Jamie Drummon: Să angajăm mulțimile în obiectivele globale

Permiteţi-mi să vă duc înapoi, în ceaţa memoriei, poate la cel mai aşteptat an din viaţa voastră, dar cu siguranţă cel mai aşteptat an din istoria omenirii. Anul 2000. Vă amintiţi? Anul Y2K (Year 2 Kilo), succesul site-urilor .com, agitația pentru petrecerile la care urma să mergeți când ceasul bate miezul nopţii, înainte să răsufle şampania, când exista acea aspiraţie incipientă resimţită de mulţi, cum că mileniul, anul 2000, ar trebui să însemne mai mult, mult mai mult decât un doi şi câteva zerouri.

Surprinzător de acea dată, liderii noştri s-au ridicat la înălţimea momentului şi în 2000 au căzut de acord asupra unor lucruri extraordinare: ţeluri vizionare, măsurabile, pe termen lung numite Obiectivele Dezvoltării Milenare.

Sunt convins că toţi aveți o copie a țelurilor sub pernă sau lângă masă, dar în caz că n-o aveţi, şi memoria vă trebuie împrospătată, înţelegerea era cam aşa: ţările în curs de dezvoltare s-au angajat să înjumătățească sărăcia, foametea, decesele din cauză de boală, alături de alte ţeluri, până în 2015, iar ţările dezvoltate au promis că vor contribui prin reducerea datoriilor, creşterea ajutorului eficient şi reformarea comerţului.

Ne apropiem de 2015, ar trebui să evaluăm cum stăm cu aceste ţeluri. Dar va trebui să decidem și dacă ne plac asemenea ţeluri globale. Unora nu le plac. Dar, dacă ne plac, va trebui să hotărâm ce vrem să facem ca ele să continue. Ce vrea lumea să facă împreună? Trebuie să stabilim un proces prin care să ne hotărâm.

Eu cred că aceste ţeluri merită clădite şi duse la capăt pentru câteva motive: parteneriate incredibile între sectoarele private, lideri politici, filantropi şi activiști locali din lumea în curs de dezvoltare, alături de 250.000 de demonstranţi pe străzile Edinburgului, chiar prin faţa acestei clădiri pentru ca sărăcia să dispară.

Împreună au reuşit următoarele: a crescut numărul celor trataţi de SIDA cu medicamente anti-retrovirale care au salvat vieți, s-au înjumătăţit decesele din cauza malariei, au fost vaccinaţi atâţia încât 5,4 milioane de vieţi vor fi salvate. Toate combinate duc la 2 milioane de copii care au supravieţuit anul trecut faţă de anul 2000. Înseamnă mai puţin cu 5 mii de copii care mor zilnic, de 10 ori mai mulţi pe zi au supravieţuit datorită acestor parteneriate. Cred că e o dovadă uimitoare de progres de care oamenii ar trebui să ştie, dar greutăţile în comunicarea acestui tip de veşti bune e probabil subiectul unui alt TEDTalk. Deocamdată vă mulţumesc tuturor celor implicaţi în obţinerea acestor rezultate. Asta dovedeşte că merită.

Dar mai sunt multe de făcut. Încă mai există 7,6 milioane de copii care mor anual de boli tratabile, şi 178 milioane de copii sunt atât de subnutriţi încât se opresc din creştere, fiind afectați pe viaţă fizic și cognitiv. Avem multe de făcut pentru scopurile propuse.

Există totuşi oameni care cred că scopurile originale ar fi trebuit să includă şi lucruri asupra cărora nu s-a convenit atunci cum ar fi obiectivele de dezvoltare, obiectivele de gestionare a resurselor naturale, creşterea oportunităţilor, accesul la cunoaştere, egalitate, înlăturarea corupţiei. Toate astea sunt măsurabile şi ar trebui incluse în noile obiective.

Ideea principală este: ce credeţi că ar trebui inclus în noile obiective? Ce vreţi voi? Vă deranjază că n-am vorbit de egalitatea sexelor sau de educaţie? Ar trebui ele să fie pe listă?

Asta chiar e o întrebare bună, dar va trebui să facem compromisuri serioase şi să alegem, aşadar veţi dori ca procesul prin care lumea decide aceste obiective să fie corect, nu-i aşa?

