Joshua Klein despre inteligenta ciorilor

Cati dintre voi ati vazut filmul lui Alfred Hitchcock, "Pasarile"? E cineva care chiar s-a speriat de el? S-ar putea sa vreti sa plecati acum. (Rasete) Deci acesta este un automat de vanzare pentru ciori. Si in anii trecuti multi dintre voi m-ati intrebat: "Cum ai venit cu ideea asta? Cum ai inceput sa faci asta?" Si a inceput, la fel ca multe idei bune, sau cel putin idei de care nu poti scapa oricum, la o petrecere de cocktail. Acum aproximativ 10 ani, eram la o petrecere cu un prieten si stateam acolo si el se plangea de ciorile pe care le vazuse peste tot in gradina sa si faceau mare mizerie. Si imi spunea ca trebuie intr-adevar sa incercam sa eradicam chestiile astea. Trebuie sa le omoram pentru ca fac mizerie. Am spus ca asta era stupid, stii, poate ca ar trebui doar sa le dresam sa faca ceva util. Si el a spus ca era imposibil.

Si sunt sigur ca nu sunt singurul care gaseste foarte iritant cand cineva ii spune ca e imposibil. Deci am petrecut urmatorii 10 ani citind despre ciori in timpul meu liber. (Rasete) Si dupa 10 ani de facut asta, sotia mea mi-a spus intr-un final: "Uite, stii, trebuie sa faci chestia asta despre care ai tot vorbit, si sa construiesti automatul." Si l-am facut. Dar parte din motivul pentru care am crezut ca asta este interesant e ca am inceput sa observ ca noi suntem foarte constienti de speciile pe cale de disparitie ca rezultat a expansiunii habitatului uman, si nimeni nu pare sa dea atentie speciilor care de fapt traiesc - care supravietuiesc. Si vorbesc mai ales despre speciile sinantropice, care sunt specii care s-au adaptat specific pentru ecologiile umane. Specii ca sobolanii si gandacii si ciorile.

Si, cum am inceput sa le studiez, am gasit ca sunt hiper-adaptate. Au devenit extrem de apte pentru a trai cu noi. Si, in schimb, noi doar am incercat sa le omoram mereu. Si, facand asta, le inmulteam pentru parazitism. Le dadeam tot felul de motive pentru a se adapta in feluri noi. De exemplu, sobolanii sunt incredibil de receptivi la inmultire. Iar gandacii, dupa cum oricine care a incercat sa scape de ei stie, au devenit chiar imuni la otravurile pe care le folosim. Deci, m-am gandit, hai sa construim ceva care e reciproc benefic. Ei bine, atunci hai sa construim ceva din care putem amandoi sa beneficiem si sa gasim o cale de a crea o noua relatie cu aceste specii. Deci am construit automatul.

Dar povestea automatului e un pic mai interesanta daca stii mai multe despre ciori. Se adevereste ca ciorile nu doar supravietuiesc cu oamenii - chiar prospera. Se gasesc peste tot pe planeta in afara de Antarctica si varful de sud din America de Sud. Si pe toata aria aceasta, doar rar se gasesc traind la mai mult de cinci kilometri de oameni. Deci s-ar putea sa nu ne gandim la ele, dar ele sunt mereu prin preajma. Si, nesurprinzator, data fiind cresterea populatiei, mai mult de jumatate din populatia umana traieste acum in orase. Si din aceia, noua zecimi din cresterea populatiei are loc in orase. Vedem cum cresterea populatiei ciorilor a luat avant. Deci numaratorile de pasari indica ceea ce ar putea fi pana la o crestere exponentiala in numarul lor. Deci nu e o mare surpriza.

Dar ceea ce chiar a fost interesant pentru mine a fost sa aflu ca pasarile se adaptau intr-un mod destul de neobisnuit. Si va voi da un exemplu. Deci aceasta este Betty. Ea este o cioara din Noua Caledonie. Si aceste ciori, in salbaticie, folosesc betisoare pentru a scoate insecte si alte chestii din bucati de lemn. Aici incearca sa scoata o bucata de carne dintr-un tub. Dar cercetatorii au avut o problema. Au facut o greseala si au lasat doar un bat de sarma acolo. Si ea nu a avut posibilitatea sa faca asta inainte. Vedeti, nu functioneaza foarte bine. Deci s-a adaptat.

