John Hodgman: Design, Explicat.

Azi vă voi prezenta trei exemple de design de referință și este absolut normal ca eu să fiu cel care face asta pentru că am o diplomă de licență în Literatură. (Râsete) Dar sunt de asemenea o faimoasă, tânără personalitate TV și un avid colecționar al cataloagelor "Design Within Reach", deci știu destul de bine cam tot ceea ce există.

Acum, sunt sigur că recunoașteți acest obiect; mulți dintre voi probabil l-au văzut când ați aterizat cu dirijabilele voastre private pe Aeroportul Internațional din Los Angeles în cursul ultimelor zile. Aceasta este cunoscută drept clădirea Theme Building; acesta este numele ei din câteva motive care sunt încă foarte neclare. Și este probabil cel mai bun exemplu pe care îl avem în Los Angeles de arhitectură antică extraterestră.

A fost excavată inițial în 1961 în timp ce construiau LAX, deși cercetătorii cred că datează chiar din anul 2000 Înainte de Era noastră, când era folosit ca un port spaţial tridimensional foarte aglomerat de astronauții antici care au colonizat prima dată această planetă și au ridicat speciile noastre din sălbăticie, dându-ne darul limbii scrise și al tehnologiei și darul restaurantelor rotative.

Se consideră că a fost o înlocuire pentru mai vechile porturi spaţiale localizate, desigur, la Stonehenge şi considerat a fi o îmbunătățire considerabilă datorită desigului simplist, a lipsei druizilor care să se plimbe de colo-colo tot timpul și evident, datorită accesului la parcare mult mai bun. Când a fost descoperită, a declanșat o nouă eră de design eficient, arhaic şi futuristic, numit Googie, care a devenit sinonim cu Era Avioanelor cu Reacție, o interpretare greşită. Până la urmă, astronauții antici care o foloseau nu călătoreau prea des cu avioane cu reacţie, preferând să călătorească cu șarpele împănat alimentat de cranii din cristal.

(Aplauze)

(Muzică)

Ah da, o masă. Le folosim în fiecare zi. Și pe ea, storcătorul de citrice. Acesta este un design al lui Philippe Starck, care cred că este printre spectatori în acest moment. Și vă puteți da seama că este un design "Starck" după precizia lui, după aspectul jucăuș, după gradul de inovație și după chemarea către violență iminentă. (Râsete)

Este un design care îți provoacă intuiția -- nu este ceea ce crezi când îl vezi pentru prima dată. Nu este o furculiță proiectată să apuce trei aperitive în același timp, care ar fi utilă în foaier, aș spune. Și în ciuda evidentei influențe din partea astronauților antici, a aspectului SF și a însuşirii de trepied, nu este ceva proiectat pentru a se atașa creierului pentru a-ți absorbi gândurile. Este, de fapt, un storcător de citrice și când spun asta, nu-l veți mai vedea în alt mod vreodată.

De asemenea, nu este un monument dedicat designului, este un monument dedicat utilităţii design-ului. Îl poți lua acasă cu tine, spre deosebire de clădirea "Theme Building" care va sta unde este pentru totdeauna. Acesta este accesibil și poate aunge acasă la tine și, de asemenea, poate sta pe tejgheaua din bucătărie -- nu poate intra în sertarele tale; credeți-mă, am descoperit-o pe calea cea grea -- și vă va transforma tejgheaua din bucătărie într-un monument dedicat design-ului. Un alt lucru despre acesta, dacă aveți unul acasă, lăsați-mă să vă spun câteva din caracteristicile pe care nu le știți: când adormiți, devine viu și se plimbă prin casa voastră și umblă prin corespondenţa voastră și vă privește în timp ce dormiți. (Aplauze)

Ok, ce este acest obiect? Nu am nicio idee. Nu știu ce este acest lucru. Arată oribil. Este o mică plită? Nu înțeleg. Știe cineva? Chi (Forţa Vieţii)? Este un ... iPhone. iPhone. Ah, da, corect, îmi amintesc de ele; Mi-am refăcut gresia din baie cu acestea, în vremurile bune.

Nu, am un iPhone. Bineînțeles că am. Iată mult iubitul meu iPhone. Fac atât de multe lucruri cu acest mic aparat. Îmi place să citesc pe el. Mai mult, îmi place să cumpăr cărți cu el pe care nu mă voi simți niciodată vinovat că nu le-am citit pentru că intră aici și nu mă mai uit la ele niciodată şi e perfect. Îl folosesc în fiecare zi pentru a măsura greutatea unui bou, de exemplu.

Din când în când, admit că dau câte un telefon ocazional. Și totuși uit de el tot timpul. Acesta este un design pe care odată ce l-ai văzut, uiți de el. Este ușor să uiți suspinul indus de către acesta care s-a petrecut în 2007 când l-ai atins pentru prima dată, deoarece a devenit atât de ușor un lucru normal și deoarece am adoptat instant aceste gesturi și l-am făcut o extensie a vieții noastre. Spre deosebire de clădirea Theme Building, acesta nu este o tehnologie extraterestră. Sau mai degrabă aş putea spune, că ce a făcut a fost să ia tehnologia care, spre deosebire de persoanele din această sală, multor altor persoane din lume, încă se simte extraterestră, și a făcut-o să fie percepută imediat și numaidecât familiară și intimă.

Și spre deosebire de storcătorul de citrice, nu pare să te ameninţe că ar vrea să se atașeze creierului tău, ci, pur şi simplu se atașează creierului tău. (Râsete) Și nici nu observi că acest lucru s-a întâmplat. Iată așadar. Numele meu este John Hodgeman. Tocmai v-am explicat design-ul. Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)