Se adună aici în Edinburgh, tehnocraţi desemnaţi de ONU şi de anumite guverne, care, cu cele mai bune intenţii, se ocupă de definirea noului pachet de obiective, Ei fac asta cam prin aceleaşi metode învechite de sfârşit de secol XX, de sus în jos, elitist, printr-un proces închis.

Sigur că de atunci Internetul şi telefonia mobilă, alături de grilele TV ale realităţii de pretutindeni s-au întins în întreaga lume. Propunem să le folosim să implicăm oameni din toată lumea într-o premieră istorică: primul sondaj de consultare mondială, în care oricine, de oriunde, are voce egală pentru prima dată.

N-ar fi o oportunitate istorică irosită să nu facem asta din moment ce avem mijloacele? Sunt în joc miliardele voastre de dolari pentru ajutorare, e vorba de zeci de milioane de vieţi sau decese şi aş spune că e vorba și de securitatea şi de viitorul vostru şi al familiilor voastre.

Dacă sunteţi de acord aş afirma că sunt trei paşi esenţiali în această campanie de crowdsourcing: colectarea, conectarea şi dedicarea.

În primul rând trebuie să punem la punct strângerea datelor în această campanie. Să mergem în fiecare ţară care ne permite să întrebăm 1001 de oameni care sunt obiectivele pe care şi le doresc, făcând eforturi speciale să ajungem la cei mai săraci, la cei fără acces la tehnologia modernă, să ne asigurăm că opiniile lor sunt în centrul obiectivelor pe care le vom transmite mai departe.

Apoi va trebui să delegăm o supraveghere de bază să ne asigurăm că putem monitoriza şi înainta obiectivele de urmat. La obiectivele originale n-am avut informaţii solide la start, şi ne vom folosi de munţi de informaţii pe toată durata procesului ca realmente să-l monitorizăm.

Apoi va trebui să luăm legătura cu marea masă. Aici vedem rolul unei coaliţii fără precedent între mass media socială şi profesionistă, companiile de telefonie, grile TV gen reality show, companiile de jocuri, telefonie mobilă, toate adunate într-un fel de moment "Noi suntem lumea". Ar putea ele să se asocieze şi să ajute redenumirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Obiectivele Generaţiei Milenare? Dacă 5% din cei peste 5 miliarde care sunt actualmente conectaţi ar face un comentariu, iar acel comentariu s-ar transforma într-un angajament, am putea reuni forţa a 300 de milioane de oameni din întreaga lume ca să realizăm aceste obiective.

Dacă avem aceste informaţii colectate şi oamenii puşi în legătură, prin experienţa pe care o avem din campanii, putem determina liderii mondiali să se angajaze, şi eu cred că ei vor fi de acord cu majoritatea recomandărilor în masă.

Dar întrebarea e: pe parcursul procesului ne vom devota cu toţii? Dacă da, suntem gata să reiterăm, să monitorizăm şi să oferim feedback, să ne asigurăm că promisiunile vor da rezultate?

Avem câteva exemple cu care ne mândrim, majoritatea petrecute în Africa. Open Data Kenya localizează proiectele folosind geo-coduri și crowdsourcing şi dau rezultate. Deseori ele nu se află în locul potrivit. Iar Ushahidi, care înseamnă "martor" în Swahili, folosesc geo-cifrări și crowdsourcing în obținerea informațiilor în situații complexe de urgență pentru a accelera răspunsurile. Asta e partea cea mai interesantă în dezvoltare şi democraţie, unde cetăţenii din vârful unei reţele contribuie la forţarea deschiderii procesului ca să se asigure că marele ajutor mondial promis şi chestiile vagi promise de lideri se materializează pentru oameni la nivel local și inversează piramida. Deschiderea, această deschidere forțată, e cheia. Dacă n-a fost complet transparentă încă ar trebui să se deschidă: am o agendă perfect transparentă.

