John Delaney: Conexiunile unui ocean interactiv

Pentru moment, ceea ce trebuie să fac este să proiectez ceva pe ecranul imaginației dumneavoastră. Suntem în Japonia secolului 17 pe coasta de vest, şi un călugăr înţelept și gârbovit de vreme se grăbește agale cu începerea nopții către creasta unui deal mic. Ajunge pe micuțul deal foarte obosit. Stă pe vârf, şi se uită în depărtare către insulă, Sado. Împrejmuieşte cu privirea oceanul, şi se uită la cer. Atunci işi spune, foarte incet, "[Marea turbulentă,] [întinsă împrejurul insulei Sado] [Calea Lactee]" Basho a fost un om foarte inteligent. El a spus extrem de multe lucruri cu cuvinte puține, mult mai multe decât orice om despre care am citit sau vorbit cu el. Basho, în 17 silabe, a juxtapus un ocean turbulent condus de către o furtună care doar ce a trecut, și a capturat aproape toată frumuseţea imposibilă a galaxiei noastre cu milioane de stele, probabil sute şi sute -- cine ştie sigur câte -- planete, poate chiar şi un ocean pe care probabil o să îl denumim Sylvia în timp. Pe pragul morţii, discipolii şi ucenicii săi continuau să îl întrebe, "Care este secretul? Cum poţi să scrii poeme haiku atât de frumoase aşa de uşor?" Pe când sfârşitul era aproape, el a spus: "Daca ai cunoaşte pinul, atunci te-ai duce la pin." Şi asta a fost tot.

(Râsete)

Sylvia a spus că trebuie să folosim orice capacitate pe care o avem pentru a ajunge să cunoaştem oceanele. Dacă am fi cunoscut oceanele, atunci trebuia să mergem la oceane. Şi ceea ce aş dori să vorbesc puţin cu voi astăzi transformă relaţiile și interconectarea dintre oameni şi oceane cu o nouă capabilitate care nu este încă absolut apropiată unei rutine. Dar eu sper să ajungem acolo. Sunt câteva puncte cheie. Unul dintre ele - oceanele - care sunt esenţiale calităţii vieţii pe pământ. Altul - sunt multe metode noi şi îndrăzneţe de a studia oceanele pe care nu le-am folosit încă. Ultimul este că aceste metode noi şi indrăzneţe pe care le explorăm ca şi o comunitate vor transforma modul în care privim planeta noastră, oceanele noastre, şi eventual cum vom reuşi un management bun probabil al întregii planete. Deci, ceea ce oamenii de ştiinţă vor face este să înceapă cu un sistem. Ei definesc ceea ce este un sistem. Acest sistem nu este golful Chesapeake Bay. Nu este Caro Arc. Nu este nici măcar intregul Pacific. Este chiar planeta întreagă, planeta întreagă, continente și oceane împreună. Acesta este sistemul.

În principiu, scopul nostru este să optimizăm beneficiile şi să minimizăm riscurile de a trăi pe o planetă care este condusă doar de două procese, două surse de energie, una dintre ele este cea solară, care conduce vânturile, valurile, norii, furtunile și fotosinteza. Al doilea proces este energia internă. Aceste două procese sunt într-o luptă una cu alta aproape non stop. Liniile muntoase, plăcile tectonice, mută continentele, formează depozite de cărbune. Vulcanii erup. Asta este planeta pe care trăim. Este de o complexitate inimaginabilă.

