Keith Bellows despre cocoașa cămilei

["RAHAT"] E clar aceasta e partea din spate a construcției animalelor. (Râsete) Dar motivul pentru care am scris asta aici e că atunci când am fost în Africa anul trecut, mergeam cu mașina cu soția mea, și aveam un ghid extraordinar care ne-a arătat ceva care ne-a surprins pe amândoi, și a fost foarte interesant și fascinant legat de anatomia animalelor. Se pare că prin anii1880, misionarii au venit în Africa să răspândească Creștinismul, să îi învețe engleză pe băștinași. Și aduseseră cu ei table și cretă. Și aș vrea să vă imaginați că aceasta este o tablă, și tocmai am scris pe ea cu niște cretă. Și au adus ceva cantitate din acest produs. Iar cu timpul tablele erau în regulă, dar creta s-a consumat. Și asta era o adevărată criză pentru ei.

Și aici intervine rolul hienei. Hiena este probabil cel mai bine proiectat animal necrofag din lume. Dezgroapă schelete de animale, și are dinți uimitori care îi permit hienei să mănânce oasele. Ei bine, produsul final al acestei acțiuni e scris aici pe tablă. Și ce au făcut misionarii, mergeau prin împrejurimi și adunau excremente de hienă. Și chestia incredibilă despre excrementele de hienă e: sunt o cretă grozavă. (Râsete)

Ei bine, nu despre asta am venit să vă vorbesc aici, dar e un aspect fascinant al anatomiei animale. Am venit aici să vă povestesc despre cămilă. Când am început să îi spun lui Richard despre ce urma să vorbesc, tocmai mă întorsesem din Iordania, unde am avut o experiență incredibilă cu o cămilă. (Râsete) Deci eram în deșert --

Richard Wurman: Ne oprim aici!

Keith Bellows: Da, da. Eram în deșert, în Wadi Rum, într-un jeep mic. Eram patru persoane -- doi șoferi beduini -- și vă puteți închipui, această întindere ca un ocean de nisip: 40 de grade, o sticlă de apă. Și ne deplasam în ceea ce ei ne-au spus că e cel mai bun jeep al lor. Mie nu prea mi se părea a fi așa. Și cum mergeam noi prin deșert, s-a stricat jeepul. Băieții s-au dat jos, au ridicat capota, au meșterit sub capotă, l-au făcut să meargă din nou, după vreo 90 de metri s-a stricat iar. Și asta s-a întâmplat de vreo șase sau șapte ori, și ne panicam din ce în ce mai tare, și de asemenea înaintam tot mai mult spre mijlocul deșertului.

Și într-un final, s-a întâmplat ceea ce ne temeam cel mai tare: au înecat motorul. Și au spus, "A, nicio problemă! Coborâm și o luăm pe jos." Și noi am zis, "Coborâm și o luăm pe jos?" O singură sticlă de apă -- țineți minte, oameni buni -- patru oameni. Și ei au spus, "Da, da -- mergem pe jos. Găsim noi niște cămile." Așa că am coborât și am luat-o pe jos, și bineînțeles, după vreo opt sute de metri am coborât vârful unui deal, și am dat de o adunare imensă de beduini cu cămilele lor. Tipul ăsta se duce la ei și începe să negocieze, și 10 dolari mai târziu, aveam patru cămile. S-au lăsat în jos ca niște lifturi și ne-am urcat pe ele. S-au ridicat, iar beduinul -- fiecare beduin, patru la număr -- s-au dus în spatele fiecărei cămile cu un bici micuț. Și au început să dea în cămile, și acestea au luat-o la galop. Și dacă v-ați urcat vreodată pe o cămilă, este foarte, foarte neconfortabil. Mai e ceva legat de aceste cămile. Cam la fiecare 10 pași, se apleacă și încearcă să îți smulgă o bucată din picior. (Râsete)

Și tot mergem, și cămila asta tot încerca să-mi smulgă o bucată din picior. Și într-un final, după vreo cinci kilometri, am ajuns la destinație, unde trebuia să ne aștepte un jeep. Și cămilele s-au lăsat în jos ca niște lifturi, noi am coborât destul de stângaci, iar ele -- evident -- au încercat iar să-mi smulgă o bucată din picior. Și dezvoltasem o relație absolut minunată cu această creatură până la acel moment, și mi-am dat seama că de fapt e o nemernică. Mult mai nemernică, apropos, decât beduinul care m-a întâmpinat și a încecat să îmi vândă una dintre cele 26 de fiice ale lui, pe care să o iau cu mine în State.

