Jose Antonio Abreu vorbește despre copiii transformaţi prin muzică

Chris Anderson: Haideți să urmărim extraordinarul discurs înregistrat acum câteva săptămâni.

(Muzică)

Jose Antonio Abreu: Dragi prieteni, doamnelor și domnilor, Sunt nespus de bucuros astăzi să primesc acest premiu în numele tuturor profesorilor de muzică, artiștilor și educatorilor din Venezuela, care au fost alături de mine 35 de ani pentru a pune bazele, a construi și a dezvolta, în Venezuela, sistemul național de orchestre și coruri de tineret și copii.

De când eram copil, din fragedă copilărie, mi-am dorit să fiu muzician și, mulțumită lui Dumnezeu, am reușit. Am primit de la profesori, familie și comunitate tot sprijinul de care am avut nevoie pentru a deveni muzician. Și toată viața am visat ca toți copiii din Venezuela să aibă aceeași șansă. Din acea dorință, dintotdeauna însămânțată în inima mea, a apărut ideea de a face din muzică o realitate profundă și globală pentru țara mea.

Chiar de la prima repetiție, am prevăzut un viitor extraordinar. Pentru că repetiția a însemnat o mare provocare pentru mine. Primisem 50 de stative de note, o donație foarte generoasă, pentru a fi folosite, în acea repetiție, de 100 de băieți. Când am ajuns acolo, numai 11 copii veniseră și mi-am spus, ”Fie renunț la acest program fie fac astfel încât numărul copiilor să crească până la ordinul miilor” Am acceptat provocarea și în aceeași seară, am promis celor 11 copii că voi face din orchestra noastră una din cele mai mari orchestre din lume. Acum două luni, mi-am adus aminte de această promisiune când un critic englez renumit a publicat un articol în London Times întrebându-se cine are putea fi câștigătorul Cupei Mondiale a Orchestrelor. Menționa cinci: patru din cele mai mari orchestre ale lumii și a cincea era Orchestra Simfonică de Tineret din Venezuela. Putem spune astăzi că în America Latină arta nu mai reprezintă un monopol al elitelor și că a devenit un drept social, un drept al tuturor oamenilor.

Aici nu se fac diferențieri de clasă socială, nu contează daca ești alb sau negru sau dacă ai bani sau nu. Pur și simplu, dacă ai talent, dacă ai vocație și voință să fii aici, ești acceptat, te bucuri împreună cu noi și faci muzică.

În timpul recentului turneu realizat de Orchestra de Tineret Simon Bolivar din Venezuela, în S.U.A. și Europa, am putut vedea cum muzica noastră sensibiliza publicul tânăr până în străfundurile sufletului, cum copiii și adolescenții se grăbeau către scenă pentru a primi jachetele muzicienilor noștri, cum ovațiile, care durau câteodată chiar și mai mult de 20-30 de minute, păreau să nu se mai termine și cum publicul, după încheierea concertului, ieșea pe strădă să-i felicite pe tinerii noștri triumfători. Asta nu însemna numai un triumf artistic, ci și o sintonie emoțională profundă între publicul din cele mai avansate națiuni din lume și tinerii muzicieni ai Americii Latine cum îi vedem în Venezuela, transmițând acestor națiuni un mesaj de muzică, vitalitate, energie, entuziasm și putere.

În esență, orchestra și corul sunt mai mult decât niște structuri artistice. Sunt exemple și școli ale vieții sociale deoarece a cânta împreună înseamnă a coexista într-un mod intim tinzând spre perfecțiune și excelență, printr-o disciplină strictă de organizare și coordonare pentru a ajunge la acea interdependență armonioasă de voci și instrumente. Așa au construit acel spirit de solidaritate și fraternitate împreună, și-au dezvoltat încrederea în sine și au cultivat valori etice și estetice cu privire la muzică în general. De aceea muzica este esențială pentru sensibilizare, pentru crearea de valori și pentru instruirea tinerilor pentru a-i învăța pe cei mici.

După atâta timp petrecut aici, muzica este viața. Nimic mai mult. Muzica este viață.

JA: Fiecare adolescent și copil din cadrul programului are povestea sa și pentru mine toate sunt la fel de importante. Hadeți să luăm exemplul lui Edicson Ruiz. Un băiat dintr-o comunitate din Caracas care a participat cu pasiune la cursurile de contrabas din cadrul Orchestrei de Tineret din San Agustin. Cu efortul depus și sprijinul mamei sale, al familiei și al comunității, a ajuns membru principal în secțiunea de contrabas a Orchestrei Filarmonice din Berlin. Un alt exemplu este un caz binecunoscut – Gustavo Dudamel. Gustavo a început ca membru al orchestrei de copii din orașul său natal, Barquisimeto. Acolo, s-a dezvoltat ca violonist și dirijor. A ajuns dirijorul național al Orchestrei de Tineret din Venezuela, iar astăzi dirijează marile orchestre ale lumii. Este directorul muzical al Filarmonicii din Los Angeles și continuă să conducă Orchestra de Tineret a Venezuelei. A fost dirijorul Orchestrei Simfonice din Gothenburg; este un exemplu imbatabil pentru tinerii muzicieni din America Latină și din întreaga lume.

Structura Sistemului se bazează pe un stil de management nou și flexibil, adaptat caracteristicilor fiecărei comunități și regiuni, iar astăzi deservește 300.000 de copii din clasele joase și mijlocii din toată Venezuela. Este un program de ajutorare socială și transformare culturală profundă, construit pentru întreaga societate venezueleană fără nici un fel de diferențieri, însă cu un accent pe grupurile sociale vulnerabile sau în pericol.

