Kevin Kelly - despre următoarele 5 000 de zile ale rețelei web

Internetul, așa cum îl știm, tipul ăsta de rețea - chestiile despre care toți discutăm - n-are nici măcar 5 000 de zile. (n.trad. : n-avea, în 2007) Deci toate lucrurile pe care am ajuns să le vedem, cum ar fi imaginile din satelit ale întregului pământ, lucru pe care înainte nici nu ni l-am fi putut imagina - toate aceste lucruri care pătrund în viețile noastre, pur și simplu această abundență de chestii care se află aici în fața noastră, în timp ce stăm în fața laptopului sau a calculatorului nostru. Acest corn al abundenţei - chestii care pur și simplu vin și nu se mai termină - este uimitor, iar noi nu suntem uimiți. Este într-adevăr uluitor că toate aceste chestii se află aici. (Râsete) Toate aceste chestii au apărut în doar 5 000 de zile. Iar eu știu că în urmă cu 10 ani, dacă v-aș fi spus că toate astea vor apărea, mi-ați fi spus că este imposibil. Pur și simplu nu există un model economic care să facă ca aceste lucruri să devină posibile. Iar dacă v-aș spus că toate acestea vor fi pe gratis, mi-ați fi spus, asta este pur și simplu - visezi! Ești un utopist din California. Ești un optimist sălbatic. Și totuși, este aici.

O altă chestie pe care o cunoaștem este că acum zece ani, în timp ce mă uitam la ce spune Wired, noi ne gândeam că va fi un fel de televiziune, doar că mai bună. Acesta era modelul; asta ne sugera toată lumea că va veni. Și se pare că n-a fost așa. În primul rând, era imposibil și nu este ceea ce a fost. Așadar unul dintre lucrurile pe care cred că le învățăm de aici - dacă stăm să ne gândim, Wikipedia, de exemplu este ceva care era pur și simplu negândit. Este de negândit în teorie, dar posibil de pus în practică. Iar dacă luăm toate aceste chestii care sunt imposibile, cred că unul din lucrurile pe care le învățăm de la această eră, de la acest ultim deceniu, este că trebuie să devenim din ce în ce mai buni în a crede imposibilul, pentru că nu suntem pregătiți pentru asta.

Așadar, sunt curios ce se va întâmpla în următoarele 5 000 de zile. Și dacă asta s-a întâmplat în ultimele 5 000 de zile, ce se va întâmpla în următoarele 5 000 de zile? Vreau să vă spun o poveste oarecum simplă și care sugerează că noi vrem să ne gândim la această chestie pe care noi o facem, acest lucru care s-a întâmplat în 5 000 de zile. Și anume toate aceste calculatoare, toate aceste dispozitive pe care le ții în mână. Toate aceste telefoane mobile, toate aceste laptop-uri, toate aceste servere - de fapt ceea ce rezultă din toate aceste conexiuni este o singură mașinărie. Dacă este o singură mașinărie - și toate micile noastre dispozitive sunt doar niște ferestruici către aceasta, iar noi de fapt construim o unică mașinărie globală.

Am început astfel să mă gândesc la lucrul ăsta. Și se pare că această mașină e, din întâmplare, cea mai sigură mașină construită vreodată. Nu s-a dereglat, funcționează fără întrerupere. Și aproape că nu există nicio altă mașinărie, făcută de noi, care să funcționeze atâtea ore, atâtea zile. 5 000 de zile fără întrerupere - asta este pur și simplu incredibil. Și, bineînțeles, internetul e mai bătrân de 5 000 de zile - rețeaua are 5 000 de zile. Încercam, de fapt, să fac niște măsurători. Care sunt dimensiunile acestei mașinării? Și am început prin a calcula câte miliarde de clicuri există la nivel global pe toate calculatoarele. Și sunt 100 de miliarde de clicuri pe zi. Și sunt 55 de trilioane de linkuri între toate paginile web ale lumii.

Și astfel, am început să mă gândesc mai mult la alte tipuri de dimensiuni și am făcut o listă rapidă - oare era Chris Jordan, fotograful, care vorbea despre numerele care fiind atât de mari devin fără sens? Ei bine, iată o listă cu ele. Sunt greu de spus, dar există un miliard de PC chipuri pe Internet, dacă stai să numeri toate chipurile tuturor calculatoarelor conectate la internet. Există două milioane de emailuri pe secundă. Deci numărul este foarte mare. Este pur și simplu o mașinărie imensă și folosește 5% din electricitatea totală a planetei. Așadar, iată specificațiile, ca și cum ați încerca să îi faceți o listă cu specificații tehnice: 170 cvadrilioane de tranzistori, 55 trilioane de linkuri, emailuri trimise la doi megahertzi, 31 kilohertzi de text trimis, 246 hexabiți dimensiunea de stocare. Ăsta e un disc imens. E vorba de foarte mult spațiu de stocare, de foarte multă memorie - nouă hexabiți de RAM. Iar traficul total la toată chestia asta se ridică la șapte terabiți pe secundă. Brewster spunea că Biblioteca Congresului are în jur de 20 terabiți. Deci, în fiecare secundă, jumătate din Biblioteca Congresului este plimbată prin mașinăria asta. Este o mașinărie imensă.