Acum nu mă aştept ca toţi să vedeţi toate detaliile aici, dar ceea ce eu doresc să vedeţi este aproximativ 10% dintre toate procesele care operează aproape necontenit în oceane, şi care operează la fel, de 4 miliarde de ani. Acesta este un sistem care a fost aici de foarte multă vreme. Şi astea toate au evoluat împreună. Ce urmăresc prin asta? Ele interacţionează unul cu altul în mod constant. Toate interacționează unul cu altul. Aşadar complexitatea acestui sistem pe care îl analizăm acela condus de către soare -- cel puțin partea superioară -- şi partea inferioară este condusă parţial de către căldura degajată de interior si de către alte procese. Asta este extrem de important deoarece acesta este sistemul, acesta este cel răspunzător, datorită acestui sistem a apărut viaţa pe planeta noastră . Şi acum a venit clipa să înţelegem și noi sistemul. Trebuie neapărat să îl înţelegem. Aceasta este una din temele pe care Sylvia ni le aminteşte; înţelegerea acestui ocean al nostru, acest sistem de bază al existenţei vieţii, sistemul dominant al susținerii vieţii pe Pământ.

Să privim asupra complexităţii de mai sus. Aceasta este singura variabilă. Dacă puteţi vedea complexitatea, puteţi vedea cum minusculele curente marile curente şi mişcarea -- aceasta este doar temperatura mării la suprafaţă, dar este de o complexitate inimaginabilă. Avansând, restul de două sau trei sute de procese toate interacţionează, o parte ca o funcţie a temperaturii, altă parte ca o funcție a restului de factori, şi, ajungem deja la un sistem chiar foarte complicat. Aceasta este provocarea noastră, să înţelegem, să înţelegem sistemul și căile sale fenomenale. Şi chiar este o urgenţă să facem lucrul acesta. O parte din urgenţă derivă din faptul că, un miliard de oameni de pe planeta noastră, ca și ordin de marime, sunt momentan subnutriţi sau subdezvoltaţi. O parte a problemei este pentru Cody -- care este acolo -- un copil de 16 ani -- şi am permisiunea să rostesc acest număr. Atunci când el, 40 de ani mai târziu, va avea vârsta lui Nancy Brown, el o sa ajungă să coexiste cu încă alţi două miliarde şi jumătate de locuitori pe planetă. Noi nu putem rezolva toate problemele doar uitându-ne la oceane, dar dacă noi nu înţelegem sistemul fundamental de susținere a vieţii pe această planetă mult mai aprofundat decât ceea ce facem acum, atunci nivelul de stres la care o să ajungem, și nivelul de stres la care Cody o să ajungă, și chiar și Nancy, care o să trăiască până la vârsta de 98 de ani, o să aibă probleme reale de adaptare.

În regulă, haideți să vorbim despre o altă perspectivă în legătură cu importanța oceanelor. Priviți aceasta diagramă care ilustrează apele calde în roșu, apele reci în albastru, și pe continente, ceea ce vedeți în verde deschis, este creșterea vegetației, și în verde măsliniu, moartea vegetației. Și în colțul inferior din stânga este un ceas care ticăie din 1982 spre 1998 și apoi din nou de la început. Ceea ce veți vedea este că ritmurile de creștere ale vegetației - din care o parte, o reprezintă alimentele pe continente - sunt direct legate de ritmurile temperaturilor suprafeței mării. Oceanele controlează, sau cel puțin influențează semnificativ, corelând asta cu ritmurile de creștere și ritmurile de secetă și ritmurile ploilor pe continente. Așadar oamenii din Kansas, pe un câmp de grâu din Kansas, trebuie să înțeleagă faptul ca oceanele sunt importante și pentru ei. O altă complexitate: aceasta este era oceanelor. Voi adăuga deasupra de asta, plăcile tectonice. Era oceanului, plăcile tectonice, duc la apariția unui fenomen complet nou despre care am mai auzit în această conferință.

