Kiran Bedi: Un şef de poliţie puţin altfel

Acum vă voi spune o poveste. E o poveste indiană despre o femeie indiană şi călătoria ei. Lăsaţi-mă să încep cu părinţii mei. Sunt rezultatul acestor părinţi vizionari. Acum mulţi ani când m-am născut în anii '50 -- anii '50 şi '60 nu aparţineau fetelor în India. Aparţineau băieţilor. Aparţineau băieţilor care intrau în afaceri şi moşteneau afaceri de la părinţi. Şi fetele erau îmbrăcate pentru a fi măritate. Familia mea, în oraşul meu -- şi aproape în ţară -- a fost unică. Eram patru, nu una, şi din fericire niciun băiat. Eram patru fete şi niciun băiat. Şi părinţii mei erau parte a unei familii de moşieri. Tatăl meu l-a sfidat pe propriul său bunic, aproape până la dezmoştenire, pentru că a hotărât să ne educe pe toate patru. Ne-a trimis la cele mai bune şcoli din oraş şi ne-a dat cea mai bună educaţie. Aşa cum am spus: când ne naştem, nu ne alegem părinţii. Şi când mergem la şcoală, nu ne alegem şcoala. Copiii nu aleg o şcoală, ei doar se duc la şcoala pe care părinţii au ales-o pentru ei. Deci acesta e timpul de bază pe care l-am primit. Am crescut aşa, şi aşa au crescut şi cele trei surori ale mele. Şi tatăl meu obişnuia să spună la acea vreme, "Îmi voi împrăştia toate cele patru fiice în cele patru colţuri ale lumii." Nu ştiu dacă chiar a dorit asta, dar s-a întâmplat. Sunt singura care a rămas în India. Una e britanică, alta e americană şi cealaltă e canadiană. Deci suntem patru în cele patru colţuri ale lumii.

Şi de vreme ce-am spus că ele sunt modelele mele de urmat, am urmărit două lucruri pe care mama şi tatăl meu mi le-au dat. Unul, au spus, "Viaţa e pe un plan înclinat; fie te ridici, fie cazi." Şi al doilea lucru, care a stat cu mine, care a devenit filosofia mea de viaţă, care a fost importantă, e o sută de lucruri ţi se întâmplă în viaţă, bune sau rele. Din 100, 90 sunt creaţia ta. Sunt bune. Sunt creaţia ta. Bucură-te de ea. Dacă sunt rele, sunt creaţia ta. Învaţă din ele. 10 sunt trimise de natură, nu poţi face nimic în legătură cu ele. E ca moartea unei rude, sau un ciclon, sau un uragan, sau un cutremur. Nu poţi face nimic în legătură cu ele. Trebuie doar să răspunzi la situaţie. Dar acel răspuns vine din acele 90 de puncte. De vreme ce sunt produsul acestei filosofii, a 90/10, şi în al doilea rând, al vieţii pe un plan înclinat, aşa am crescut -- să preţuiesc ce am. Sunt produsul oportunităţilor, oportunităţi rare în anii '50 şi '60, pe care fetele nu le-au avut. Şi eram conştientă de faptul că ceea ce-mi dădeau părinţii mei era ceva unic. Pentru că toate prietenele mele cele mai bune erau costumate ca să se mărite cu multă zestre, şi aici eram eu cu o rachetă de tenis şi ducându-mă la şcoală şi făcând toate aceste activităţi extraşcolare. Am considerat că trebuie să spun asta. De ce am spus că ăsta e fundalul.

Asta e ce urmează. M-am alăturat poliţiei indiene ca o femeie dură, o femeie cu o vigoare neobosită, pentru că obişnuiam să alerg pentru titlurile mele la tenis, etc. Dar m-am alăturat poliţiei indiene. Şi atunci era un nou model de poliţie. Pentru mine poliţia reprezenta puterea de a corecta, puterea de a preveni şi puterea de a detecta. Asta e un fel de definiţie nouă dată poliţiei în India -- puterea de a preveni. Pentru că de obicei se spunea mereu, puterea de a detecta, şi asta-i tot, sau puterea de a pedepsi. Dar am hotărât nu, e o putere de a preveni, pentru că asta am învăţat când am crescut: cum să previn acei 10 şi să evit să devină mai mult de 10? Deci asa am intrat în serviciu, şi a fost diferit faţă de bărbaţi. Nu vroiam să fiu diferită faţă de bărbaţi, dar am fost diferită, pentru că aşa era modul în care eram diferită. Şi am redefinit conceptele poliţiei în India. Vă voi duce în două călătorii, călătoria mea în poliţie şi călătoria mea în închisoare. Ce vedeţi, dacă vedeţi titlul numit "Maşina Primului Ministru reţinută". Asta a fost prima oară când un prim ministru al Indiei a primit o amendă de circulaţie. (Râsete) Asta e prima oară în India, şi vă pot spune, asta e ultima oară când auziţi de asta. Nu se va mai întâmpla în India, pentru că acum a fost odată pentru totdeauna. Şi regula era, pentru că eram sensibilă, eram plină de compasiune, eram foarte sensibilă la nedreptate, şi eram foarte pro-justiţie. Ăsta e motivul pentru care, ca femeie, m-am alăturat poliţiei indiene. Aveam alte opţiuni, dar nu le-am ales.