Până la urmă am făcut altceva. Mi-am dat seama că 100 de miliarde de clicuri pe zi, 55 de trilioane de linkuri, este aproape echivalent cu numărul de sinapse din creierul dumneavoastră. Un cvadrilion de tranzistori este aproape echivalent cu numărul neuronilor din creierul dumneavoastră. Deci la o primă aproximare, noi avem aceste trei chestii - 20 de petahertzi de impulsuri nervoase. Bineînțeles, memoria este cu adevărat imensă. Dar pentru o primă aproximare, dimensiunea acestei mașinării este aceeași cu dimensiunea - și complexitatea, într-un fel - a creierului dumneavoastră. Pentru că, de fapt, așa funcționează creierul dumneavoastră - în același fel în care funcționează rețeaua web. În orice caz, creierul dumneavoastră nu se dublează din doi în doi ani. Așadar, dacă afirmăm că această mașinărie pe care am creat-o este cam cât un CU, un creier uman, dacă urmărim rata cu care acesta se mărește, în 30 de ani de acum încolo, vor exista 6 miliarde de CU-uri. Deci cam prin anul 2040, totalitatea procesărilor operate de această mașinărie va depăși totalul capacității de procesare a întregii umanități,

vorbind în biți elementari. Și de aici, cred eu, Ray Kurzweil și alții dezvoltă graficul care arată că vom trece dincolo. Ce înseamnă treaba asta? Ei bine, iată câteva lucruri. Eu am trei tipuri de chestiuni generale despre care aș vrea să vorbesc; trei consecințe la toată treaba asta. În primul rând, faptul că această mașinărie începe să se întrupeze - noi îi dăm o formă. Și asta vom continua să facem în următoarele 5 000 de zile - acestei mașinării îi vom crea un trup. Iar cel de-al doilea lucru pe care îl vom face, va fi să îi restructurăm arhitectura. Și în cel de-al treilea rând, vom deveni în totalitate dependenți de aceasta.

Permiteți-mi așadar să recapitulez aceste trei teme. În primul rând, noi avem toate aceste lucruri la îndemână. Noi credem că sunt dispozitive separate, dar de fapt, fiecare ecran din lume privește în interiorul acestei mașinării. Acestea sunt, de fapt, portaluri către această unică mașinărie. Cel de-al doilea lucru este - unii oameni îi spun "norul" și dumneavoastră atingeți într-un fel sau altul acest "nor". Așadar, într-un fel, nu aveți nevoie decât de un cloudbook ('carte-nor'). Iar acest cloudbook nu are niciun fel de unitate de stocare. Este fără cablu. Este mereu conectat. Ar fi multe de spus despre el. Devine foarte simplu, și, de fapt, nu este nevoie decât să atingeți mașina, să atingeți norul și veți avea acces la informație în felul ăsta. Deci mașinăria lucrează.

Și este un fel de reîntoarcere la vechea idee de muncă centralizată. Însă totul, toate aparatele de fotografiat, toate microfoanele, toți senzorii din mașini, totul este conectat la această mașinărie. Și totul va trece prin rețeaua web. Deja putem observa lucrul ăsta cu telefoanele, de exemplu. În clipa asta, telefoanele nu trec prin web, dar încep să o facă și o vor face. Iar dacă vă imaginați - să luăm doar un exemplu - ce face Google Labs, care experimentează cu Google docs, Google spreadsheets și așa mai departe - toate aceste lucruri se vor baza pe web. Toate vor trece prin mașinărie. Iar eu încerc să sugerez că fiecare bit va aparține acestei rețele web. Chiar în clipa asta, nu este - dacă mai faceți tabele și alte chestii la birou, un document Word, acestea nu sunt pe web, dar vor fi. Toate acestea vor deveni o parte din această mașinărie. Toate vor vorbi limbajul web. Toate vor vorbi cu această mașinărie. Rețeaua web, într-un anumit sens, este ca un fel de gaură neagră, care suge totul în ea. Astfel toate lucrurile vor deveni parte din web. Și toate obiectele, orice artefact creat de noi, va avea implantată o fărâmă de rețea web și o conexiune și va face parte din această mașinărie, astfel încât mediul nostru - în acel sens al calculatorului-omniprezent - mediul nostru va deveni rețeaua web. Totul este conectat.