Și împărtășesc cu dumneavoastră niște imagini video de înaltă definiție pe care le-am înregistrat în timp real. La câteva secunde după înregistrarea acestui video, oameni din Beijing, oameni din Sydney, oameni din Amsterdam, oameni din Washington D.C. îl vedeau. Ați mai auzit de izvoarele hidrotermale, dar cealaltă descoperire este faptul că adânc, sub fundul mării, există un mare rezervor cu activitate microbiană pe care abia l-am descoperit și pe care nu avem aproape nici o modalitate de a-l studia. Unele persoane au estimat că biomasa prinsă în acești microbi care trăiesc între porii și crăpăturile fundului oceanului și sub acesta rivalizează cu cantitatea totală a biomasei prezente la suprafața planetei. Este o descoperire uimitoare. Și abia am aflat despre asta recent. Este foarte, foarte interesant. Ar putea fi următoarea pădure tropicală, în ceea ce privește produsele farmaceutice. Știm foarte puțin sau nimic despre asta.

Ei bine, Marcel Proust are această vorbă minunată că "Adevărata călătorie a descoperirii nu constă atât de mult în a căuta teritorii noi, cât posibilitatea de a privi cu ochi noi," noi maniere de a vedea lucrurile, o nouă mentalitate. Și mulți dintre voi își amintesc stagiile incipiente ale oceanografiei, când trebuia să folosim ceea ce aveam la mână. Și nu era ușor. Nu era ușor în acele vremuri. Unii dintre voi își amintesc asta, sunt sigur. Iar acum, avem o întreagă suită de unelte care sunt destul de puternice - nave, sateliți, dane de acostare. Dar nu sunt tocmai pe măsură. Nu ne dau chiar ceea ce avem nevoie.

Și programul despre care vroiam să vă vorbesc doar un pic acum a fost creat, și implică vehicule autonome similare cu acesta care trece în josul acestei imagini. Modelare: în partea dreaptă este un model complex de calcul. În partea stângă este un nou tip de dană de acostare, pe care vi-l voi arăta într-un moment. Și la baza mai multor lucruri, oceanele sunt complexe, și sunt punctul central al vieții pe Pământ. Se schimbă rapid, dar nu sunt previzibile. Și modelele de care avem nevoie pentru a prezice viitorul nu au suficiente date pentru a le rafina. Puterea calculului este uimitoare. Însa fără date, aceste modele nu vor fi niciodată prezise. Și asta este ceea ce avem nevoie cu adevărat. Din mai multe motive sunt periculoase, dar credem că OOI, această Inițiativă pentru Observarea Oceanului, pe care Fundația Natională pentru Știință a început să-i pună bazele, are potențialul de a transforma cu adevărat lucrurile. Și obiectivul programului este de a lansa o eră a descoperirilor științifice și înțelegerea acestora, de-a lungul și înăuntrul bazinelor oceanelor, utilizând teleprezența interactivă foarte accesibilă. Este o nouă lume.

Vom fi prezenți în tot volumul oceanului, oricând, comunicând în timp real. Și asta este ceea ce implică sistemul, un număr de locații în emisfera sudică, ilustrate în aceste cercuri. Iar în emisfera nordica sunt patru locații. Nu voi vorbi prea mult despre majoritatea lor acum. Dar cel de pe coasta de vest, care este în chenar, se numește nodul regional la scară. Și a fost numit odată Neptun. Și permiteți-mi să vă arăt ceea ce este în spatele lui.

Fibra, modul următoarei generații de a comunica. Puteți vedea capetele din cupru ale acestora. Poți transmite energie, dar lărgimea de bandă este în aceste fire mici, mici mai mici în diametru decât firul de păr. Și acest set special de aici poate transmite echivalentul a trei până la cinci terabiți pe secundă. Este o lărgime de bandă fenomenală. Și astfel arată planeta. Suntem deja legați ca și cum am fi într-un corset de fibră optică. Așa arată. Iar cablurile ajung într-adevăr de la un continent la altul. Este un sistem foarte puternic și majoritatea comunicațiilor noastre se realizează astfel.

