Larry Brilliant vrea să oprească pandemiile

Sunt cel mai norocos om din lume. Am avut ocazia să văd ultimul caz mortal de variolă din lume. Am fost în India în anul care a trecut, şi cred că am văzut ultimul caz de poliomielită din lume. Nimic nu te face să fi mai simţitor -- binecuvântarea şi onoarea de a lucra într-un program ca acesta decât să ştii că ceva aşa oribil nu mai există. Aşa că, vă voi spune -- (aplauze) -- aşa că, vă voi arata câteva poze murdare. Sunt greu de privit, dar ar trebui să vă uitaţi la ele cu optimism pentru că oroarea acestor poze va fi egalată de către sentimentul înălțător că ele nu mai există.

Dar mai întâi vă voi spune câte ceva despre aventura mea. Educaţia mea nu e medicina convenţională la care v-aţi aştepta. Când lucram ca intern în San Francisco, am auzit de un grup de amerindieni care au ocupat insula Alcatraz, şi de o amerindiană care voia să nască pe această insulă, şi nici un doctor nu voia să meargă şi să o asiste să nască. Am mers pe insula Alcatraz şi am locuit pe insulă câteva săptămâni. Ea a născut; eu am prins copilul; am plecat de pe insulă; am ajuns în San Francisco; şi toată presa voia să vorbească cu mine pentru că cele trei săptămâni pe care le-am petrecut pe insulă m-au calificat ca expert în relaţiile cu indienii.

Am ajuns la toate emisiunile de la televizor. Cineva m-a văzut la televizor; m-a sunat; şi m-a întrebat dacă aş vrea să joc într-un film rolul unui tânăr doctor al unor vedete de muzică rock&roll care călătoreau într-un autocar din San Francisco în Anglia. Şi am răspuns da, voi face asta, şi aşa am ajuns doctor într-un film prost numit "Medicine Ball Caravan" (Caravana mingii medicale). După cum ştiţi din anii '60, ori erai în autocar ori nu erai în autocar. Eram în autocar. Eu şi soţia mea care avea 37 ani, ne-am suit la bordul autocarului. Călătoria noastră ne-a plimbat de la San Francisco la Londra. Am schimbat autocarele la "marele lac" (oceanul Atlantic). Am mai mers cu alte două autobuze şi am traversat Turcia şi Iranul, Afganistanul, prin trecătoarea Khyber, în Pakistan, ca orice tânăr doctor. Aici suntem noi la trecătoarea Khyber, şi acesta este autocarul nostru. Am întâmpinat dificultăţi la traversarea trecătorii Khyber, dar am ajuns până la urmă în India. Şi apoi, ca toată lumea din generaţia noastră, am locuit într-o mănăstire din Himalaya.

(Râsete)

A fost ca o perioadă de rezidențiat, pentru cei dintre dvs. care sunteţi la Medicină. Şi am studiat cu un om înţelept, un guru pe care îl chema Karoli Baba, care mi-a spus scapă de rochie, pune-ţi un costum, alătură-te Naţiunilor Unite (ONU) ca diplomat şi mergi şi lucrează pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Şi a făcut o prezicere strigătoare la cer că variola va fi eradicată, şi că acesta era darul lui Dumnezeu pentru omenire ca răsplată a muncii asidue a unor cercetători dedicaţi. Şi acea prezicere a devenit realitate, şi această fetiţă este Rahima Banu, şi ea a fost ultimul caz mortal de variolă din lume. Şi acest document este actul pe care comisia globală l-a semnat certificând lumii că a fost eradicată prima boală din istorie.

Cheia eradicării variolei a fost detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Am să vă rog să repetaţi: detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Puteţi să repetaţi aceasta?

Audienţa: detecţie timpurie, răspuns neîntârziat.