Acum, cu RFID-uri și alte lucruri - oricare ar fi tehnologia, de fapt nu prea contează, ideea e că totul va avea implantată o modalitate de a se conecta la mașinărie și astfel avem, de fapt, un Internet de lucruri. Deci începeți deja să vă gândiți la un pantof ca și cum ar fi un chip cu tocuri, iar la o mașină ca la un chip cu roți. Pentru că, de fapt, majoritatea costurilor de producție a unei mașini constă în inteligența și electronicele implantate în aceasta și nu în materialele în sine. Foarte multă lume se gândește la noua economie ca la ceva care urmează să se dematerializeze, o alternativă la existența virtuală și că vom avea vechea economie de atomi. Dar noua economie reprezintă de fapt căsătoria dintre acestea două, în care implantăm informația și natura digitală a lucrurilor în lumea materială. Cam la asta ne așteptăm. Spre asta ne îndreptăm - această uniune, această convergență dintre atomic și digital.

Astfel una dintre consecințele acestui lucru este, cred eu, faptul că acolo unde noi avem în prezent acest spectru de media - TV, film, video - acesta devine de fapt o singură platformă media. Și în timp ce sunt atât de multe diferențe din anumite puncte de vedere acestea vor avea din ce în ce mai multe în comun una cu cealaltă. Astfel încât legile media, precum: faptul că copiile nu au valoare. Valoarea constă în lucrurile ce nu pot fi copiate. Caracterul imediat, autentificarea, personalizarea - media dorește să fie lichidă; motivul pentru care lucrurile sunt la îndemâna oricui este ca dumneavoastră să le puteți manipula și nu pentru ca ele să fie "pe gratis", precum "berea", ci libere, precum "libertatea". Iar efectele rețelei stăpâne - adică cu cât aveți mai mult, cu atât primiți mai mult. Primul aparat de fax - persoana care a cumpărat primul fax era un idiot, pentru că nu avea cui să trimită fax-uri. Dar iată că această persoană a devenit un evanghelist, a început să recruteze și pe alții să își cumpere aparate de fax pentru că asta îi ridica valoarea propriei sale cumpărături. Acelea sunt efectele pe care urmează să le vedem. Atenția reprezintă noua monedă de schimb.

Așadar aceste legi se vor împrăștia într-un fel prin toată media. Iar un alt lucru legat de această materializare este așa-numită inversare McLuhan. McLuhan spunea: "Mașinile sunt extensii ale simțurilor umane." Iar eu spun: "Ființele umane devin acum simțurile extinse ale mașinii", într-un anumit sens. Așadar avem un trilion de ochi, urechi și atingeri, prin toate fotografiile noastre digitale și aparatele foto. Și vedem că în chestii precum Flickr, sau Photosynth, acest program de la Microsoft care vă permite să asamblați o imagine a unui loc turistic din cele câteva mii de fotografii făcute de turiști în acel loc. Într-un anumit sens, mașina privește prin pixelii tuturor aparatelor foto individuale.

Acum, cel de-al doilea lucru despre care doresc să vă vorbesc este această idee de restructurare - și anume că rețeaua web se restructurează. Și trebuie să vă previn, urmează să discutăm despre - am să vă prezint interpretarea mea personală asupra unui termen recurent astăzi și anume "rețeaua web semantică".

În primul rând, în prima sa fază, internetul a conectat calculatoarele între ele. Și asta e ceea ce noi numim Netul (rețeaua) - acela era Internetul de rețele. Și noi am văzut că acolo unde ai toate calculatoarele din lume - și dacă vă amintiți, era un fel de ecran verde cu cursoare și nu prea aveai ce face cu el de-adevărat, iar dacă voiai să îl conectezi, trebuia să îl conectezi de la un calculator la altul. Și ceea ce trebuia să faci, dacă îți doreai să faci parte din chestia asta, era să împarți și altora pachete de informații. Și așa ai continuat să expediezi informații. Nu aveai control. Nu era ca și un sistem telefonic în care controlai linia - erai obligat să împarți informația cu alții.