Deci acesta este sistemul despre care vă vorbesc, de pe coasta de vest - coincide cu placa tectonică, placa tectonică Juan de Fuca. Și va furniza electricitate abundentă și o lățime de bandă fără precedent de-a lungul acestui întreg volum - în oceanul de deasupra, pe fundul mării și sub acesta. Lărgime de bandă și electricitate și o mare varietate de procese care vor opera. Așa arată unul din principalele noduri. Și este ca o sub-stație cu energie și lățime de bandă care se poate întinde peste o zonă de mărimea orașului Seattle. Și tipul de știință care poate fi folosită, va fi determinată de o serie de oameni de știință care doresc să fie implicați și care pot aduce instrumentația în joc. Le vor aduce și le vor relaționa. Va fi, într-un fel, ca și cum ai avea închiriat propriul tău telescop, doar ca vei avea propriul tău canal. Schimbările de climă, acidifierea oceanului, oxigenul dizolvat, ciclul carbonului, mareele, dinamica pescuitului - întregul spectru al științelor naturii și a oceanului în mod simultan în același volum. Astfel încât oricine ar veni mai târziu poate accesa baza de date și poate descărca informația de care are nevoie despre tot ceea ce s-a întâmplat. Iar acesta este doar primul din ele. În cooperare cu colegii noștri canadieni am creat asta.

Acum vreau să vă duc înăuntrul calderei. În partea stângă acolo este un mare vulcan numit Axial Seamount. Și vom coborî înăuntrul lui utilizând animația. Iată cum va arăta sistemul pe care am fost finanțați să-l construim în momentul de față. Foarte puternic. Acela este un lift care se mișcă în jos și în sus în mod constant, dar poate fi controlat de pe uscat de cei responsabili pentru a o face. Sau pot transfera controlul cuiva în India sau China, care îl pot prelua pentru ceva timp. Pentru că totul va fi conectat direct prin Internet. Vor fi cantități uriașe de date trimise spre țărm, toate disponibile oricui interesat în a le utiliza. Va fi mult mai puternic decât a avea un singur vapor într-un singur loc și apoi să se mute la o altă locație.

Zburăm deasupra fundului calderei. Există o serie de sisteme robotice. Sunt camere care pot fi pornite și oprite după libera vointă, dacă așa sunt experimentele voastre. Tipurile de sisteme care vor fi acolo, tipurile de instrumente care vor fi pe fundul mării, constau în - dacă le puteți citi acolo - acolo sunt camere, acolo sunt senzori de mișcare, fluorometri, seismografe. Este un întreg spectru de instrumente. Acum, acea movilă de acolo, de fapt arată așa. Așa arată de fapt. Și aceasta este tipul de activitate pe care o putem vedea în filmări video de înaltă definiție, pentru că lățimea de bandă a acestor cabluri este atât de mare încât am putea avea de la cinci până la zece sisteme HD stereo (High Definition / Înaltă Definiție) funcționând continuu și, din nou, controlate prin tehnici robotice de pe uscat. Foarte, foarte puternice. Iar acestea sunt lucrurile pentru care suntem finanțați să le facem astăzi.

Deci ce putem face de fapt mâine? Suntem pe cale să ne lăsăm purtați de valul oportunităților tehnologice. Există tehnologii în dezvoltare în domeniul adiacent oceanografiei, pe care le vom încorpora în oceanografie, și prin acea convergență vom transforma oceanografia în ceva chiar mai magic. Sistemele robotice sunt incredibile în ziua de azi, absolut incredibile. Și vom aduce toate tipurile de robotică în ocean. Nanotehnologia: acesta este un mic generator. Este mai mic decât un timbru poștal și poate genera energie fiind doar atașat la cămașa ta în timp ce te miști. Când te miști, generează electricitate. Există multe lucruri care pot fi folosite în ocean mereu. Reprezentările grafice: mulți dintre voi știu mult mai mult decât mine despre asta. Însa reprezentările grafice stereo cu o definiție de patru ori mai mare decât cea pe care o avem prin HD vor fi o rutină în cinci ani.

