Jane McGonigal: Jocurile pot crea o lume mai bună

Sunt Jane McGonigal. Sunt un designer de jocuri. Creez jocuri online de 10 ani deja. Și scopul meu pentru următoarea decadă este să încerc să ușurez salvarea lumii în viața reală la fel cum se poate salva lumea în jocurile online. Acum, am un plan pentru asta, și implică să conving mai multă lume, inclusiv pe cei prezenți aici, să petreacă mai mult timp jucându-se jocuri mai mari și mai bune.

În prezent petrecem trei miliarde de ore pe săptămână jucându-ne jocuri online. Unii dintre voi s-ar putea gândi, "Este foarte mult timp petrecut jucând jocuri." Poate prea mult timp, ținând cont de câte probleme urgente trebuie să rezolvăm în lumea reală. Însă, conform cercetărilor mele, la Institutul Pentru Viitor (Institute For The Future), este exact pe dos. Trei miliarde de ore pe săpmămână nu este nici pe departe suficient timp de joc pentru a rezolva cele mai urgente probleme ale lumii.

De fapt, eu cred că, dacă vrem să supraviețuim viitorului secol pe această planetă, trebuie să creștem dramatic acest număr de ore. Am calculat totalul de care avem nevoie la 21 de miliarde de joc în fiecare săptămână. Deci, asta este probabil o idee puțin contra-intuitivă. așa că o voi spune din nou, o voi lăsa să pătrundă. Dacă vrem să rezolvăm probleme precum foametea, sărăcia, schimările de climat, conflictele globale, obezitatea, eu cred că trebuie să aspirăm la a juca jocuri online pentru cel putin 21 de miliarde de ore pe săptămână până la finele acestei decade. (Râs) Nu. Sunt serioasă. Sunt!

Iată de ce. Această imagine reușește să reliefeze de ce cred eu că jocurile sunt atât de esențiale pentru viitorul supraviețuirii speciei umane. (Râs) Pe bune. Acesta este un portret realizat de un fotograf numit Phil Toledano. El a vrut să captureze emoția jucatului. Așadar, a aranjat o cameră în fața jucătorilor, în timp ce aceștia se jucau. Și aceasta este o emoție clasică jocului. Acum, dacă nu ești un gamer s-ar putea să pierzi o parte din nuanțele acestei fotografii. Probabil că observi nevoia de acţiune, puțină frică, dar concentraţie intensă, atenție puternică pentru desluşirea unei probleme foarte dificile.

Dacă ești un jucător, vei observa câteva amănunte precum ridurile ochilor ușor ridicați și în jurul gurii sunt semne de optimism. Iar sprâncenele ridicate sunt un semn de surpriză. Acesta este un gamer care este aproape de ceva numit un câștig epic. (Râs) Oh, ați auzit de asta. OK. Bine. Deci avem ceva gameri printre noi. Un câștig epic este un rezultat care este atât de extraordinar de pozitiv încât nici nu ai crezut că îl poți atinge până când nu l-ai câștigat. Era aproape dincolo de limitele imaginației. Și când ajungi acolo ești atât de șocat să descoperi că ești într-adevăr capabil. Acesta este un câștig epic. Acesta este un jucător pe cale de a obține un câștig epic. Și aceasta este fața pe care avem nevoie să o vedem la milioanele de oameni care rezolvă probleme din toată lumea pe măsură ce încercăm să îndepărtăm obstacolele secolului viitor. Fața cuiva care, împotriva sorții, este pe cale de a obține un câștig epic.

Acum din păcate, aceasta este o față pe care o vedem mai des în viața de zi cu zi, pe măsură ce ne ne izbim de probleme urgente. Asta este ceea ce eu numesc fața de "Nu sunt bun la a trăi". Iar aici sunt chiar eu, făcând această față. Puteți vedea? Da. Bine. Aceasta sunt chiar eu făcând fața de "Nu sunt bună la a trăi". Iată o piesă de graffiti în vechiul meu cartier. din Berkley, California, unde mi-am luat doctoratul despre motivele pentru care suntem mai buni în jocuri decât în viața reală. Iar asta este o problemă pe care mulți gameri o au. Simțim că nu suntem la fel de buni în realitate pe cât suntem în jocuri.

Și nu mă refer la buni ca în "de succes", chiar dacă și asta este o componentă Noi chiar realizăm mai multe în jocuri decât în viața reală dar când spun bun mă refer și la motivarea de a face ceva ce contează, inspirat să colaborezi și să cooperezi. Iar când suntem în lumi virtuale (din joc) eu cred că mulți dintre noi devin cea mai bună versiune a noastră, cea mai dispusă să ajute într-un moment dat, cea mai probabilă să se concentreze pe o problemă atât cât este necesar, să se ridice după un eșec și să încerce iar. În viața reală, când suntem puși față în față cu eșecul, când ne confruntăm cu obstacole, cel mai des nu ne simțim așa. Ne simțim slabi. Ne simțim depășiți. Ne simțim anxioși, poate deprimați, frustrați sau cinici. Niciodată nu avem astfel de sentimente când ne jucăm, ele pur și simplu nu există în jocuri. Deci, asta am vrut să studiez când mi-am terminat facultatea.

Ce anume din jocuri face imposibil sentimentul de siguranță că nu e nimic ce nu putem face? Cum putem lua aceste sentimente din jocuri și să le aplicăm la munca din viața reală? Astfel, m-am uitat la jocuri precum World of Warcraft, care este cu adevărat un mediu de colaborare pentru rezolvarea problemelor. Și am început să observ câteva lucruri care fac câștigurile epice atât de plauzibile în lumile online.

Așadar, primul lucru este că, oricând intri într-unul din astfel de jocuri online mai ales în World of Warcraft, întâlnești multe, multe personaje care sunt dispuse să își încreadă o misiune care ar salva lumea, imediat. Dar nu orice misiune, ci o misiune perfect potrivită cu nivelul tău curent din joc. Corect? Deci, poți să o duci la îndeplinire. Nu îți dau niciodată o încercare pe care nu o poți îndeplini. Dar aceasta este la limita a ceea ce poți înfăptui. Deci, trebuie să te strădui destul de mult. Însă nu există șomaj în World of Warcraft. Nu există statul degeaba și pierderea vremii. Există întotdeauna ceva clar și important de făcut. Și de asemenea, sunt și tone de colaboratori. Oriunde te duci, sute de mii de persoane gata să lucreze cu tine pentru a-ți duce la îndeplinire misiunea ta epică.

Nu este ceva ce e posibil cu ușurință în viața reală, acest sentiment că la degele tale sunt tone de colaboratori. Și în plus, este și această poveste epică, această poveste plină de inspirație despre de ce suntem acolo și despre ceea ce facem. Iar apoi primimi tot acest feedback pozitiv. Voi ați auzit de creșterea în nivel și plus unu la putere, și plus unu la inteligență. Nu primim astfel de feedback constant în viața reală. Când voi pleca de pe această scenă nu voi avea plus unu la vorbit și plus unu la idei trăznite, de fapt plus 20 la idei trăznite. Nu primesc astfel de feedback în viața reală.

Acum, problema cu mediile online de colaborare precum World of Warcraft este că este atât de satisfăcător să fii pe punctul de a câștiga ceva epic tot timpul încât ne decidem să ne petrecem tot timpul în aceste lumi virtuale. Este pur și simplu mai bine ca în realitate. Aștfel, până acum, în colectiv toți jucătorii de World of Warcraft au petrecut 5.93 milioane de ani rezolvând problemele virtuale ale Azeroth-ului. Acum, asta nu este neapărat un lucru rău. Ar putea suna ca și cum ar fi un lucru rău. Dar să pun asta în context: acum 5.93 milioane de ani era momentul în care primul nostru strămoș uman a stat în picioare. Acela a fost prima primată care a stat în picioare.

OK, deci când vorbim despre cât de mult timp investim în prezent jucând jocuri, singurul mod în care are sens să ne gândim măcar la asta, este să vorbim despre timp la magnitudinea evoluției umane, ceea ce este un lucru extraordinar. Dar este și potrivit. Pentru că se dovedește că prin cheltuirea a atât de mult timp jucând jocuri, noi chiar schimbăm ceea ce suntem capabili să facem ca ființe umane. Noi evoluăm către o specie mai colaborativă și mai inimoasă. Asta este adevărat. Eu asta cred.

Deci, luați în calcul această statistică interesantă. A fost publicată recent de un cercetător de la Universitatea Carnegie Mellon. Media persoanelor tinere din ziua de astăzi dintr-o țară cu o cultură puternică de jocuri va fi petrecut 10.000 de ore jucând jocuri online până la vârsta de 21 de ani. Acum, 10.000 de ore este un număr foarte interesant din două motive. În primul rând, pentru copii din Statele Unite 10.080 de ore este numărul exact de ore pe care îl vei petrece la școală din clasa a cincea și până când termini liceul dacă nu lipsești niciodată de la ore.

Deci avem un întreg traseu paralel de educație care se petrece în care oamenii tineri învață la fel de mult despre ce este nevoie ca să fii un gamer bun cât despre tot restul în școală. Și unii dintre voi probabil că ați citit noua carte a lui Malcom Gladwell, numită Outliers. Deci, veți fi auzit deja teoria lui despre success teoria de 10.000 despre succes. Se bazează pe aceasă cercetare extraordinară despre domeniul cognitiv care spune că dacă putem rezista 10.000 de ore de studiu greu, la orice până la vârsta de 21 de ani, vom fi specialiști pe acel subiect. Vom fi la fel de buni la orice facem ca și cele mai mari personalități din lume. Și astfel, la ceea ce ne uităm acum este o întreagă generație de oameni tineri care sunt jucători specializaţi.

Astfel, marea întrebare este, "La ce exact devin jucătorii atât de buni?" Pentru că, dacă ne-am putea da seama de asta, am avea o resursă umană practic neatinsă la dispoziție. Iată câți oameni avem acum în lume care petrec măcar o oră pe zi jucând jocuri online. Aceștia sunt gamerii noștri experți. 500 de milioane de oameni care sunt extraordinar de buni la ceva. Iar în viitoarea decadă vom avea încă un miliard de jucători care sunt extraordinar de buni la orice este acest ceva. Dacă nu știți deja, vine. Industria jocurilor dezvoltă console care consumă puțină energie și lucrează pe baza rețelelor de telefonie wireless în locul Internetului de bandă largă astfel încât gameri din toată lumea mai ales din India, China, Brazilia, se pot conecta online. Ei estimează încă un miliard de gameri în urmâtoarea decadă. Asta ne va aduce la 1.5 miliarde de jucători.

Astfel, am început să mă gândesc la ce ne fac aceste jocuri experți. Acestea sunt cele patru lucruri pe care le-am descoperit. Primul este optimismul urgent. OK. Gândiți-vă la asta ca la o motivare interioară extremă. Optimismul urgent este dorința de a acționa imediat în fața unui obstacol, combinat cu credința că avem o șansă rezonabilă de succes. Gamerii întotdeauna au crezut că un câștig epic este posibil și că merită întotdeauna să încerci, și merită acum. Jucătorii nu stau degeaba. Gamerii sunt experți la cearea unei țesături sociale puternice. Există foarte multe studii care arată că ne place de oameni mai mult dacă ne jucăm un joc cu ei, chiar și dacă ne-au bătut amarnic. Iar motivul este că e necesară foarte multă încredere ca să joci un joc cu cineva. Avem încredere că acel cineva își va petrece timpul cu noi, că va juca după aceleași reguli, vor prețui același scop și că vor sta în joc până la sfârșit.

Și astfel, jucând împreună un joc cu cineva chiar construiește legături și încredere și cooperare. Și ca rezultat, construim relații sociale mai puternice. Productivitate fericită. Iubesc asta. Știți, există un motiv pentru care jucătorul mediu de World of Warcraft joacă 22 de ore pe săptămână, gândiți-vă la un loc de muncă parțial. Este pentru că ști, atunci când jucăm un joc, că suntem chiar mai fericiți lucrând din greu, decât atunci când ne relaxăm sau când ieșim cu prietenii. Știm că suntem optimizați ca ființe umane să facem muncă grea și plină de sens. Și jucătorii sunt dispuși să lucreze din greu tot timpul, dacă li se dă munca potrivită.

În fine, sens epic. Jucătorii iubesc să fie atașați de misiuni care inspiră respect de povești la scară planetară. Deci, doar puțin trivia ca să ne ajute să vedem lucrurile în perspectivă. Deci, cu toții știți Wikipedia, cea mai mare wiki din lume. Cea de-a doua cea mai mare wiki, cu aproape 80.000 de articole este World of Warcraft wiki. Cinci milioane de oameni o folosesc în fiecare lună. Ei au compila mai multă informație despre World of Warcraft prin Internet decât oricare alt subiect tratat în oricare altă wiki din lume. Ei clădesc o poveste epică. Ei constriuesc o resursă epică de cunoștințe despre World of Warcraft.

OK, deci avem acest patru super puteri care se cumulează într-un singur lucru. Gamerii sunt indivizi puternici și plini de speranță. Ei sunt oameni care cred că sunt capabili individual să schimbe lumea. Și singura problemă este că ei cred că sunt capabili să schimbe lumile virtuale dar nu și nu lumea reală. Aceasta este problema pe care încerc să o rezolv.

Este un economist numit Edward Castronova. Munca lui este genială. El studiază de ce oamenii investesc atât de mult timp și energie și bani în lumi virtuale. Și el spune, "Suntem martori la ceea ce se concretizeză ]n nimic mai puțin decât un exod în masă către lumi virtuale și medii online de joc." :i el este un economist. Deci este rațional. Și el spune... (Râs) Nu ca mine -- eu sunt un designer de jocuri și sunt exuberantă. Dar el spune, că acest fapt are un sens clar fiindcă jucătorii pot obține mai multe în lumi online decât pot obține în viață. Pot avea relații sociale mai puternice în jocuri decât în viața reală. Ei primesc fedback mai bun și se simt mai răsplătiți în jocuri decât în viața reală. Deci, el spune că acum, are clar un sens pentru jucători să petreacă mai mult timp în lumi virtuale decât în lumea reală. Acum, și eu sunt de acord că asta este rațional, pentru moment. Dar nu este, în niciun caz, o situație optimă. Trebuie să începem să facem lumea reală mai mult ca un joc.

Astfel, îmi trag inspirația din ceva ce s-a întâmplat acum 2,500 de ani. Acestea sunt zaruri antice, create din oasele unei oi. Corect? Înainte de a avea controllere extraordinare de jcouri aveam oase de oaie. Iar acestea reprezintă primul echipament de joc creat de ființele umane. Și dacă sunteți familiari cu munca istoricului grec Herodot, s-ar putea să știți această poveste. Care este istoria celui care a inventat jocurile și de ce. Herodot a spus că jocurile, și în mod particular jocurile de zaruri, au fost inventate în regatul Lydiei într-un moment de foamete.

Aparent, era așa o foamete mare încât regele Lydiei s-a decis că trebuia să facă ceva nebunesc. Oamenii sufereau. Oamenii se luptau. Era o situație extremă. Ei aveau nevoie de o soluție extremă. Deci, conform lui Herodot, ei au inventat jocurile de zaruri și au definit o politică valabilă în tot regatul. Într-o zi, fiecare dintre ei va mânca. Iar în ziua următoare, toată lumea se va juca. Și vor fi atât de concentrați asupra jocurilor de zaruri fiindcă jocurile sunt atât de solicitante și ne învăluie într-o productivitate atât de satisfăcătoare, încât vor ignora faptul că nu aveau ce mânca. Și astfel în ziua următoate jucau jocuri, Și, o zi după, vor mânca.

Și conform cu Herodotus, au trăit astfel 18 ani, supravieţuind unei foamete mâncând într-o zi și jucând jocuri în cealaltă. Acum, asta este exact, cred eu, modul în care folosim jocurile astăzi. Folosim jocurile pentru a scăpa de suferința din lumea reală. Folosim jocurile pentru a fugi de tot ceea ce este stricat în mediul real, tot ce nu este satisfăcător legat de viața noastră și primim ceea ce avem nevoie în jocuri.

Dar nu trebuie să se termine aici. Asta este foarte interesant. Conform spuselor lui Herodot, după 18 ani foametea nu se atenuase. Astfel, regele a decis că vor juca un ultim joc de zaruri. Au divizat întregul regat în două. Au jucat un joc de zaruri, iar câștigătorii au primit șansa de a merge într-o aventură epică. Ei vor părăsi Lydia. Și vor merge să caute un nou loc în care să trăiască, lăsând în urmă exact atâția oameni cât să supraviețuiască cu puținele resurse care mai erau disponibile, și sperând să conducă civilizația altundeva unde vor putea prospera.

Acum, asta sună nebunesc, nu e așa? Dar recent, dovezi DNA au arătat că etruscii, care au condus Imperiul Roman, aveau același DNA ca și vechii locuitori ai Lydiei. Și astfel, cercetătorii au sugerat că povestea fantastică a lui Herodot ar putea fi adevărată. Iar geologii au găsit dovezi legate de o răcire globală care a durat aproape 20 de ani și care ar fi putut explica foametea. Deci, această poveste nebunească ar putea fi adevărată. Ei ar fi putut chiar să își salveze cultura jucând jocuri, să scape prin intermediul jocurilor pentru 18 ani și apoi să fie atât de inspirați și să știe atât de multe despre cum să se unească prin jocuri încât chiar și-au salvat întreaga civilizație în acest fel.

OK, putem face asta. Ne jucăm Warcraft din 1994. Acela a fost primul joc de strategie în timp real din seria World of Warcraft. Asta a fost acum 16 ani. Ei au jucat jocuri de zaruri pentru 18 ani, noi am jucat Warcraft pentru 16 ani. Eu spun că noi suntem gata acum pentru propriul nostru joc epic. Acum ei au avut jumătate de civilizație care a plecat să caute o lume nouă. Deci, de aici îmi trag eu cele 21 de miliarde de ore de joc pe săptămână. Haideți să reușim să convingem pe jumătate dintre noi să fie de acord să joace o jumătate de oră pe zi jocuri video până când rezolvăm problemele vieții reale.

Acum eu știu că vă întrebați: "Cum putem rezolva problemele vieții reale în jocuri?". Ei bine, aceasta este tema căreia mi-am devotat munca în ultimii ani, la Institutul pentru Viitor. Avem acest banner la birourile noastre din Palo Alto și exprimă opinia noastră despre cum să încercăm să relaționăm cu viitorul. Nu vrem să încercăm să prezicem viitorul. Ceea ce vrem să facem este să creem viitorul. Vrem să ne imaginăm cel mai bun scenariu. Și apoi vrem să împuternicim oamenii să transforme acest scenariu în realitate. Vrem să ne imaginăm câștiguri epice și apoi să dăm oamenilor mijloacele să obțină aceste câștiguri epice.

Vreau să vă arăt foarte scurt trei dintre jocurile pe care le-am făcut care încearcă să ofere oamenilor mijloacele de a crea căștiguri epice în propriile lor viitoruri. Deci, asta este Lumea Fără Petrol. Am creat acest joc în 2007. Acesta este un joc online în care încerci să supraviețuiești unei crize de petrol. Criza de petrol este fictivă, dar am pus suficient conținut acolo astfel încât să poți crede că este reală, și să îți trăiești viața adevărată ca și cum nu am mai avea petrol. Deci, când vii în acest joc te înscrii, ne spui unde trăiești. Și apoi îți transmitem știri video în timp real surse de date care îți arată exact cât de mult costă petrolul, ce nu este disponibil, cum este afectată sursa de hrană, cum este afectat transportul, dacă școlile se închid, dacă sunt proteste. Și tu trebuie să îți imaginezi cum ți-ai trăii viața dacă toate acestea ar fi adevărate. Și apoi te rugăm să scrii într-un blog despre asta, să publici filme, să publici poze.

Am testat acest joc în 2007 cu 1700 de jucători. Și i-am urmărit trei ani de atunci. Și vă pot spune că este o experiență care te transformă. Nimeni nu vrea să își chimbe modul de viață numai fiindcă este bine pentru lume, sau pentru că așa trebuie. Dar dacă îi incluzi într-o aventură epică și le spui, "Vom rămâne fără petrol." Aceasta este o poveste și o aventură fantastică în care să te îmbarci. Să te provoci în a vedea cum ai supraviețui. Majoritatea jucătorilor noștri și-au susținut obiceiurile pe care le-au învățat în acest joc.

Deci, pentru viitorul joc care poate salva lumea am decis să țintim la probleme mai înalte, mai mari decât lipsa petrolului. AM creat un joc numit Superstruct la Institutul pentru Viitor. Iar premisa a fost că un supercalculator a calculat că oamenii mai au doar 23 de ani de petrecut pe această planetă. Supercomputerul se numea Global Extinction (Dispariție Globală) Sistem conștient de sine, desigur. Am rugat oamenii să vină online aproape ca într-un film de Jerry Bruckheimer. Știți filmele lui lui Jerry Bruckheimer, se formează o echipă de vis. Ai astronautul, omul de știință, fostul prizonier, și ei toți au ceva de făcut pentru a slava lumea. (Râs)

Dar în jocul nostru, în loc de a avea doar cinci oameni în această echipă de vis, am spus că toți fac parte din echipa de vis și este treaba ta să inventezi viitorul energiei, viitorul hranei, viitorul sănătății, viitorul securității și viitorul siguranței sociale. AM avut 8000 de oameni care au jucat acest joc pentru 8 săptămâni. Ei au inventat 500 soluții nebunesc de creative pe care le puteți vedea dacă mergeți online și căutați "Superstruct" pe Google.

Așadar, în fine, ultimul joc Îl lansăm în 3 martie. Acesta este un joc creat în colaborare cu Institutul Bancar Global (World Bank Institute) Dacă poți completa jocul vei fi certificat de către World Bank Institute ca un Inovator Social, promoția 2010. Lucrând cu universității din toată Africa sub-sahariană Și pe ei îi invităm să învețe tehnici de inovație socială. Avem un roman grafic. Avem creștere în nivel la atribute precum intuiție locală, socializare pe bază de cunoaștere, mijloace de susținere, viziune și capacitatea de a fi plin de resurse. Aș vrea să vă invit pe toți dintre voi să împărțiți acest joc cu oameni tineri oriunde în lume, mai ales în zonele de dezvoltare care ar putea beneficia din a se întâlni pentru a încerca să înceapă să își imagineze propriile lor companii sociale care ar salva lumea.

Deci, acum voi rezuma. Vreau să vă întreb ceva. Ce credeți că se va întâmpla de acum încolo? Avem toți acești jucători uimitori, avem aceste jocuri care sunt un fel de versiuni pilot a ceea ce am putea face, dar nici unul dintre acestea nu a salvat încă lumea. ei bine sper că veți fi de acord cu mine că jucătorii sunt o resursă umană pe care o putem folosi ca să muncim pentru lumea reală, că jocurile sunt o platformă puternică. Cu toții avem aceste superputeri uimitoare, productivitate fericită, abilitatea de a țese o pânză solidă de relații sociale, acest sentiment de optimism urgent, și dorința de a avea un sens epic.

Eu sper din suflet că ne putem uni pentru a juca jocuri care contează, pentru a supraviețui pe această planetă pentru încă un secol. Și este speranța mea că vă veți alătura să creem și să jucăm jocuri ca acestea. Când mă gândesc la viitoarea decadă, știu două lucruri cu siguranță că putem crea orice viitor ni-l imaginăm și că putem juca orice jocuri vrem. Deci, eu spun: să înceapă jocurile care schimbă lumea. Mulțumesc. (Aplauze)