Pe de o parte, preţul la pompă nu este chiar foarte mare când te gândeşti la actualul preţ al petrolului, dar pe de altă parte, faptul că oamenii nu au alte opţiuni înseamnă că ei plătesc o mare parte a venitului lor pentru a se duce şi a veni la şi de la muncă în general, într-o maşină foarte uzată. Dacă vă uitaţi la oamenii cu venituri de $50.000 pe an, ei au 2 copii, ar putea avea 3 slujbe sau mai multe, şi ei chiar trebuie să facă o schimbare. Ei cheltuie de fapt mai mult pe maşină şi combustibil decât pe impozite sau pe sănătate. Şi acelaşi lucru se întâmplă la mijloc, în jur de $80.000. Costul benzinei este o pierdere importantă a economiei SUA, dar şi pentru familiile individuale, şi este îngrozitor ceea ce se întâmplă când preţurile cresc.

Aşa că, ceea ce vreau să vă spun este: ce trebuie să facem în acest timp? Care sunt legile? Ce trebuie să facem pentru a ne păstra atenţia? Un lucru e clar, trebuie să stăm deoparte de teatru. Trebuie să stăm deoparte de moratorii. Trebuie din nou să concentrăm cu adevărat pe molecule. Moratoriile sunt bune, dar trebuie să ne concentrăm pe moleculele petrolului. Unul din lucrurile pe care ar trebui să le facem, este să încercăm să nu ne păcălim pe noi înşine gândindu-ne că putem avea o lume verde, înainte de a ne reduce consumul de petrol. Trebuie să ne concentrăm pe reducerea consumului de petrol.

Ceea ce vedeţi în desenul de sus este o schemă a cum se foloseşte petrolul în economia USA. El intră din partea asta -- partea folositoare este gri închis, şi partea nefolositoare, care este numită energia respinsă, deşeurile, merge în sus. Puteţi vedea că deşeurile depăşesc de departe actuala cantitate folositoare. Şi unul din lucrurile pe care ar trebui să le facem este, nu doar să reglăm eficienţa utilizării combustibilului în maşinile noastre şi să le facem mult mai eficiente, dar trebuie şi să reglăm economia în general.

Trebuie să îndepărtăm stimulentele perverse de a folosi mai mult combustibil. De exemplu, avem un sistem de asigurări în care o persoană care conduce 20.000 de mile pe an plăteşte aceeaşi asigurare ca o persoană care conduce 3.000. De fapt, încurajăm oamenii să conducă mai mult. Avem politici care recompensează expansiunea urbană. Avem tot felul de politici. Avem nevoie să avem mai multe posibilităţi de a fi mobili. Avem nevoie să facem ca preţul benzinei să reflecte mai bine costul real al petrolului. Şi avem nevoie să transformăm subsidiile din industria petrolului, care sunt de cel puţin 10 miliarde de dolari pe an, în ceva care să permită clasei mijlocii să găsească mai bune posibilităţi de schimbare. Indiferent că este vorba de o maşină mult mai eficientă şi, de asemenea, să dezvoltăm într-un fel noile pieţe pentru maşini noi şi combustibili noi, asta ar trebui să facem. E nevoie de un fel de raţionalizare a tuturor acestor lucruri şi puteţi afla mai multe despre această politică. Este numit STRONG, însemnând "Securizarea Transportului Reducând Gradual Nevoia de Petrol", ideea fiind că, în loc de a fi neajutoraţi, trebuie să fim mai puternici. Le puteţi găsi pe NewAmerica.net. Ce este important la toate acestea este că încercăm să trecem de la a ne simţi neajutoraţi la pompă, la a fi într-adevăr activi şi să ne gândim la cine suntem, să avem un fel de moment special, în care conectam punctele chiar la pompă.

În mod normal, taxele petroliere sunt a treia cale ferată a politicii americane --zona interzisă. Eu de fapt -- sunt de acord că un dolar pe galonul de petrol este probabil prea mult, dar mă gândesc că dacă începem în acest an cu trei cenţi pe galonul de benzină, şi creştem cu 6 cenţi anul viitor, 9 cenţi anul următor, până o să ajungem la 30 de cenţi in 2020, în felul acesta am putea să ne reducem semnificativ consumul de benzină, şi, în acelaşi timp, am putea da oamenilor timp să se pregătească, timp pentru a răspunde, şi am strânge bani şi am creşte conştiinte în acelaşi timp. Lăsaţi-mă să vă lamuresc un pic asupra cum ar funcţiona asta.

Aceasta este o chitanţă de benzină, ipotetic, pentru anul care urmează. Primul lucru pe care-l aveţi la taxe ar fi, un impozit pentru o Americă mai puternică -- 33 de cenţi. Aşa că nu veţi mai fi neajutoraţi la pompă. Şi al doilea lucru este că veţi avea un fel de indicator de avertizare, foarte similar cu ceea ce aţi găsi pe un pachet de ţigări. Şi ce spune este, "Academia Naţională de Ştiinte estimează că fiecare galon de benzină pe care o ardeţi în maşină creează 29 de cenţi în costuri de sănătate." Asta e foarte mult. Şi în acest fel -- puteţi vedea că plătiţi considerabil mai puţin decât costurile cu sănătatea din impozite. Şi de asemenea, este speranţa că veţi începe să fiţi conectaţi la întregul sistem. Şi în acelaşi timp, aveţi un număr de telefon la care puteţi suna pentru a primi mai multe informaţii despre schimbare, sau un împrumut cu dobândă mică pentru un tip diferit de maşină, sau altceva de care o să aveţi nevoie ca să reducem cu adevărat dependenţa de benzină. Cu această întreagă suită de politici, am putea cu adevărat reduce consumul nostru de benzină -- sau consumul nostru de petrol -- cu 20% până în 2020. Deci, trei milioane de barili pe zi.

Dar pentru a face asta, unul din lucrurile pe care trebuie să le facem este să ne amintim că suntem copiii hidrocarburilor. Avem nevoie să ne gândim la molecule şi să nu fim distraşi de teatru, să nu fim distraşi de disonanţa cognitivă a posibilităţilor verzi care există. Avem nevoie să ne stam un pic şi să facem dificila treabă a reducerii dependenţei noastre de acest combustibil şi aceste molecule.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)