Tendințele pe termen lung sugerează că acest secol va fi foarte greu de trăit, cu populație în creștere, tipare de consum în creștere, plus conflicte datorate resurselor deficitare. Și uitați-vă la statutul politicii globale prezente. Uitați-vă la Rio Earth Summit de săptămâna trecută. sau Mexican G20, tot săptămâna trecută. Amândouă, să fim sinceri, un eșec. Liderii lumii noastre, politica globală, momentan nu le pot rezolva. Au nevoie de ajutorul nostru. Și cavaleria nu va veni de pe Marte. Trebuie să vină de la noi. Văd acest proces de decizie democratică, de jos în sus, pentru ceea ce dorește lumea să facă împreună ca mijlocul vital prin care putem aduna din mulțimi forța de a construi într-adevăr masa de alegători care să învigoreze guvernarea globală în secolul XXI.

Am început în 2000. Ce va fi până în 2030?

Mulți au ironizat marea campanie acum câțiva ani pe care o numisem Să Dispară Sărăcia. Era un gând naiv în mințile multor oameni și e adevărat, credeau că era doar un slogan de tricou care funcționa pe moment. Dar priviți. Starea efectivă de a trăi sub 1,25 dolari dispare și uitați-vă unde ajunge până în 2030. Atinge aproape zero. Sigur, progresul din China și India, reducerea sărăciei acolo a fost cheia, dar recent și în Africa rata sărăciei se reduce. Va fi mai greu pe măsură ce ne apropiem de zero, pentru că numărul săracilor va fi localizat preponderent în state fragile, post-conflictuale. sau poate în state cu venituri medii unde nu le prea pasă de marginalizați. Dar sunt încrezător, cu genul potrivit de campanie politică, combinat cu inovații tehnologice creative, lucrând împreună tot mai mult ca unul, cred că putem duce la bun sfârșit acest țel și altele.

Mulțumesc.

(Aplauze)

Chris Anderson: Jamie, iată nedumerirea mea. Dacă ar fi un caz astăzi în care o sută de copii ar muri într-o tragedie sau o sută de copii ar fi răpiți și apoi salvați de forțele speciale, ar fi pe toate canalele timp de o săptămână întreagă, corect? Tu ai menționat un număr de 5.000 -- ăsta-i numărul?

Jamie Drummond: Mai puțini copii muribunzi în fiecare zi.

CA: 5.000 de copii mor mai puțin în fiecare zi. Pălește. Face să pălească tot ce apare în știrile noastre. Și e invizibil. Asta trebuie că te înebunește.

JD: Așa e, avem o mare controversă în țara asta despre nivelul ajutoarelor, dar ajutoarele singure nu sunt întrega soluție. Nimeni nu crede asta. Dar dacă oamenii ar vedea rezultatele acestui ajutor inteligent ar fi încântaţi la nebunie. Mi-aș dori ca cei 250.000 care au mărșăluit în fața acestei clădiri să fi știut de aceste rezultate. Pentru moment ei nu știu. N-ar fi grozav să găsim o cale s-o comunicăm mai bine, pentru că n-am făcut-o. Am eșuat să comunicăm creativ acest succes până acum. Dacă aceste tipuri de efort și-ar putea multiplica vocile și s-ar amplifica în momentele cheie, sunt sigur că am avea o guvernare mai bună. Mexican G20 nu trebuia să eșueze. Rio, dacă ne pasă de mediu n-ar fi trebuit să fie un eșec, OK? Dar aceste conferințe continuă și știu că oamenii devin sceptici și cinici în privința marilor apogeuri globale și a promisiunilor care niciodată nu sunt onorate, dar puținele care reușesc fac o diferență. Politicienii au nevoie de mai multă permisiune din partea publicului.

CA: Dar n-ai rezovat pe deplin mecanismul pe Web etc. prin care asta să se pună în mișcare. Dacă oamenii de aici cu experiență în folosirea platformelor deschise -- ești interesat să vorbești cu ei săptămâna asta să încerci să avansezi?

JD: Absolut. CA: Bine, trebuie să recunosc dacă această conferință conduce cumva la avansarea acestei idei -- e o idee uriașă -- și dacă o ducem mai departe e formidabil. Mulțumim! JD: Mi-aș dori ajutorul vostru.

CA: Mulțumim. Mulțumim.

(Aplauze)