Și cum vorbeam eu așa cu Richard, i-am zis, "Auzi, poate ar fi bine să aduc o cămilă. Cred că cel mai bine proiectat animal din lume e cămila." Și el a răspuns ceva de genul, "Nu. Nu cred că vrem să aducem o cămilă." Și ar trebui să vă bucurați că am hotărât să nu aducem cămila. Așa că am făcut ce puteam în loc. Am mers la Grădina Zoologică din Washington. Richard a zis, "Vreau să fii cât mai aproape posibil de cămila asta. Vreau să te uiți în gura ei, la dinți. Sub ea. Pe ea. În jurul ei. Să îi ridici coada și să te uiți acolo. Vreau să te duci cât se poate de aproape de cămila asta."

Așa că am luat cu mine o echipă de filmare de la National Geographic. Am mers și ne-am uitat la această cămilă. O creatură de 1000 de kilograme aflată în călduri. (Râsete) Ei bine, dacă ați văzut vreodată o cămilă de 1000 de kilograme în călduri, este ceva tare înfricoșător de privit. Și dacă Richard credea că o să intru în țarc cu acea cămilă, înseamnă că cineva fumase lucruri de calitate de la beduini. (Râsete) Așa că ne-am apropiat cât am putut de mult, și o să vă arăt și vouă -- Chris, filmul, te rog -- și apoi o să vă arăt ceva mai mult despre anatomia cămilelor. Vreți să vedeți filmul?

(Video): Bună ziua. Sunt Keith Bellows împreună cu echipa de investigație de la National Geographic. Mă aflu aici să studiez cea mai tare mașinărie din deșert. Și observați că am început să mestec gumă deoarece am stat în preajma acestei cămile toată ziua. Îngrijitorul principal: Gata. Nu! Vezi, devine un pic prea agitat. Așa că va trebui să avem grijă în preajma lui. Ai grijă să nu te prindă. Ei bine, puteți vedea cantități mari de salivă aici. M-am poreclit "îngrijitorul instabil." Nasul lor -- puteți vedea că nările sunt larg deschise acum. Când sunt în călduri -- sunt asemenea focilor într-o anume măsură, foca trebuie să deschidă nările pentru a respira. Sunt similare. Trebuie într-un fel să deschidă nările într-un mod conștient. Urechile? Sunt mici. Dar au un auz excelent. Dar nu mare -- de exemplu, zebrele au urechi imense foarte mobile, pe care le pot roti. Și pe care le folosesc cum ne folosim noi vederea binoculară. Le folosesc pentru a descoperi sursa sunetului. În deșert bate foarte tare vântul pe lângă faptul că e foarte frig. Așa că nu numai că au niște gene foarte lungi, dar au și un al doilea -- cred că-l putem numi [neclar] sau ceva de genul. Mă refer la firele de păr aflate deasupra ochilor, iar sub sunt mai lungi.

Majoritatea omenilor crede că în cocoașe se află apă. Nu. Depozitează grăsime. Dar -- mă rog, nu sunt chimist, dar în principiu ce se întâmplă e că grăsimea este oxidată când ele respiră. Iar acest lucru o va transforma în apă ce poate fi folosită. Ca multe animale de pradă, ele merg pe vârfuri. Dar acolo se află o pernă de grăsime care atenuează. Sunt ca niște șlapi. Dar cu nisip. Copite? Nu au copite obișnuite, dar au ca o unghie mare. Nu se vede prea clar. Blana a cam crescut peste. Dar își folosesc mult cozile. Mai ales când sunt în călduri. Urinează și își învârte coada pentru a răspândi urina în jur ca să fie mai atrăgător. Nu știu de ce ar fi așa, dar funcționează la ele. Așa că, de ce nu?

Ei bine, vor și defeca în anumite zone -- de obicei își fac nevoile unde vor, dar când sunt în călduri defechează în anumite zone. Nu știu dacă ați citit sau ați auzit de sunetele sub-sonice scoase de elefanți -- știți la ce mă refer, ceva de genul "Brr-r-r!" Semn de enervare. Și el va face la fel. Chiar se vede aici cum vibrează. Noi cântărim animalele. Din păcate, acesta este un animale foarte agresiv, așa că ne-a distrus de fapt câteva cântare. Aveam niște chestii enorme cu care cântăream bizonii, de exemplu. Presupun că el -- ei bine, are cel puțin 700 de kilograme. Probabil în jur de 900. E un utilaj umblător. Suntem oarecum prieteni, dar eu sunt mascul și el la fel -- KB:[Neclar]. SH: Da, exact. Și asta îl face foarte periculos în această perioadă a anului. Nici să nu te gândești. Nici să nu te gândești!