Larry Brilliant: Variola a fost cea mai distrugătoare boală din istorie. A omorât mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie. În ultimul secol a omorât 500 de milioane de oameni. Mai mult de două -- deja citiţi despre Larry Page, cineva citeşte foarte repede. (Râsete) În anul în care s-au născut Larry Page şi Sergey Brin (fondatorii Google) -- pentru care am dezvoltat o afecţiune şi o nouă afiliere -- în anul în care s-au născut cei doi, două milioane de oameni au murit din cauza variolei. Am declarat variola eradicată în 1980. Acesta este cel mai important slide pe care l-am văzut în domeniul sănătăţii publice pentru că vă arată pe dvs. ca fiind cei mai bogaţi şi mai puternici, şi a fi regi şi regine ai lumii, nu vă protejează de moartea provocată de variolă. Niciodată nu vă puteţi îndoi că suntem implicaţi împreună în aceasta.

Dar să priveşti variola din perspectiva unui cap încoronat este o perspectivă greşită. Ar trebui să o priviţi din perspectiva unei mame care îşi vede copilul măcinat de această boală fără să poată face nimic. Ziua întâi, ziua a doua, ziua a treia, ziua a patra, ziua a cincea, ziua a şasea. Eşti o mamă şi stai la capul copilului tău, şi în ziua a şasea, vezi umflături care devin tari. Ziua a şaptea, deja dezvoltă cicatricile clasice adânci ale variolei. Ziua a opta.

Şi Al Gore a spus mai devreme că cea mai fotografiată imagine din lume, cea care a fost tipărită cel mai des în lume, este cea a pământului. Dar aceasta se întâmpla în 1974, şi din momentul în care a fost făcută această fotografie aceasta este imaginea care a fost tipărită cel mai des pentru că noi am tipărit două miliarde de copii, şi le-am împărţit din mână în mână, din uşă în uşă, pentru a le arăta oamenilor şi pentru ai întreba dacă există variolă la ei în casă pentru că acesta era sistemul nostru de supraveghere. Nu aveam Google; nu aveam motoare de căutare; nu aveam computere.

În ziua a noua, te uitai la poza aceasta şi erai îngrozit. Când mă uit la poza aceasta îmi spun "Slavă Domnului" pentru că e clar că acesta este doar un un caz simplu de variolă, şi ştiu că acest copil va supravieţui. Deja în ziua a treisprezecea, leziunile formează cruste, pleoapele lui sunt umflate, dar ştii că acest copil nu are o altă infecţie secundară. Şi în ziua 20, chiar dacă va fi avea cicatrici toată viaţa, va trăi.

Sunt alte variante de variolă care nu arată aşa. Aceasta este o formă mai gravă de variolă, în care nu există o porţiune a corpului unde să poţi pune un deget şi care să nu fie acoperită de leziuni. Forma malignă, care ucide 100 % din cei infectaţi. Şi variola hemoragică, cea mai gravă dintre toate, care tinde să infecteze cu predilecţie femeile însărcinate. Am avut în jur de 50 de cazuri de femei care au murit. Toate aveau variola hemoragică. Nu am văzut nici un caz în care pacientul care a murit să nu fie femeie însărcinată.

În 1967, OMS s-a angajat într-un program nemaiîntâlnit de a eradica o boală. În acel an, erau 34 de ţări afectate de variolă. În 1970, mai erau 18 ţări. 1974, mai rămăseseră cinci ţări. Dar în acel an, variola a izbucnit peste tot în India. Şi India a fost ultima redută a bolii. În 1974 India avea o populaţie de 600 de milioane de oameni. În India sunt 21 de state care vorbesc limbi diferite, ca şi cum ar fi 21 de ţări diferite. În orice moment 20 de milioane de oameni se deplasează cu autobuzul şi cu trenul, pe jos, 500.000 de sate, 120 de milioane de gospodării, şi niciuna din ele nu voiau să raporteze dacă aveau un caz de variolă în familie pentru că ei credeau că variola era o manifestare a unei zeităţi, Shitala Mata, mama liniştitoare, şi nu era bine să aduci străini în casă când zeiţa era în casa ta. Nimic nu te motivează să raportezi un caz de variolă.