Deci voi merge mai departe. Asta e despre o poliţie dură şi dreaptă. Acum eram cunoscută, există o femeie care nu vrea să asculte. Deci am fost trimisă la toate mutările nediscriminate, mutări în interes de serviciu la care alţii ar spune nu. Acum am fost însărcinată ca ofiţer de poliţie într-o închisoare. De obicei ofiţerii de poliţie nu vor să facă închisoarea. M-au trimis la închisoare ca să mă închidă, gândindu-se, acum nu vor fi maşini şi nici personalităţi cărora să le poată da amenzi. Hai s-o închidem. Aici am primit însărcinarea. Asta era o închisoare care era un mare bârlog de criminali. Bineînţeles. Dar 10.000 de oameni, dintre care 400 erau femei -- 10.000 -- 9.000 plus aproape 600 erau bărbaţi, terorişti, violatori, hoţi, gangsteri -- pe unii dintre ei i-am trimis la închisoare ca ofiţer de poliţie afară. Şi atunci cum să procedez cu ei. Prima zi când am mers acolo, nu ştiam cum să mă uit la ei. Şi am spus, "Voi vă rugaţi?" Când m-am uitat la grup, am spus, "Voi vă rugaţi?" Ei m-au văzut ca o femeie tânără, scundă, purtând un costum cafeniu. Am spus, "Vă rugaţi?" Şi ei n-au spus nimic. Am spus, "Vă rugaţi? Vreţi să vă rugaţi?" Ei au spus, "Da." Am spus, "Bine, hai să ne rugăm." M-am rugat pentru ei, şi lucrurile au început să se schimbe. Asta e o poză a educaţiei în interiorul închisorii.

Prieteni, asta nu s-a mai întâmplat, toată lumea în închisoare studiază. Am început cu suportul comunitar. Guvernul nu avea niciun buget. A fost una din cele mai mari, cele mai bune mişcări de vontariat în orice închisoare din lume. Asta a fost iniţiată în închisoarea din Delhi. Vedeţi un exemplu de prozonier predând o oră. Acestea sunt sute de ore. De la 9 la 11, fiecare prizonier a mers în programul educaţional -- aceeaşi gloată în care ei au crezut că mă vor pune în spatele barelor şi lucrurile vor fi uitate. Am transformat asta într-un ashram -- dintr-o închisoare într-un ashram prin educaţie. Cred că asta e şansa mai mare. A fost începutul schimbării. Prizonierii erau profesori. Voluntarii erau profesori. Cărţile veneau din cărţi de şcoală donate. Consumabilele au fost donate. Totul a fost donat, pentru că nu exista un buget de educaţie pentru închisoare. Acum dacă nu făceam asta, ar fi fost iad.

Ăsta e al doilea reper. Vreau să vă arăt câteva momente istorice în călătoria mea, pe care probabil nu le veţi mai vedea nicăieri în lume. Unu, numerele pe care nu le veţi vedea. Al doilea, acest concept. Asta a fost o meditaţie în închisoare cu peste o mie de prizonieri. 1.000 de prizonieri care au stat în meditaţie. Acesta a fost unul din cei mai curajoşi paşi pe care i-am făcut ca guvernator al închisorii. Şi asta e ce-a transformat. Vreţi să ştiţi mai multe despre asta, mergeţi şi vedeţi filmul ăsta, "Doing Time Doing Vipassana." Veţi auzi de el, şi vă va plăcea. Şi scrieţi-mi pe KiranBedi.com, şi vă voi răspunde. Să vă arăt imaginea următoare. Am luat acelaşi concept de atenţie. Pentru că, de ce am adus meditaţia în închisoarea indiană? Pentru că crima e produsul unei minţi deformate. Deformarea minţii era cea care trebuia să fie atinsă pentru control, nu prin predică, nu prin a spune, nu prin citit, ci prin adresarea minţii. Am dus acelaşi lucru în poliţie, pentru că poliţia, în mod egal, erau prizonieri ai minţii lor, şi simţeau ca şi cum eram noi şi ei, şi că oamenii nu cooperează. A funcţionat.

Asta e o cutie de sugestii numită cutie de petiţii. Ăsta e un concept pe care l-am introdus pentru a asculta plângerile și revendicările. A fost o cutie magică. Asta e o cutie sensibilă. Aşa a desenat un prizonier ce simţea despre închisoare. Dacă vedeţi pe cineva în albastru -- da, acest personaj -- el era prizonier, şi era profesor. Şi vedeţi, toată lumea e ocupată; nu era timp de pierdut.

Să închei. Acum sunt pasionată de mişcări, mişcări de aducaţie pentru copiii sub-deserviţi, care sunt mii -- India e despre mii. În al doilea rând, e vorba de mişcarea anti-corupţie din India. Asta e o modalitate mare noi, ca un grup mic de activişti, am făcut o lege a funcţionarilor pentru guvernul Indiei. Prieteni, veţi auzi multe despre ea. Aceasta e mişcarea pe care o conduc în acest moment, şi aceasta e mişcarea şi ambiţia vieţii mele.

Mulţumesc foarte mult. (Aplauze) Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc.