Jessa Gamble: Ciclul nostru natural de somn

Hai să începem cu zi şi noapte. Viaţa a evoluat în condiţii de lumină şi întuneric, lumină, şi apoi întuneric. Şi aşa, plantele şi animalele şi-au dezvoltat propriile ceasuri interne astfel încât să fie pregătite pentru aceste schimbări în lumină. Acestea sunt ceasuri chimice, şi se găsesc în toate organismele cunoscute care au două sau mai multe celule şi în unele care au doar o celulă.

Vă voi da un exemplu. Dacă iei un crab potcoavă de pe plajă, şi îl zbori în cealaltă parte a continentului, şi îl laşi într-o peşteră înclinată, se va căţăra pe rocile peşterii când este fluxul pe ţărmul de acasă, şi va coborî chiar când apa se retrage la mii de kilometri depărtare. Va face asta săptămâni întregi, până când pierde treptat şirul. Şi este incredibil de văzut, dar nu se întâmplă nimic metafizic sau paranormal; pur şi simplu aceşti crabi au ritmuri interne care corespund, de obicei, cu ce se întâmplă în jurul lor.

Deci, şi noi avem această abilitate. Şi în oameni, îi spunem ceas biologic. Puteţi vedea asta cel mai clar atunci când îi luaţi cuiva ceasul şi îl închideţi într-un buncăr, adânc sub pământ, pentru câteva luni. Oamenii chiar se oferă voluntari pentru asta, şi de obicei se întorc foarte entuziasmaţi despre perioada lor productivă în gaură. Deci, indiferent de cât de atipici ar trebui să fie aceşti oameni, toţi demonstrează acelaşi lucru. Se trezesc doar puţin mai târziu în fiecare zi - să zicem 15 minute -- şi apoi merg aşa cumva în jurul ceasului pe parcursul săptămânilor. Şi aşa, în felul acesta, ştim că merg pe ceasurile lor interne, mai degrabă decât simţind într-un fel ziua de afară.

Deci bun, avem un ceas biologic, şi se pare că e extrem de important în vieţile noastre. Este o imensă roată motrice pentru cultură, şi cred că e cea mai subapreciată forţă a comportamentului nostru. Am evoluat, ca specie, lângă ecuator, aşa că suntem foarte bine echipaţi să facem faţă la 12 ore de lumină solară şi 12 ore de întuneric. Dar, bineînţeles, ne-am răspândit în toate colţurile lumii, şi în Canada arctică, unde locuiesc eu, avem lumină continuă vara şi 24 de ore de întuneric iarna. Deci cultura, cultura nordică aborigenă, a fost în mod tradiţional extrem de sezonieră. Iarna, se doarme foarte mult. Te bucuri de viaţa de familie înăuntru. Şi vara, este vânătoare aproape maniacală şi se munceşte foarte multe ore, foarte activ.

Deci, cum ar arăta ritmul nostru natural? Care ar fi modelele noastre de somn la modul ideal? Ei bine, se pare că, atunci când oamenii trăiesc fără niciun fel de lumină artificială, dorm de două ori în fiecare noapte. Se duc la culcare în jurul orei 8:00 p.m. până la miezul nopţii şi apoi dorm din nou de la aproape 2:00 a.m. până la răsăritul soarelui. Şi între, au două ore de linişte meditativă în pat. Şi în acest timp, apare un val de prolactină, pe care o zi modernă nu-l vede niciodată. Oamenii din aceste studii relatează că se simt atât de treji în timpul zilei, încât îşi dau seama că simt adevărata stare de trezie pentru prima dată în viaţa lor.

Deci, să trecem la ziua modernă. Trăim într-o cultură a decalajului în timp, a călătoriilor globale, afacerilor 24 de ore din 24, a muncii în schimburi. Şi, ştiţi, modurile noastre moderne de a face lucruri au avantajele lor, dar cred că ar trebui să înţelegem costurile.

Mulţumesc.

(Aplauze)