Cea de-a doua etapă, în care ne aflăm chiar acum, este idea de a conecta pagini. Astfel, în prima etapă, dacă doream să intru pe o pagină web a unei companii aeriene, mergeam de pe calculatorul meu la un server FTP și de acolo către un calculator al companiei aeriene. Acum avem pagini - astfel unitatea s-a condensat în pagini, astfel o pagină se conectează cu alte pagini. Iar dacă doresc să îmi fac o rezervare pentru un zbor, mă duc la pagina companiei aeriene, la pagina web a acesteia și mă conectez la acea pagină. Și ceea ce împărțim altora sunt linkuri (conexiuni), deci trebuia să fii deschis în legătură cu acestea. Nu prea aveai cum să refuzi - dacă cineva voia să se conecteze cu tine, nu puteai să îl oprești; trebuia să participi la această idee de a-ți deschide paginile spre a fi abordate de către oricine. Deci cam asta făceam noi.

Acum însă intrăm în cea de-a treia etapă, despre care tocmai vă vorbesc și aceasta este cea în care conectăm datele. Ei bine, nu știu cum se numește chestia asta. Eu îi spun "mașinăria unică". Însă noi conectăm datele. Așadar mergem de la o mașină la alta, de la o pagină la alta, iar acum de la date la date. Deci diferența ar fi că, în loc să ne conectăm de la pagină la pagină, noi, de fapt, ne vom conecta de la o idee de pe o pagină la o altă idee, mai degrabă decât cu o altă pagină. Așadar, fiecare idee este de fapt susținută - sau fiecare element, fiecare substantiv - este susținut de către întreaga rețea web. Se clarifică la nivelul elementelor sau al ideilor sau al cuvintelor, dacă doriți. Astfel, mai mult decât a ieși fizic în ideea că nu este pur și simplu o chestie virtuală, ci, de fapt, se îndreaptă către obiectele în sine. Astfel, ceva se va clarifica până va ajunge la o informație despre o anumită persoană, astfel încât fiecare persoană va avea o identitate unică. Fiecare persoană, fiecare produs, vor avea ceva anume care le va fi foarte specific și care se va conecta la o reprezentare specifică a acelei idei sau obiect. Deci acum, în această nouă etapă, atunci când mă conectez, mă conectez la zborul meu anume, la locul meu anume. Și astfel - vă dau un exemplu legat de aceasta - eu trăiesc în Pacifica -- momentan Pacifica e doar o denumire oarecare, undeva pe web. Rețeaua web nu știe dacă acesta este de fapt un oraș și dacă este un oraș specific în care eu locuiesc, dar despre asta urmează să discutăm. Se va conecta direct la - rețeaua web va fi capabilă să se citească pe sine și să afle că acela este cu adevărat un loc și când mai vede vreodată acel cuvânt, "Pacifica", știe că acesta are un amplasament, latitudine, longitudine, o anumită populație.

Așadar, aici, există câțiva termeni tehnici, toți formați din câte trei litere și pe care îi veți întâlni des de acum înainte. Toate aceste lucruri se referă la acceptarea ideii de a te conecta la date. Astfel, vă voi da un fel de exemplu. Există cam un miliard de siteuri sociale pe web. De fiecare dată când intrați acolo, trebuie să îi spuneți din nou cine sunteți și cine sunt prietenii dumneavostră. De ce să faceți asta? Ar trebui să o faceți o singură dată, iar apoi ar trebui să știe cine sunt prietenii dumneavoastră. Asta este ceea ce vă doriți, ca toți prietenii dumneavoastră să fie identificați și ar trebui să purtați cu dumneavoastră peste tot aceste relații. Toate aceste date despre dumneavoastră ar trebui să fie transmise direct și ar trebui să o faceți numai o singură dată și gata. Și ar trebui să aveți toate rețelele tuturor relațiilor dintre aceste segmente de date. Spre asta ne îndreptăm - unde, până la un anumit nivel, aceste lucruri sunt deja cunoscute. Un web semantic, Web 3.0, un grafic global uriaș - deocamdată încercăm doar să îi găsim o denumire chestiei ăsteia. Însă ceea ce face cu siguranță este că împarte informații. Așadar, trebuie să fiți deschiși spre ideea de a vă împărtăși datele, care este un pas mult mai mare decât simplul fapt de a vă împărtăși pagina web sau calculatorul. Și toate aceste chestii, care vor apărea aici, nu vor fi doar pagini, ci obiecte. Tot ceea ce am descris, fiecare artefact sau loc, va deveni o reprezentare specifică, va avea un caracter specific la care să te poți conecta direct. Așadar avem această bază de date formată din lucruri. Și de fapt există un al patrulea lucru, la care nu am ajuns încă, pe care nu îl vom vedea în următorii zece ani sau 5 000 de zile, dar cred că spre asta ne îndreptăm. Și în vreme ce Internetul lucrurilor - în care mă conectez direct la anumite chestii din scaunul meu de pe avion - acel obiect fizic devine o parte a rețelei web. Și astfel suntem în mijlocul acestei chestii care este complet conectată, până la fiecare obiect în acea minusculă părticică de conexiune pe care o are.

