Jill Tarter: Apel de aderare SETI - căutarea de inteligență extraterestră (câștigătoare a TED prize)

Deci, iată întrebarea mea: Suntem singuri?

Povestea oamenilor e o poveste a ideilor -- idei științifice care iluminează colțuri întunecate, idei pe care le adoptăm în mod rațional sau irațional, idei pentru care am trăit, am murit, am ucis și am fost uciși, idei care au dispărut în istorie, și idei care au devenit dogme. Este o poveste a națiunilor, a ideologiilor, a teritoriilor, și a conflictelor dintre ele. Dar fiecare moment din istoria umanității, de la epoca de piatră până la era informației, de la Sumer și Babilon la iPod și bârfele despre celebrități, toate au avut loc -- fiecare carte care ați citit-o, fiecare poezie, fiecare râs, fiecare lacrimă, toate s-au întâmplat aici. Aici. Aici. Aici. (Râsete)

Perspectiva este un lucru foarte puternic. Perspectivele pot transforma. Perspectivele pot fi alterate. Din perspectiva mea, noi trăim pe o insulă fragilă a vieții, într-un univers al posibilităților. Timp de multe milenii, oamenii au fost în căutarea răspunsurilor, răspunsuri la întrebări despre naturalism și transcendență, despre cine suntem și de ce suntem aici, și desigur, cine altcineva ar mai putea fi acolo. Suntem chiar numai noi? Suntem singuri în acest univers enorm format din energie, materie, chimie și fizică? Ei bine, dacă suntem, e o mare risipă de spațiu. (Râsete) Dar, dacă nu suntem?

Dacă, undeva departe, alții își pun și răspund la întrebări similare? Dacă se uită la cer noaptea, la aceleași stele, dar din partea opusă? Oare descoperirea unei civilizații mai vechi ne va inspira să găsim moduri de a supraviețui adolescenței noastre tehnologice din ce în ce mai incertă? Ar putea descoperirea unei civilizații îndepărtate și a originilor noastre cosmice comune să ne aducă acasă mesajul legăturii care va uni toți oamenii? Fie că suntem născuți în San Francisco sau Sudan, sau aproape de inima Căii Lactee, suntem făcuți din praf de stele de-a lungul a miliarde de ani de evoluție. Noi toți suntem ceea ce se întâmplă când un amestec primordial de hidrogen și heliu evoluează atât de îndelungat încât începe să se întrebe de unde a venit. Acum 50 de ani, călătoria noastră în căutarea răspunsurilor a virat intr-o direcție crucială și SETI , Căutarea Inteligenței Extra-Terestre a început.

Deci, ce este de fapt SETI? Ei bine, SETI se folosește de instrumentele astronomiei pentru a încerca să găsească dovada tehnologiei altcuiva în spațiu. Propriile noastre tehnologii sunt vizibile pe distanțe interstelare, și ale lor ar putea fi la fel. S-ar putea că o rețea imensă de comunicații, sau un fel de scut împotriva impactului cu asteroizi, sau un uriaș proiect de astroinginerie pe care nici nu-l putem concepe, ar putea genera semnale pe frecvențe radio sau optice pe care un program precis de căutare le-ar putea detecta. Timp de milenii, am apelat la preoți și filozofi pentru ghidare și instruire de-a răspunde la întrebarea dacă există altă viață inteligentă în cosmos. Acum putem folosi aparatura secolului 21 pentru a observa ce există în loc să întrebăm ce ar trebui crezut.