Iar aici este magia. Ca rezultat al evoluției genomului uman, suntem într-o situație în care evenimentele care au loc în ocean - de exemplu un vulcan în erupție sau ceva de genul acesta - pot fi de fapt incluse într-un eșantion. Pompăm lichidul prin unul dintre aceste sisteme apăsăm un buton și este analizat pentru caracterul genomic. Iar acesta este transmis imediat pe uscat. Astfel încât în volumul oceanului vom ști nu doar fizica și chimia. Dar baza lanțului alimentar va fi transparentă pentru noi cu date furnizate constant. Rețeaua de calculatoare: puterea rețelei de calculatoare va fi absolut uimitoare aici. Vom utiliza în curând rețele de calculatoare pentru a face aproape orice, de exemplu ajustarea datelor, și tot ceea ce are de-a face cu datele. Generarea de electricitate va veni chiar din ocean. Și următoarea generație de fibră va fi pur și simplu magică. Va fi mult mai mult decât ceea ce avem acum. Astfel încât prezența energiei și lățimea de bandă din mediul înconjurător va permite tuturor acestor noi tehnologii să se combine de o manieră absolut fără precedent.

Deci în cinci sau șapte ani vom avea o capacitate pentru a fi complet prezenți prin tot oceanul și vom conecta toate acestea la Internet, pentru ca mulți, mulți să o poată accesa. Livrarea energiei și a lățimii de bandă în ocean va accelera dramatic adaptarea. Să vă dau un exemplu. Când are loc un cutremur, mari cantități de acești noi microbi pe care nu i-am mai văzut niciodată se desprind de pe fundul mării. Avem o manieră de a trata asta, o nouă formă. Am determinat din activitatea vulcanică pe care o vedeți aici că vârful vulcanului erupe, așa că trimitem trupe. Ce sunt aceste trupe? Sunt vehicule autonome, desigur. Și zboară în vulcanul în erupție. Ele iau mostre din fluidul care iese din scoarța pământului de pe fundul mării în timpul unei erupții, ce conțin microbii pe care nu au mai fost niciodată la suprafața planetei înainte. Le scot la suprafață unde plutesc și sunt recolectate de avioane autonome, și aduse la laborator în 24 de ore de la erupție. Este realizabil. Toate piesele sunt acolo.

Un laborator: mulți dintre voi ați auzit ce s-a întâmplat în ziua de 7 septembrie. Niște doctori în New York i-au îndepărtat vezica biliară unei femei din Franța. Am putea face lucruri pe fundul mării care ar fi uimitoare. Și ar fi pe TV în timp real, dacă avem lucruri interesante de arătat. Deci putem aduce o teleprezență cu totul nouă lumii, de pe întreg cuprinsul oceanului. V-am arătat fundul mării. Dar obiectivul aici sunt interacțiunile în timp real cu oceanele de oriunde din lume. Va fi uimitor.

Și cum am ajuns la finalul prezentării, vreau doar să vă arăt ce putem aduce în sălile de curs, și într-adevăr, chiar în buzunarul vostru. Mulți dintre voi nu se gândesc încă la asta, dar oceanul va fi în buzunarul vostru. Nu mai durează mult. Nu mai durează mult.

Vă voi lăsa acum pe final cu câteva cuvinte ale altui poet, dacă îmi permiteți. În anul 1943 T.S. Eliot a scris "Patru cuartete." A câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1948. în "Little Gidding" spune - vorbind cred pentru rasa umană, dar cu siguranță pentru Conferința TED și Silvia - "Nu ne vom opri din explorare, iar sfârșitul explorărilor noastre va fi atunci când vom ajunge de unde am pornit și să cunoaștem acel loc pentru prima dată, să ajungem prin poarta amintită necunoscută unde ultimul lucru de pe pământ rămas nedescoperit este ceea ce era începutul. La sursa celui mai lung râu vocea unei cascade ascunse necunoscute, pentru că nu se căutase, dar auzită, pe jumătate în tăcerea de sub valurile mării”.

Va mulțumesc.

(Aplauze)