Nu doar în India exista un zeu al variolei; Zei ai variolei erau prezenţi peste tot în lume. Aşa că, modul în care am eradicat variola a fost -- nu puteam vaccina pe toată lumea. Chiar dacă am fi vaccinat pe toată lumea în India, într-un an vor fi 21 de milioane de copii nou-născuţi, care era, la momentul respectiv, echivalentul populaţiei Canadei. Nu era de ajuns să vaccinăm pe toată lumea. Trebuia să găsim fiecare caz de variolă din lume şi în acelaşi timp să instalăm un cerc de imunitate în jurul lui. Şi asta am făcut. Doar în India, cei 150.000 de prieteni ai mei şi cu mine am mers din uşă în uşă la fiecare casă din India. Am făcut peste un miliard de vizite la domiciliu.

Şi am învăţat ceva foarte important pe parcursul procesului. De fiecare dată când am făcut căutări din casă în casă numărul de cazuri de boală raportate creştea ameţitor Când nu am căutat, aveam iluzia că nu era nici un caz de boală. Când căutam, aveam iluzia că erau mai multe cazuri. Era nevoie de un sistem de supraveghere pentru că ceea ce aveam nevoie era detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Aşa că, am căutat şi am căutat, şi am găsit fiecare caz de variolă din India. Am pus o recompensă. Am crescut valoarea recompensei. Am continuat să creştem valoare recompensei. Am avut o tabelă cu scoruri pe care am scris fiecare casă. Pe măsură ce făceam asta, numărul de cazuri raportate în lume a scăzut la zero, şi în 1980 am proclamat lumea liberă de ameninţarea variolei.

A fost cea mai mare campanie din istoria ONU până la războiul din Irak. 150.000 de oameni din toată lumea, doctori de toate rasele, religiile, culturile şi naţiunile, care au luptat împreună, fraţi şi surori, toţi împreună, nu unul împotriva celuilalt, pentru o cauză comună de a face lumea mai bună. Dar variola era a patra boală pe care am vrut să o eradicăm. Am dat greş de trei ori înainte de asta. Am dat greș împotriva malariei, frigurilor galbene și a framboesiei. Dar în curând s-ar putea să vedem poliomielita eradicată. Dar cheia eradicării poliomielitei este detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Acesta ar putea fi anul în care vom eradica poliomielita -- aceasta ar fi a doua boală care intră în istorie. Și David Heymann, care urmărește acestă transmisiune -- David, ține-o tot așa. Suntem aproape. Mai avem doar patru țări.

(Aplauze)

Mă simt ca Hank Aaron. Barry Bonds mă poate înlocui oricând. Să mai ştergem o boală de pe lista cu lucruri îngrozitoare care ne îngrijorează. Tocmai am fost în India unde am lucrat la programul poliomielitei. Programul de identificare este alcătuit din patru milioane de oameni care merg din uşă în uşă. Din aceasta este alcătuit programul de supraveghere. Dar ne trebuie detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Orbirea, e în aceeaşi situaţie. Cheia descoperii orbirii sunt studiile epidemiologice şi descoperirea cauzelor orbirii să putem aplica măsurile corecte.

The Seva Foundation a fost înfiinţată de un grup de absolvenţi ai programului de eradicare a variolei care, urcând pe cele mai înalte culmi, au gustat din elixirul succesului eradicării unei boli, şi vor să o facă din nou. De peste 27 de ani, prin programele Seva în 15 ţări au redat vederea la mai mult de două milioane de nevăzători. Seva s-a constituit deoarece am vrut să aplicăm aceste lecţii ale supravegherii şi epidemiologiei asupra unui lucru pe care nimeni nu îl considera ca o problemă de sănătate publică: orbirea, care din acel moment am considerat-o o boală clinică.

În 1980, Steve Jobs mi-a dat acel computer, care este Apple-ul cu numărul 12, care este încă în Kathmandu, şi încă funcţionează şi ar trebui să îl scoatem de acolo şi să îl scoatem la licitaţie şi să adunăm ceva bani pentru Seva. În Nepal am desfăşurat primul studiu făcut vreodată în domeniul sănătăţii, şi primul recensământ naţional al nevăzătorilor făcut vreodată, şi am avut nişte rezultate uimitoare. În loc să aflăm ceea ce credeam -- că orbirea era cauzată în cele mai multe cazuri de glaucom şi de trahom -- am fost uimiţi să aflăm că orbirea era cauzată de fapt de cataractă. Nu poţi vindeca sau preveni ceea ce nu ştii că e acolo.