Și acum o să facem cunoștință -- afară! Afară! Afară! Nu. Afară! (Aplauze) Ce nu v-am arătat -- ați prins chestia cu învârtitul? Ei bine, mă bucur că nu v-am arătat asta. Unul dintre lucrurile legate de anatomia minunată a cămilei este că penisul său este îndreptat spre spate. Astfel, cămila poate să își înmoaie coada în jet, și să împrăștie în jur. Și așa își marchează teritoriul. Și mai e ceva ce nu ați văzut -- și poate ați observat în țarcul de lângă el-- și -- apropo -- cămila se numește Suki. În țarcul de alături se află Jasmine. Jasmine e partenera lui de ceva vreme. Dar de această dată, a fost foarte, foarte clar că oricât de doritor era Suki, Jamine nu era interesată. Așa că ne-am gândit. Ei bine, dacă bietul Suki își caută parteneră, ce ar face Suki ca să găsească perechea perfectă?

Așa că vă voi arăta un alt film. Dar înainte de asta, vreau să menționez că acest animal este de-a dreptul ca un SUV de nisip; corabia deșertului. Este atât de vitală pentru locuitorii din zonele unde se găsește cămila -- în principal Mongolia și Sahara -- încât există 160 de cuvinte în arabă care descriu cămila. Și dacă această creatură a fost proiectată de o comisie, cu siguranță nu a semănat cu vreo comisie din care am făcut eu parte. Deci iată ce ar face Suki pentru a-și găsi perechea. Poți să pornești filmul, te rog?

[Cămilă în căutare de cămilă] [Animal viguros caut pereche atrăgătoare și sinceră] [Am 2,13 m, 1000 de kg, păr șaten/ ochi căprui, picioare lungi...] [Și sunt foarte bine... dotat.] [Sunt Cămila TED] [Mașinăria perfectă a deșertului] [Sunt inteligent construită] [Gene care protejează de nisip și o a treia geană care funcționează ca un] [ștergător de parbriz] [Un nas deosebit...] [... Cu nări căptușite pentru a filtra nisipul și praful ...] [... și un șanț care păstrează umiditatea.] [Buze uimitor de pline...] [... care îmi permit să mănânc aproape tot ceea ce crește.] [Genunchii îngroșați pentru a putea să îngenunchez confortabil.] [Căptușeală de piele pe piept pentru a combate căldura.] [Blană scurtă care menține răcoarea.] [Picioare lungi care permit eliminarea căldurii.] [Iar cocoașa mea?] [Ogden Nash a scris cândva:] ["Cămila are o cocoașă; Dromaderul două,] [Sau poate invers. Nu sunt sigur. Voi sunteți?"] [Iată un indiciu:] [Bactrian] [Dromader] [Cocoașa mea conține pînă la 35 de kg de grăsime -- dar nu depozitează apă.] [Sunt construit pentru a rezista] [Sunt animalul de bază când oaza e uscată.] [De obicei nu transpir până când temperatura corpului meu ajunge la 40 de grade Celsius] [Suficient de ridicată pentru a prăji un ou.] [Pot pierde chiar și 40 %] [din greutatea mea fără să mor.] [(Majoritatea animalelor ar muri dacă ar pierde chiar și jumătate din această cantitate)] [Beau între 20 și 30 de litri de apă pe zi. ] [... Dar rezist și fără mai mult de o lună.] [Sunt puternic] [Capabil să car până la 180 de kg. ] [de încărcătură.] [Mai rapid decât un cal...] [Și pot parcurge 41 de kilometri într-o zi bună.] [Camelot] [Jackie O. a spus cândva că mersul cu cămila] [face ca mersul pe elefant să pară ca mersul cu avionul.] [Și totuși tălpile mele late și moi îmi permit să merg prin nisip.] [(Oare de aceea zic beduinii că pot dansa?)] [Sunt și foarte util de asemenea.] [Beduinii numesc cămila ca fiind un dar de la Dumnezeu.] [Nu e de mirare.] [Corturi și covoare se fac din părul meu.] [Oasele mele uscate sunt considerate un fel de fildeș.] [Balega mea e folosită drept combustibil. Din laptele meu se face brânză.] ["Cămilele sunt precum niște îngeri," a spus cândva un beduin]

(Aplauze)

Vă mulțumesc. Vreau să vă mai spun încă ceva, probabil cel mai important lucru de reținut. Oamenii --- ca animal -- sunt creaturi destul de norocoase deoarece, în principiu, nu e nevoie să ne adaptăm la mediul în care trăim, ci adaptăm mediul conform nevoilor noastre. Și am observat acest lucru de multe ori în cadrul acestei conferințe -- nu numai în acest an, ci și în anii trecuți. Dar această creatură pe care tocmai ați văzut-o se adaptează continuu. Și cred că privind la regnul animal, acesta e un lucru absolut remarcabil. Nu are un mediu care să se adapteze nevoilor lui; el trebuie să se adapteze la mediu. Ricky, mulțumesc de găzduire. RW: Fantastic. Mulțumesc.