Acum, acesta este complet spontan. Ea nu mai vazuse niciodata facandu-se asta. Nimeni nu a invatat-o sa indoaie sarma ca un carlig; nu i-a aratat ca s-ar putea intampla. Dar ea a facut asta de una singura. Deci tineti minte ca ea nu a vazut asta niciodata. Da. (Rasete) Da. In regula. (Aplauze) Deci asta e partea la care cercetatorii se sperie. (Rasete)

Deci se face ca aflam din ce in ce mai mult ca ciorile sunt foarte foarte inteligente. Creierele lor sunt proportionale, in aceleasi proportii cu ale cimpanzeilor. Sunt tot felul de anecdote despre tipurile diferite de inteligenta pe care le au. De exemplu, in Suedia ciorile asteapta ca pescarii sa arunce unditele prin gauri in gheata. Si dupa ce pescarii se dau la o parte, ciorile zboara jos, scot unditele, si mananca pestii sau momelile. E destul de enervant pentru pescari.

Pe de alta parte, la Universitatea din Washington - acum cativa ani, au facut un experiment in care au capturat cateva ciori din campus. Cativa studenti mergeau afara si prindeau cateva ciori, le aduceau inauntru si... le cantareau, le masurau si altele, dupa care le lasau din nou afara. Si au fost amuzati sa descopere ca pentru restul saptamanii, aceste ciori, de fiecare data cand acesti studenti mergeau prin campus, ciorile acelea croncaneau la ei si zburau in jurul lor facandu-le viata destul de mizerabila.

Studentii au fost semnificativ mai putin amuzati cand situatia a continuat saptamana urmatoare. Si luna urmatoare. Si dupa vacanta de vara. Pana cand in sfarsit au absolvit si au plecat din campus - si, fericiti sa plece, sunt sigur - s-au intors ceva mai tarziu si au aflat ca ciorile inca ii tineau minte. Deci, morala este - nu scoateti ciorile din sarite. Iar acum, studentii de la Universitatea din Washington care studiaza aceste ciori fac asta cu o peruca gigantica si o masca mare. (Rasete) Este destul de interesant.

Deci acum stim ca aceste ciori sunt foarte destepte dar, pe masura ce ma afund in asta, gasesc mai mult ca ele au o adaptare chiar mai semnificativa.

Video: Ciorile au devenit foarte pricepute sa traiasca in aceste noi medii urbane. In acest oras japonez, au inventat un mod de a manca mancare pe care in mod normal nu ar putea-o obtine - sa o scape in trafic. Problema acum este colectarea bucatilor fara sa fie calcate. Asteapta semaforul sa opreasca traficul. Apoi ia-ti nuca sparta in siguranta.

(Rasete) (Aplauze) Joshua Klen: Da, da. Destul de interesant. Deci ce e important despre asta nu e ca ciorile folosesc masini sa sparga nuci. De fapt, asta e poveste veche pentru ciori. Asta s-a intamplat acum vreo 10 ani intr-un loc numit Sendai City, la o scoala de sofat in suburbiile din Tokyo. Si de atunci, toate ciorile din cartier adopta acest comportament. Iar acum, fiecare cioara pe o raza de cinci kilometrii sta pe un trotuar asteptand sa-si adune pranzul.

Deci invata unele de la altele. Si cercetarile confirma asta. Parintii par sa isi invete puii. Ei au invatat-o de la prietenii lor; au invatat-o de la inamicii lor. Daca am putin mai mult timp, va voi spune despre un caz de infidelitate cioreasca care ilustreaza bine asta. Ideea fiind ca au dezvoltat o adaptare culturala. Si, dupa cum am auzit ieri, aceasta e Cutia Pandorei care pune probleme oamenilor, si incepem sa o vedem cu ele (ciorile). Sunt capabile sa se adapteze foarte repede si foarte flexibil la noi provocari si noi resurse din mediul lor, ceea ce e foarte folositor daca traiesti intr-un oras.