SETI nu presupune aprioric existența inteligenței extraterestre, ci doar expune posibilitatea, ba chiar probabilitatea ei în acest univers imens, care pare destul de uniform. Cifrele sugerează un univers al posibilităților. Soarele este una din cele 400 miliarde de stele din galaxia noastră, și știm că multe alte stele au sisteme planetare, am descoperit peste 350 în ultimii 14 ani, inclusiv mica planeta descoperită săptămâna aceasta, care are o rază doar de două ori mai mare decât cea a Pământului. Și chiar dacă toate sistemele planetare din galaxia noastră ar fi lipsite de viață, mai sunt încă 100 de miliarde de alte galaxii, totalizând un număr de stele de: 10 la puterea 22. Acum, voi încerca recreerea unui experiment de azi dimineață. Vă mai amintiți, un miliard? Dar, de data asta nu un miliard de dolari, ci un miliard de stele. Ok, un miliard de stele. Acolo sus, 6 metri deasupra scenei, acolo sunt 10 trilioane. Dar 10 urmat de 22 de zerouri ? Unde-i linia care marchează acest număr ? Acea linie ar trebui să fie la 6.000.000 km deasupra scenei. (Râsete) De 16 ori mai departe decât luna, sau 4 % din distanța până la soare.

Deci, sunt multe posibilități. (Râsete) Și mare parte din acest imens univers, mai mult decât am crezut odată, ar putea fi locuibil, dacă considerăm studiul extremofilelor de pe Pământ --- organisme care trăiesc în condiții complet ostile pentru noi, în fosele termale de înaltă presiune de pe fundul oceanelor, congelate în gheață, în acidul de baterie, în lichidele de răcire ale reactoarelor nucleare. Acești extremofili ne spun că viața ar putea exista în multe alte medii.

Dar aceste medii vor fi la mare distanță între ele în univers. Până și cea mai apropiată stea, Soarele, emisiile sale suferă de tirania limitei vitezei luminii. Durează 8 minute ca radiația să ajungă la noi. Iar cea mai apropiată stea e la 4.2 ani-lumină depărtare, ceea ce înseamnă că lumina ajunge aici în 4.2 ani. Iar capătul galaxiei noastre e la 75.000 ani-lumină depărtare, iar cea mai apropiată galaxie la 2.5 milioane de ani-lumină. Asta înseamnă că orice semnal pe care-l detectăm și-a început călătoria cu mult timp în urmă. Iar un semnal ne-ar da o vaga idee despre trecutul lor, nu despre prezent. De asta Phil Morrison numește SETI "arheologia viitorului". Ne vorbește despre trecutul lor, dar detecția unui semnal ne spune că este posibil să avem un viitor îndelungat.

Cred că asta a vrut să zică David Deutsch în 2005, cand și-a încheiat prezentarea TED din Oxford spunând că are două principii de viață de împărtășit, și ar vrea să le scrie în piatră. Primul este că problemele sunt inevitabile. Al doilea este că problemele pot fi rezolvate. Deci, ce determină în final succesul sau eșecul SETI este longevitatea tehnologiilor, și media distanței dintre tehnologii în cosmos --- distanța în spațiu și distanța în timp. Dacă tehnologiile nu durează, nu supraviețuiesc nu vom reuși. Iar noi suntem o tehnologie aflată la început într-o galaxie veche, și încă nu știm dacă e posibil ca tehnologiile să dureze.

Până acum v-am vorbit despre numere foarte mari, acum voi vorbi despre un numar relativ mic. Și acesta este durata de timp cât Pământul a fost lipsit de viață. Dacă analizăm cristalele de Zr din Jack Hills, vestul Australiei, zirconiul extras din Jack Hills din vestul Australiei, ne spune că la câteva sute de milioane de ani de la începutul planetei noastre a fost apă din abundență și poate chiar și viață. Deci planeta noastră și-a petrecut majoritatea celor 4.56 miliarde de ani dezvoltânt viața, nu anticipând apariția ei. Viața a apărut foarte repede, iar asta prevestește potențialul mare al existenței vieții altundeva în cosmos.

Și un alt lucru pe care ar trebui să-l reținem este durata de timp foarte scurtă în care oamenii pot pretinde a fi inteligența dominantă pe planetă. Numai în ultimele câteva sute de mii de ani oamenii moderni au dezvoltat tehnologia și civilizația. Astfel, e nevoie de o apreciere foarte profundă a diversității si imensității vieții pe această planetă ca prim pas pentru pregătirea intrării în contact cu viața altundeva în cosmos.

