Jonathan Drori: De ce păstrăm miliarde de semințe

Toată viața umană, toată viața, depinde de plante. Lăsați-mă să vă conving de aceasta în următoarele câteva secunde. Gândiți-vă pentru un moment. Nu contează dacă trăiești într-un sătuc african, sau într-un oraș mare, totul se reduce la plante până la urmă. Chiar dacă este pentru mâncare, pentru medicamente, combustibili, construcții, îmbrăcăminte, toate lucrurile evidente, sau dacă este pentru lucrurile spirituale și recreaționale. lucruri care valorează pentru noi atât de mult, sau dacă este pentru formarea solului, sau pentru efectul asupra atmosferei, sau producției primare. La naiba, chiar și cărțile de aici sunt făcute din plante. Toate aceste lucruri, se reduc la plante. Și fără ele noi nu am fi aici.

Acum plantele sunt în pericol. Sunt în pericol din cauza schimbărilor climatice. Și mai sunt în pericol din cauză că împart o planetă cu oameni ca noi. Și oamenii ca noi vor să facă lucruri care distrug plantele, și habitatele lor. Și dacă aceasta este din cauză producției de alimente, sau din cauza introducerii altor plante străine în locuri unde ele chiar nu ar trebui să se afle, sau din cauză că habitatele lor sunt folosite cu alte scopuri, toate aceste lucruri înseamnă că plantele trebuie să se adapteze, să moară, sau să se mute. Și plantele câteodată întămpină greutăți când vor să se mute pentru că s-ar putea să fie orașe mari în calea lor.

Așadar, dacă toată viața umană depinde de plante, nu are sens că poate ar trebui să încercăm să le salvăm? Eu cred că are sens. Și acum vreau să vă spun despre un proiect de salvare a plantelor. Și modul prin care salvezi plantele este de a le păstra sămânța. Pentru că semințele, în toată gloria lor diversificată, constituie viitorul plantelor. Toată informația genetică pentru generațiile următoare de plante este deținută de semințe. Iată aici clădirea. Nu arată deloc impunătoare. Dar are multe etaje construite sub pământ. Și este cea mai mare bancă de semințe din lume. Și nu există doar în sudul Angliei, ci e distribuită în jurul lumii. Voi reveni la aceasta. Aceasta e o clădire protejată de atacuri nucleare. Doamne ferește să aibă de-a face cu așa ceva.

Și dacă ai de construit o bancă de semințe, trebuie să decizi ce anume vrei să păstrezi în ea. Da? Și am decis că ceea ce trebuie să păstrăm în primul rând, sunt speciile care sunt în cel mai mare pericol. Și acelea sunt speciile din mediul uscat. Așadar, pentru început am semnat parteneriate cu 50 de țări diferite. A însemnat negocieri cu președinții țărilor, și secretarii de stat în 50 de țări pentru a semna tratate. Avem 120 de instituții partenere peste tot în lume, în toate acele țări colorate în portocaliu. Oamenii vin din toate colțurile lumii pentru a învăța. Și apoi pleacă și planifică exact cum vor colecta aceste semințe. Există mii de oameni peste tot în lume cotrobăind locurile unde se presupune că aceste plante există. Ei caută aceste plante. Le găsesc în floare. Și merg înapoi când semințele sunt disponibile. Și colectează semințele. Peste tot în lume.

Semințele -- unele părți sunt foarte non-tehnice. Le arunci în saci cu lopata și le usuci. Apoi le etichetezi. Mai faci şi câteva lucruri hi-tech pe ici pe colo. Și apoi câteva lucru de low-tech pe ici si pe dincolo. Lucrul principal e că trebuie să le usuci foarte atent, la temperaturi scăzute. Și apoi trebuie să le păstrezi la aproximativ minus 20 de grade Celsius -- asta înseamna minus 4 grade Fahrenheit, cred -- cu o umiditate critică foarte scăzută. Și aceste semințe vor fi capabile să germineze, noi credem, cu cele mai multe specii, în mii de ani, și sigur în sute de ani.

Nu e deloc folositor dacă păstrăm semințe și nu știm dacă mai sunt viabile. Deci la fiecare 10 ani facem teste de germinare pe fiecare mostră de semințe pe care o avem. Și aceasta este o rețea distribuită. Și aceasta se face peste tot în lume. Și aceasta ne dă posibilitatea să stabilim protocoale de germinare. Și aceasta înseamnă că ajungem să cunoaștem combinația perfectă de căldură și frig și ciclurile pe care trebuie să le ai pentru a face semințele să germineze. Și aceasta este o informație extrem de utilă. Și apoi creștem aceste lucruri, Și le spunem persoanelor din țările de unde provin semințele, "Priviți, noi nu doar păstrăm semințele pentru a avea semințe mai târziu, noi vă putem da informații despre cum să germinați aceste plante dificile." Și aceasta se întâmplă chiar acum.

Așadar, unde ne aflăm noi acum? Și sunt bucuros să vă anunț că cele 3 miliarde de semințe, aceea este sămânța cu numărul 3000 de milioane, sunt stocate până acum. 10 procente din toate speciile de pe planetă. 24 de mii de specii sunt în siguranță. 30 de mii de specii, dacă găsim finanțare, până anul viitor. 25 de procente din toate plantele lumii, până în 2020. Și acestea nu sunt doar plante de cultură, așa cum ați putut vedea stocate în Svalbard în Norvegia, Muncă extraordinară acolo. Aceasta e de 100 de ori mai mare. Avem mii de colecții care au fost trimise peste tot în lume. Specii de arbori de pădure rezistente la secetă au fost trimise în Pakistan și în Egipt. Plante speciale eficiente în procesul de fotosinteză sunt trimise aici în Statele Unite. Specii de plante de pășune rezistente la sare au fost trimise în Australia. Și lista se continuă.

Aceste semințe sunt folosite pentru restaurare. Așadar în habitate care au fost deja deteriorate, precum preria cu ierburi înalte, aici în SUA, sau în zonele cu cariere de mină din diverse țări, restaurarea se întâmplă deja din cauza acestor specii. Și din cauza acestei colecții. Unele dintre aceste plante, precum cele de jos în partea stângă a ecranului dumneavoastră, se rezumă doar la câteva ultime specii rămase. Aceea unde tipul colectează semințe în spatele unei mașini papuc, acel copac mai are rămase doar 30 de trunchiuri. O plantă extrem de folositoare, atât pentru proteine cât și pentru medicină.

Avem şedințe de training în desfășurare în China, în SUA, și în multe alte țări. Cât de mult costă? 2,800 de dolari pe specie este media. Eu cred că acest preț este foarte ieftin. Și aceasta aduce toate datele științifice ce rezultă din acest proces. Cercetarea viitorului este "Cum putem găsi marcajele genetice și moleculare, pentru viabilitatea semințelor, fără a fi nevoiți să le plantăm la fiecare 10 ani?" Și aproape suntem acolo. Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)