În pachetele dvs. de la TED este un DVD, "Vedere infinită", despre dr. V şi Spitalul de Ochi Aravid. Sper că îl veţi viziona. Aravid, a început ca un proiect Seva, este acum cel mai mare şi mai bun spital oftalmologic. În acest an, doar acest spital va reda vederea la peste 300.000 de persoane din Tamil Nadu, India. (Aplauze) Gripa aviară. Mă aflu aici ca un reprezentant al tuturor lucrurilor teribile -- aceasta ar putea fi cel mai rău. Cheia în prevenirea sau încetinirea unei pandemii de gripă aviară este detectarea cât mai devreme şi reacţia rapidă. Nu vom avea un vaccin sau materiale antivirale adecvate pentru a combate gripa aviară dacă ea se va declanşa în următorii trei ani. OMS urmărește etapele progresului unei pandemii. Suntem la etapa a treia pe scara alertei de pandemie, cu câteva infectări de la om la om, dar fără infectare susținută de la om la om la om.

În momentul în care OMS va spune că am ajuns la etapa a patra, aceasta nu va fi cum a fost Katrina. Lumea, aşa cum o ştim, se va opri. Nu vor mai zbura avioane. Cine s-ar mai urca într-un avion cu 250 de necunoscuţi, care tuşesc şi strănută, când ştii că câţiva dintre ei sunt purtători ai unei boli care te-ar putea ucide, pentru care nu există nici un medicament sau vreun vaccin? În octombrie am făcut o cercetare al epidemiologilor de top din lume. I-am întrebat -- toți erau epidemiologi și specialiști în gripă-- şi le-am pus întrebările pe care voi aţi vrea să le puneţi. Care credeţi că sunt şansele unei pandemii? Dacă se va întâmpla, cât de grav credeţi că va fi?

15 % au spus că ei cred că va fi o pandemie în următorii trei ani. Dar mai îngrijorător, 90 % au spus că va fi o pandemie în timpul vieţii copiilor sau nepoţilor voştri. Şi cred că dacă va fi o pandemie, un miliard de oameni oameni se vor îmbolnăvi. 165 de milioane vor muri. Va fi o recesiune globală şi o criză pentru ca sistemul nostru de inventariere just-in-time şi elasticul globalizării s-ar rupe, şi costuri pentru economie între unu şi trei trilioane de dolari ar fi mai rele pentru toată lumea dacă doar 100 de milioane de oameni ar muri pentru că atât de mulţi oameni şi-ar pierde slujbele şi beneficiile sanitare încât consecinţele ar fi de neimaginat. Şi devine tot mai rău pentru că modalităţile de a călători devin tot mai bune.

Haideţi să vă arăt o simulare despre cum ar arata o pandemie ca să ştiţi despre ce este vorba. Să presupunem, de exemplu, că primul caz apare în Asia de sud. Iniţial se dezvoltă încet. Avem două sau trei locaţii distincte. Apoi vor fi focare secundare, şi boala se va răspândi dintr-o ţară în alta atât de repede că nu vom şti ce ne-a lovit. În trei săptămâni va fi peste tot în lume. Acum, dacă am fi avut un buton „anulare”, şi am putea să dăm timpul înapoi şi să o izolăm şi să prindem boala când s-a manifestat prima dată. Dacă am putea să o prindem din timp, şi dacă am fi avut detecţie timpurie şi răspuns neîntârziat, şi dacă am putea pune fiecare din acei viruşi în izolare -- aceasta este singura cale de lupta împotriva unei pandemii. Daţi-mi voie să vă arăt de ce.