Efectul programului El Sistema este resimțit în trei sfere fundamentale -- sfera personală/socială, sfera familială și cea comunitară. În sfera personală/socială, copiii din orchestre și coruri își dezvoltă partea intelectuală și emoțională. Muzica devine o sursă pentru dezvoltarea diferitelor dimensiuni ale ființei umane care înnobilează, astfel, spiritul și-l îndreaptă pe om către o dezvoltare completă a personalității sale. Deci, beneficiile emoționale și intelectuale sunt colosale -- dobândirea unor principii de conducere, predare și instruire, ideea de angajament, responsabilitate, generozitate și dedicare, și contribuția individuală la realizarea unor obiective colective. Toate acestea conduc la dezvoltarea încrederii de sine.

Maica Tereza din Calcutta insista asupra unui lucru ce m-a impresionat întotdeauna -- ceea ce este mai mizerabil și mai tragic în legătură cu sărăcia nu este lipsa unei felii de pâine sau lipsa unui acoperiș, ci sentimentul de a fi un nimeni, sentimentul de a nu fi cineva, lipsa identificării, lipsa încrederii în sine. De aceea, dezvoltarea copilului în cadrul orchestrei și corului, îi oferă o identitate nobilă și îl transformă într-un model pentru familia și comunitatea sa. Îl transformă într-un elev mai bun pentru că îi insuflă sentimentul responsabilității, al perseverenței și punctualitații care îl vor ajuta enorm la școală.

În sfera familială, sprijinul părinților este necondiționat. Copilul devine un model pentru ambii părinți, iar acest lucru este foarte important pentru un copil sărac. În momentul în care copilul descoperă că este important pentru familia sa, acesta începe să caute noi modalități de a se perfecționa și își face speranțe pentru sine și pentru comunitate. De asemenea, speră în îmbunătățirea condițiilor sociale și economice pentru familia sa. Toate acestea dezvoltă o dinamică socială constructivă și ascendentă. Marea majoritate a copiilor noștri aparțin, după cum am menționat mai devreme, celor mai vulnerabile pături sociale ale populației din Venezuela. Acest lucru îi încurajează să-și facă noi vise și obiective și să evolueze în diversele oportunități pe care le oferă muzica.

Și, în sfârșit, în sfera comunitații, orchestrele se dovedesc a fi spațiile creatoare de cultură și surse de schimb și noi înţelesuri. Spontaneitatea muzicii o exclude ca fiind un lux și o face patrimoniu al societății. Este ceea ce-l face pe copil să cânte la vioară acasă, în timp ce tatăl său își face lucrările de tâmplărie. Este ceea ce face tinerele fete să cânte la clarinet acasă în timp ce mamele lor își fac treaba în gospodărie. Ideea este că întreaga familie participă cu mândrie și bucurie la activitățile orchestrelor și corurilor din care fac parte copiii lor. Imensa bogăție spirituală pe care muzica o creează, care rezidă și în ea însăși, reușește să înfrângă sărăcia materială. Din momentul în care copilul învață să cânte la un instrument, acela nu mai este un copil sărac. Devine un copil care tinde către un nivel profesional care îl va transforma mai târziu într-un cetățean desăvârșit. Nu este nevoie să mai spun că muzica este factorul preventiv numărul unu împotriva prostituției, a violenței, a obiceiurilor proaste și a oricărui lucru care ar degrada viața copiilor.

Acum câțiva ani, istoricul Arnol Toynbee spunea că lumea se află în fața unei imense crize spirituale. Nu o criză economică sau socială, ci spirituală. Eu cred că pentru a combate o astfel de criză, numai arta și religia pot oferi un răspuns adecvat umanității, celor mai profunde aspirații ale omenirii și exigențelor istorice actuale. Și, în special, educația, ca sinteză a înțelepciunii și cunoașterii, este metoda prin care putem tinde spre o societate mai perfectă, mai conștientă, mai nobilă și mai dreaptă.

Salutăm TED cu respect, pasiune și entuziasm pentru extraordinara proiecție umanistică, pentru idealurile sale, pentru promovarea deschisă și generoasă a tinerelor valori. Sperăm ca TED să poată contribui, într-un mod deplin și fundamental, la construirea acestei noi ere în educația muzicală, în care scopul social, comunitar, spiritual și revendicator al copilului şi al adolescentului. să devină un semnal și un țel pentru o amplă misiune socială. Să nu mai punem societatea în serviciul artei, și cu atât mai puțin în serviciul monopolurilor elitelor, ci arta în serviciul societății, în serviciul celor mai slabi, în serviciul copiilor, în serviciul celor bolnavi, al celor vulnerabili, și în serviciul celor care își revendică, prin spiritualitatea lor, condiția umană și demnitatea.

(Muzică)

(Aplauze)

CA: Vom intra în direct cu Caracas Vom intra în direct cu Caracas pentru a asculta dorința maestrului Abreu acordată de către TED Prize

JA: Aceasta este dorința mea -- Îmi doresc să ajutați la crearea și documentarea unui program special de instruire pentru 50 de tineri muzicieni talentați, pasionați de artă și dreptate socială și care doresc dezvoltarea programului ”El Sistema” și în Statele Unite ale Americii și alte țări. Mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)