Nu suntem vârful evoluției. Nu suntem produsul final stabilit decis de miliarde de ani de planificare evoluționistă. Suntem un rezultat al unui continuu proces de adaptare. Suntem rezidenții unei planete mici într-un colț al Căii Lactee. Iar Homo Sapiens reprezintă o mică frunză dintr-un voluminos Copac al Vieții, care e abundent populat de organisme specializate în supraviețuire pe parcursul a milioane de ani. Folosim greșit limbajul când vorbim despre "ascensiunea omului". Deși înțelegem fundamentul științific pentru interdependența vieții ego-ul nostru încă nu ne-a prins din urmă. Și deci această ascensiune a omului, vârful evoluției, trebuie să dispară. Încă mai avem un sentiment de privilegiu pe care universul natural nu-l împărtășește.

Loren Eiseley a spus, că "O persoană nu se întâlnește cu ea însăși până nu-și surprinde reflexia într-un alt ochi decât cel uman". Într-o zi acel ochi ar putea fi al unui extraterestru inteligent, și cu cât mai repede depășim viziunea noastră îngustă asupra evoluției cu atât mai repede ne vom putea explora originile și destinațiile.

Suntem o mică parte din istoria evoluției cosmice și vom fi responsabili pentru participarea noastră continuă în acea istorie și poate că SETI ne va ajuta in această strădanie. Ocazional, de-a lungul istoriei, acest concept de perspectivă cosmică ajunge să se manifeste, și drept rezultat vedem descoperiri profunde și transformative. Astfel în 1543, Nicolas Copernic a publicat "Mișcările de revoluție ale corpurilor cerești", și prin scoaterea Pământului din centru și plasarea Soarelui în centrul sistemului solar, ne-a deschis ochii către un univers mult mai mare, din care noi suntem doar o mică parte. Și acea revoluție a lui Copernic continuă și astăzi să influențeze știinta, filozofia, tehnologia și teologia.

În 1959, Giuseppe Coccone și Philip Morrison au publicat primul articol SETI într-un jurnal, și au adus SETI în atenția prioritară a științei. Iar în 1960, Frank Drake a făcut prima observație SETI, uitându-se la două stele, Tau Ceti și Epsilon Eridani, pentru aprox. 150 de ore. Drake nu a descoperit inteligență extraterestră, dar a învățat o lecție foarte valoroasă de la o aeronavă, și anume că tehnologia terestră se poate implica în căutarea tehnologiei extraterestre.

De atunci suntem mereu în căutare, dar e imposibil să exagerăm amploarea căutării care rămâne. Toate eforturile SETI cumulate în decursul ultimilor 40 de ani, sunt echivalente cu un singur pahar de apă din ocean. Și nimeni n-ar putea susține că oceanul n-are pești pe baza unui singur pahar de apă. Secolul 21 ne permite să construim pahare mai mari, pahare mult mai mari. In nordul Californiei, am început să efectuăm observații cu ajutorul primelor 42 de telescoape din Allen Telescope Array-- și vreau să mă opresc puțin pentru a mulțumi public lui Paul Allen și lui Nathan Myhrvold și tuturor membrilor TeamSETI din comunitatea TED care au susținut în mod generos această cercetare. (Aplauze)

ATA este primul telescop construit dintr-un număr mare de antene-satelit, conectate împreună prin computere. Siliciul devine la fel de important ca aluminiul, Îl vom extinde prin adăugarea mai multor antene pentru a ajunge la 350 pentru sensibilitate sporită și intensificarea legii lui Moore pentru mărirea capacității de procesare. Astăzi, algoritmii noștri de detectare a semnalelor pot descoperi zgomote și artefacte foarte simple. Dacă priviți atent veți vedea semnalul navei spațiale Voyager1, cel mai îndepărtat obiect uman din univers, de 106 ori mai departe de noi decât soarele. Și de la așa distanțe mari, semnalul e foarte slab când ajunge la noi. Ar putea fi greu pentru ochi să-l vadă, dar poate fi găsit cu ușurință cu ajutorul algoritmilor eficienți. Dar acesta e un semnal simplu, iar în viitor vrem să putem gasi semnale mai complexe.