Avem o glumă. Aceasta este curba unei epidemii, şi tot personalul medical, cred, în cele din urmă ajunge să o cunoască. Dar gluma e, unui epidemiolog îi place să ajungă la o epidemie în acest punct şi să meargă glorios pe panta descrescătoare. Dar de obicei nu ajungi să faci asta. De obicei ajungi în acest punct. Ceea ce ne dorim de fapt este să ajungem aici, să putem opri epidemia. Dar nu poţi face aceasta întotdeauna. Dar există o organizaţie care a fost în stare să găsească o cale să afle când se produc primele cazuri, se numeşte GPHIN. Este Reţeaua Globală de Informaţii de Sănătate Publică. Simularea pe care v-am arătat-o şi care credeaţi că este gripa aviară -- era SARS. Şi SARS este pandemia care nu a avut loc. Şi nu a avut loc pentru că GPHIN a găsit viitoarea pandemie de SARS cu trei luni înainte ca OMS să o anunţe, şi datorită ei am reuşit să oprim pandemia de SARS. Şi cred că îi suntem foarte recunoscători GPHIN-ului şi lui Ron St. John, şi cred că se află între noi -- acolo -- el este fondatorul GPHIN.

(Aplauze)

Salut Ron!

(Aplauze)

Fundaţia TED l-a adus pe Ron aici din Ottawa, unde GPHIN îşi are sediul, nu doar pentru că GPHIN a găsit SARS-ul devreme, dar poate aţi auzit săptămâna trecută că Iranul a anunţat că au avut gripă aviară în Iran, dar GPHIN a identificat gripa aviară în Iran, nu pe 14 februarie, ci anul trecut în septembrie. Avem nevoie de un sistem de avertizare timpurie să ne protejeze de acele lucruri care sunt cele mai urâte coşmaruri ale omenirii. Aşa că dorinţa mea TED este bazată pe numitorul comun al acestor experienţe. Variolă -- detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Orbire, poliomielită -- detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Pandemia de gripă aviară -- detecţie timpurie, răspuns neîntârziat. Este un proces lung şi anevoios. Devine evident că singura noastră şansă să scăpăm de aceste boli noi este să le găsim din timp şi să le distrugem înainte să se răspândească.

Aşa că, dorinţa mea TED este ca voi să ajutaţi la crearea unui sistem global, un sistem de avertizare timpurie, care să ne ajute în lupta împotriva celor mai rele coşmaruri ale omenirii. Mă gândeam că l-aş numi "Detecţie timpurie", dar ar trebuie să se cheme de fapt "Detecţie timpurie totală".

(Râsete)

(Aplauze)

Acum serios -- deoarece ideea s-a născut în cadrul TED, aş vrea să fie o moştenire a TED, şi mi-ar plăcea să se numească "Sistemul internaţional de detecţie timpurie totală". Şi INSTEDD ar deveni mantra noastră. Astfel în loc de o pandemie ascunsă de gripă aviară, o găsim şi o oprim imediat. În loc de un virus nou cauzat de bio-terorism sau o bio-eroare, sau schimbare sau deviere, o găsim, şi o oprim. În locul unor accidente ca de exemplu scurgeri de petrol sau catastrofa din Bhopal, le găsim şi le adresăm. În loc de foamete, ascunsă până devine prea târziu, o detectăm şi le adresăm. Şi în loc de un sistem, care e deţinut de un guvern sau ascuns în dedesubturile unui guvern, să construim un sistem de detecţie timpurie care e disponibil tuturor din lume în limba lor.

Să o facem transparentă, non-guvernamentală, să nu fie deţinut de nici o ţară sau corporaţie, să se afle într-o ţară neutră, cu rezerve redundante pe un alt fus orar şi alt continent, haideţi să construim pe structura GPHIN. Să începem cu GPHIN. Să creştem saiturile pe care le poate urmări de la 20.000 la 20 de milioane. Să creştem numărul de limbi pe care le poate urmări la 70 sau mai multe. Să implementăm mesaje de confirmare folosind SMS-uri sau messenger să aflăm de la oamenii care sunt la 100 de metri de zvonul care îl auzi dacă este, într-adevăr valid. Să adăugăm confirmare prin satelit. Să adăugăm uimitoarele grafice de la Gapminder la datele care se văd la exterior.

Şi vom creşte ca o forţă morală în lume, aflând aceste lucruri teribile înainte ca alţii să afle despre ele, şi trimiţând răspunsul nostru. Astfel încât anul următor, în loc să ne întâlnim aici, resemnându-ne despre cât de rele sunt lucrurile în lume, ne-am fi pus deja pe treabă împreună, folosindu-ne talentele unice şi magia acestei comunităţi, şi vom fi mândri că am făcut tot ce am putut să oprim pandemiile, alte catastrofe, şi să schimbăm lumea începând din momentul acesta.

(Aplauze)

Chris Anderson: O prezentare uimitoare. Înainte de toate, ca să înţeleagă toată lumea, tu afirmi că dacă am construi -- prin crearea de programe care urmăresc internetul, căutând tipare pe internet, ele ar putea detecta ceva suspicios înaintea OMS, dar înainte ca oricine altcineva să o vadă? Explică-ne. Dă-ne un exemplu cum ar putea fi posibil aceasta.

Larry Brilliant: Înainte de toate, nu sunteţi prea înnebuniţi de încălcarea drepturilor de autor?

CA: Nu. Îmi place foarte mult. (Râsete)

LB: Deci, cum ştii, Ron St. John -- sper că îl veţi cunoaşte la cina de după ceremonie şi veţi vorbi cu el -- Când a pus bazele GPHIN -- În 1997, era un început de epidemie de gripă aviară. H5N1. Avea loc în Hong Kong. Şi un doctor remarcabil în Hong Kong a luat imediat măsuri prin omorârea a 1,5 milioane de găini şi păsări, şi au oprit acest începutul de epidemie înainte să se răspândească. Detectare instantanee, răspuns instantaneu. Apoi au trecut câţiva ani, şi apoi au apărut zvonuri despre gripa aviară. Ron şi echipa lui din Ottawa au început să răscolească internetul, urmărind 20.000 de saituri diferite, majoritatea publicaţii periodice, şi au citit şi au auzit despre îngrijorări despre mulţi copii care aveau febră mare şi simptome ale gripei aviare.

Au raportat aceasta la OMS. A durat un pic până OMS a acţionat deoarece OMS primeşte rapoarte numai de la guverne, pentru că face parte din ONU. Dar au fost în stare să demonstreze OMS-ului şi să îi înştiinţeze că au apărut nişte cazuri surprinzătoare şi inexplicabile care seamănă cu gripa aviară. S-a dovedit a fi SARS. Aşa a aflat lumea despre SARS. Şi datorită acestui lucru am fost în stare să oprim SARS. Acum, ce e cu adevărat important, înainte ca GPHIN să existe, 100 % din toate rapoartele din lume despre lucruri rele -- fie că vorbim despre foamete sau gripă aviară sau Ebola -- 100 % din aceste rapoarte veneau de la ţările respective.

În momentul în care nişte indivizi din Ottawa, cu un buget de 800.000 de dolari pe an, au început să lucreze, 75 % din aceste rapoarte au venit din partea GPHIN, 25 % din toate rapoartele din lume au venit din partea celorlalte 180 de națiuni. Acum, ce e cu adevărat interesant, după ce au lucrat câţva ani, ce credeţi că s-a întâmplat cu aceste naţiuni? S-au simţit prost, şi au început să trimită rapoartele mai devreme. Acum rapoartele lor au scăzut la 50 % pentru că alte naţiuni au început să raporteze. Deci, poţi găsi bolile mai devreme răscolind internetul? Bineînţeles că da. Le poţi găsi mai repede decât le găseşte GPHIN acum? Bineînţeles că da. Aţi văzut că ei au găsit SARS folosind un program de urmărire a saiturilor chinezeşti timp de şase săptămâni înainte să găsească SARS urmărind siturile în engleză. Ei bine, acum caută în şapte limbi. Aceşti viruşi răi nu au nici o intenţie de a se arăta mai întâi în engleză sau spaniolă sau franceză.

(Râsete)

Aşa că, da, vreau să iau GPHIN; vreau să construiesc pe structura lui, vreau să adaug toate limbile din lume pe cât posibil; vreau ca toată lumea să aibă acces la el astfel încât raportorul responsabil cu sănătatea din Nairobi sau din Patna, Bihar să aibă acces egal la sistem ca persoanele din Ottawa sau cei din Centrul de control al bolilor; şi vreau să fie parte din cultura noastră, că există o comunitate de oameni care ne veghează împotriva celor mai rele coşmaruri ale umanităţii, şi că este accesibil tuturor.