Astfel, ultimul lucru, despre care vreau să vorbesc, este această idee că vom deveni co-dependenți. Va fi mereu acolo și cu cât mai aproape, cu atât mai bine. Dacă îi permiți, Google îți va arăta cronica căutărilor tale. Și eu am descoperit, uitându-mă la ea că fac căutări pe web mai ales la 11 dimineața. Așadar eu sunt deschis și sunt transparent în legătură cu asta. Și eu cred că personalizarea totală în această nouă lume va pretinde transparență totală. Acesta va fi prețul. Dacă îți dorești personalizare totală, trebuie să fii complet transparent. Google. Nu îmi amintesc numărul meu de telefon, pur și simplu voi da o căutare pe Google. Suntem atât de dependenți de asta, încât am ajuns la punctul, în care nici măcar nu mai încerc să îmi amintesc lucruri - le caut pe Google. E mai ușor să faci asta. Și noi obiectăm la început, spunând, "Vai, dar asta e îngrozitor." Însă dacă ne gândim la dependența pe care o avem față de cealaltă tehnologie numită alfabet și scriere - noi suntem complet dependenți de ea și ne-a transformat cultura. Nici nu ne putem imagina cum ar fi fără alfabet sau scriere. Și în același mod, noi nu ne vom putea imagina cum ar fi fără ca această mașinărie să existe. Și ceea ce se întâmplă cu aceasta este un fel de IA (inteligență artificială), dar nu este acea IA din IA conștiință, așa cum - în calitate de expert, Larry Page mi-a spus că asta e ceea ce ei încearcă să facă și asta este ceea ce ei încearcă să facă. Dar atunci când șase miliarde de oameni caută ceva pe google, cine caută pe cine? Merge în ambele direcții. Așadar noi suntem rețeaua web, despre asta este vorba. Noi vom deveni acea mașinărie. Deci în următoarele 5 000 de zile - nu va mai fi vorba despre web și cu atât mai bine. Așa cum nu a fost doar o televiziune mai bună. Următoarele 5 000 de zile - nu va mai fi un fel de web, mai bun; ci va fi ceva cu totul diferit. Și eu cred că va fi ceva mai deștept. Va avea o inteligență acolo înăuntru, care nu este, repet, conștientă. Însă aceasta va anticipa ceea ce facem, în sens bun. În al doilea rând, a devenit mult mai personalizată. Ne va cunoaște și asta e un lucru bun. Din nou, prețul va fi transparența. Și în al treilea rând, va deveni mai omniprezentă în sensul că va umple complet ambianța dumneavoastră și noi vom fi în mijlocul acestuia. Și toate aceste aparaturi vor fi portaluri către ea.

Așadar ideea unică pe care doream să o las cu dumneavoastră este că trebuie să începem să ne gândim la asta nu doar ca la "o rețea web mai bună", ci ca la o nouă etapă în această dezvoltare. Pare mult mai global - dacă iei toată chestia asta, este o mașinărie foarte mare, pe care te poți baza, mult mai demnă de încredere decât părțile care o compun. De asemenea, ne putem gândi la ea ca la un fel de organism imens. Astfel să îi putem răspunde mai mult ca și cum ar fi un sistem întreg, ca și cum nu ar fi un organism uriaș cu care urmează să interacționăm. Este "Una". Și nu știu cum altfel să îi spun, decât "Una". Vom găsi un cuvânt mai bun pentru asta. Însă este un fel de unitate care începe să apară. Și, din nou, eu nu vreau să vorbesc despre conștiință, vreau să vorbesc despre asta ca și cum ar fi o mică bacterie, sau un volvox, cum se numește acel organism.

Prin urmare, lucruri de făcut, acțiune, implementare. Deci, iată ce aș spune eu: există o singură mașinărie, iar rețeaua web este sistemul său de operare. Toate ecranele privesc în aceasta. Niciun bit nu va trăi în afara rețelei web. Să împarți altora înseamnă să câștigi. Las-o pe Una să citească ceea ce împarți. Va fi descifrabil de către mașină; vrei să faci ceva ce poate fi citit de către mașină. Iar Una suntem noi - noi suntem Una. Vă stimez pentru timpul acordat. (Aplauze)