Deci stim ca sunt multe ciori. Am aflat ca sunt foarte destepte, si am aflat ca se pot invata unele pe altele. Si cand asta mi-a fost clar, am realizat ca singurul lucru de facut e sa construiesc un automat. Si asta am facut noi. Acesta este un automat pentru ciori. Foloseste dresarea Skinneriana pentru a le modela comportamentul in patru etape. Este destul de simplu. Practic, se intampla in felul urmator: noi punem automatul afara pe un camp, sau un loc unde sunt multe ciori, si punem monede si alune de jur-imprejurul bazei masinii. Iar ciorile vin in final si mananca alunele si se obisnuiesc ca masina sa fie acolo. Si, intr-un final, mananca toate alunele. Si atunci vad ca sunt alune aici, pe tava de alimentare, si sar si se servesc. Apoi ele pleaca, iar automatul da afara mai multe monede si alune, si viata devine chiar grozava daca esti o cioara. Apoi poti sa vii oricand inapoi si sa-ti iei o aluna.

Si cand se obisnuiesc bine cu asta, ne mutam la faza ciorilor care se intorc. Acum, ca s-au obisnuit cu sunetul masinii, si continua sa se intoarca si sa scoata aceste alune din gramada de monede care e acolo. Si cand sunt foarte fericite cu asta, noi continuam si le incurcam.

Si ne mutam la partea a treia, cand le dam doar o moneda. Acum, ca pe majoritatea dintre noi care s-au obisnuit cu un lucru bun, asta chiar le scoate din sarite. Prin urmare fac ceea ce fac in natura cand cauta ceva - indeparteaza lucrurile din calea lor cu ciocul. Si fac asta aici, si asta impinge moneda in deschizatura, si, ce se intampla, primesc o aluna. Si asta se intampla pentru ceva timp. Ciorile invata ca tot ce trebuie e sa faca e sa vina, sa astepte ca moneda sa iasa afara, sa o puna in deschizatura, si apoi isi primesc aluna.

Si cand sunt foarte fericite si confortabile cu asta, ne mutam in stagiul final, in care ele vin si nu se intampla nimic. Si aici vedem diferenta intre ciori si alte animale. Veveritele, de exemplu, ar veni, ar cauta aluna, ar pleca. Vin inapoi, cauta aluna, pleaca. Fac asta poate de vreo 10 ori pana cand se plictisesc, si apoi se duc si se joaca in trafic.

Ciorile, pe de alta parta, vin si incearca sa se dumireasca. Stiu ca masina asta le joaca feste in trei stagii de comportament. (Rasete) Isi dau seama ca trebuie sa fie ceva mai mult. Asa ca o inghiontesc si o ciocanesc si tot asa. Si, in final, uneia din ciori ii vine ideea geniala: "Hey, sunt o multime de monede aici jos din primul stagiu," Sare jos, o ridica si o pune in deschizatura. Si apoi suntem la curse. Cioara respectiva se bucura de un monopol temporar asupra alunelor, pana cand prietenii ei isi dau seama cum sa faca, si... asta e!

Ceea ce e semnificativ pentru mine in situatia asta nu este ca putem dresa ciori sa adune alune. Desi, 216 milioane de dolari in monede sunt pierduti in fiecare an, dar nu cred ca pot sa depind pe aceasta investitie de la ciori. In schimb, cred ca putem privi putin mai in perspectiva. Cred ca ciorile pot fi dresate sa faca alte lucruri. De exemplu, de ce sa nu le dresam sa adune gunoiul dupa evenimente pe stadioane? Sau sa gaseasca componente scumpe din aparate electronice aruncate? Sau poate sa ajute in acordarea primului ajutor. Cel mai important lucru, ideea principala, pentru mine in toata asta este ca putem gasi sisteme reciproc benefice pentru aceste specii. Putem gasi moduri de a interactiona cu aceste alte specii, care nu implica exterminarea lor, ci gasirea unui echilibru cu ele. Multumesc frumos. (Aplauze)