Acesta este un an foarte bun. 2009 este a 400-a aniversare a telescopului lui Galileo, ziua de naștere a lui Darwin, a 200-a aniversare, a 150-a aniversare a publicației "Originea Speciilor", a 50-a aniversare a SETI ca știință, a 25-a aniversare a înființării Institutului SETI ca organizație non-profit, și desigur, a 25-a aniversare a conferinței TED. Iar luna viitoare, nava spațială Kepler va fi lansată și va spune cât de frecvent apar planete similare Pământului, obiectivele căutării SETI. ONU a declarat 2009 ca fiind Anul Internațional al Astronomiei, un festival global care să ne ajute pe noi, locuitori ai Pământului, să ne redescoperim originile cosmice și locul în univers. Iar în 2009, schimbarea a ajuns în Washington, cu promisiunea de a pune știinta în poziția sa de drept. (Aplauze)

Deci,ce are potențial de a schimba totul? Asta-i întrebarea pe care organizația Edge a adresat-o acest an, iar patru dintre respondenți au zis: "SETI". De ce? Ca să citez: "Descoperirea vieții inteligente în afara Pământului va eradica singurătatea și solipsismul care ne-au afectat specia încă de la începuturile ei. Și nu numai că ar schimba totul, ar schimba totul dintr-o dată" Dacă-i adevărat, de ce am captat numai atenția a 4 din 151 de minți? Cred că ține de definitivare și materializare, deoarece textul zicea, "Ce idei radicale și dezvoltări științifice cruciale vă așteptați să vedeți în decursul vieții?" Deci, avem o provocare de îndeplinire. Avem nevoie de pahare mai mari și de mai multe brațe în apă, și lucrând împreună, poate cu toții putem trăi să vedem detectarea primului semnal extraterestru.

Asta mă aduce la dorința mea. Îmi doresc să împuterniciți pământenii de pretutindeni să devină participanți activi în căutarea decisivă a companiei entităților cosmice.

Primul pas ar fi să angrenăm trustul intelectual global, să construim un mediu de stocare a datelor brute, care ar putea fi accesat și interpretat, unde noi algoritmi pot fi dezvoltați și vechi algoritmi pot fi făcuți mai eficienți. Aceasta e o provocare creativ-tehnologică, și ar schimba perspectiva celor care au lucrat la ea. Apoi am vrea să sporim căutarea automată prin perspicacitatea umană. Am vrea să folosim capacitatea ochiului uman de a recunoaște tipare de a găsi semnale complexe slabe pe care algoritmii actuali le ratează.

Și, desigur, am vrea să inspirăm și să atragem generația viitoare. Am vrea să luăm materialele pe care le-am creat pentru educație, și să le distribuim studenților de pretutindeni, studenți care nu pot veni să ne viziteze la ATA. Am vrea să ne spunem povestea mai bine, și să atragem tineri, și astfel, să le schimbăm perspectiva.

Îmi pare rău Seth Godin, dar de-a lungul mileniilor, am văzut la ce duce tribalismul. Am văzut ce se întâmplă când divizăm o planetă deja mică în insule și mai mici. Și, în final, toți aparținem unui singur trib, al pământenilor. Iar SETI e o oglindă, o oglindă care ne reflectă pe noi înșine dintr-o perspectivă extraordinară, și poate ajuta la banalizarea diferențelor dintre noi. Dacă SETI nu face decăt să schimbe perspectiva pământenilor, tot va fi una dintre cele mai profunde încercări din istorie.

Astfel, în primele zile ale lui 2009, un președinte vizionar a stat pe scările Capitoliului și a spus: "Nu putem decât să credem că vechile dușmănii se vor sfârși într-o zi, că în curând hotarele dintre triburi se vor destrăma, că pe măsură ce lumea se micșorează se va revela umanitatea din noi." Deci, aștept cu nerăbdare să lucrez cu comunitatea TED, să aud ideile voastre despre cum să îndeplinim această dorință, și, colaborând cu voi, să grăbim ziua în care acea declarație vizionară devine realitate.

Vă mulțumesc. (Aplauze)