James Hansen: De ce trebuie să vorbesc despre schimbările de climă

Ce știu eu care să mă provoace pe mine, un om de știinţă reticent din vest să mă las arestat protestând în fața Casei Albe? Și ce ați face voi daca ați ști ce știu eu? Am să vă spun mai întâi cum am ajuns aici. Am avut noroc să copilăresc într-o vreme în care nu era greu pentru un copil de fermier să ajungă la universitate.

Și am fost foarte norocos să studiez la Universitatea Iowa unde l-am avut ca profesor pe James Van Allen cel care a construit instrumentele pentru primii sateliți ai Statelor Unite. Profesorul Van Allen mi-a povestit despre observarea planetei Venus și faptul că deținea un câmp intens de microunde. Dar asta însemna că Venus avea o ionosferă? Sau doar că Venus era extrem de fierbinte? Răspunsul corect confirmat de nava spațială sovietică Venera a fost că Venus era foarte fierbinte... 482,22 grade Celsius. Și temperatura ei a fost menținută de o atmosferă densă de monoxid de carbon.

Am avut noroc să fiu acceptat de NASA și să pot propune cu succes o expediție experimentală pe Venus. Instrumentele noastre de bord au luat această imagine a vălului lui Venus, care s-a descoperit a fi o pătură densă de acid sulfuric. Dar în timp ce instrumentul nostru era construit, am inceput să mă ocup de calcularea efectului de seră aici pe Pământ, pentru că am realizat cu toții că se schimba compoziția atmosferică. În final mi-am dat demisia ca investigator principal în experimentul Venus pentru că o planetă care se transformă sub ochii noștri e mult mai interesantă și importantă. Schimbările acesteia vor afecta întreaga umanitate.

Efectul de seră era bine cunoscut de mai mult de un secol. Fizicianul britanic John Tyndall in anii 1850 a măsurat în laborator radiațiile infraroșii, din care e formată căldura. Și a demonstrat că gazele ca bioxidul de carbon absorb căldura, comportându-se ca o pătură care încălzește suprafața Pământului.

Am lucrat cu alți oameni de știință pentru a analiza observațiile climaterice ale Terrei. În 1981 am publicat un articol în revista Știința concluzionând că încălzirea observată de 0.4 grade Celsius din secolul anterior se datora efectului de seră produs de acumularea de dioxid de carbon. Și că Pământul se va încălzi probabil în anii 1980 și încălzirea va depăși nivelul obișnuit de vreme capricioasă până la sfârșitul secolului. Am mai spus de asemeni că în secolul 21 se vor observa schimbări de zone climatice, crearea de zone predispuse la secetă în America de Nord și Asia, erodarea ghețarilor, creșterea nivelurilor mării și deschiderea legendarei strâmtori Nord-vestice. Toate aceste efecte s-au petrecut între timp sau sunt pe cale să se petreacă.

Acea lucrare a fost menționată în pagina întâi a publicației New York Times și așa am ajuns să o expun în fața Congresului în anii 1980, mărturie în care am subliniat că încălzirea globală duce la creșterea ambelor extreme ale ciclului hidrologic al Pământului. Valuri de căldură și secete pe de o parte, ca rezultat direct al încălzirii, dar în același timp, pentru că o atmosferă mai caldă reține mai mult vapor de apă cu energia sa latentă, precipitațiile vor deveni fenomene mai extreme. Vor fi furtuni mai puternice și inundații mai mari. Această agitație cu încălzirea globală mi-a ocupat tot timpul și m-a distras de la cercetările științifice... parțial pentru că mă plânsesem că la Casa Albă mi-a fost modificat mesajul. Așa că am decis să revin la a mă ocupa strict de cercetări științifice și am lăsat comunicarea pentru alții.

15 ani mai târziu, dovezile încălzirii globale erau mult mai puternice. Multe dintre lucrurile menționate de noi în studiul din 1981 deveniseră fapte. Am avut onoarea să vorbesc de două ori cu echipa de specialitate a președintelui dar noile reglementări pentru energie continuau să se axeze pe exploatarea resurselor nerecuperabile. La vremea aceea avem deja doi nepoți, Sophie și Connor. Am hotărât că nu vreau să spună despre mine în viitor ”Bunicul a înțeles ce se întâmpla, dar nu a spus-o destul de clar.” Așa că am hotărât să țin un discurs public în care să critic lipsa unor reglementări adecvate pentru energie.

Am ținut acest discurs la Universitatea Iowa în 2004 și la întrunirea din 2005 a Uniunii Americane de Geofizică. În consecință s-au dat telefoane de la Casa Albă la NASA și mi s-a spus că nu pot ține discursuri sau discuta cu reporterii decât cu aprobarea explicită a șefilor de la NASA. După ce am informat publicația New York Times despre aceste restricții NASA a fost forțată să înceteze cenzura. Dar asta a avut urmări. Folosisem prima linie din declarația de misiune a NASA. ”Pentru a înțelege și proteja Planeta mamă” spre a-mi justifica expunerile. În curând, prima frază a declarației a fost ștearsă definitiv.

În următorii câțiva ani am fost din ce în ce mai atras în efortul de a comunica necesitatea urgentă de a schimba regulamentele cu privire la energie, în timp ce mă ocupam și de cercetările fizicii schimbărilor climaterice. Permiteți-mi să descriu cea mai importantă concluzie din fizica... mai întâi din balanța energetică a Pământului și apoi din istoria climaterică a Pământului.

Adăugarea dioxidului de carbon în aer e ca și adăugarea unei pături suplimentare pe pat. Reduce eliminarea căldurii Terrei către spațiu, și creează un dezechilibru energetic temporar. Mai multă energie intră și mai puțină energie este eliminată, până când Pământul se încălzește suficient cât să iradieze spre spațiu toată energia absorbită de la soare. Deci cheia este amploarea dezechilibrului energetic al Pământului. Se absoarbe mai multă energie decât se elimină? Dacă e așa, încălzirea va continua. Și se va manifesta fără adăugarea altor gaze cu efect de seră.

Acum în sfârșit, putem măsura cu precizie dezechilibrul energetic al Pământului măsurând cantitatea de căldură din rezervoarele Pământului. Cel mai mare rezervor, oceanul, a fost cel mai puțin evaluat, până când peste 3000 de plutitoare Argo au fost distribuite peste tot în oceane. Acestea au descoperit că jumătatea superioară a oceanului se încălzește la o rată considerabilă. Adâncul se încălzește și el dar la o rată mai mică, și energia ajunge să topească ghețarii planetei. Și solul, până la adâncimi de zeci de metri se încălzește de asemeni.

dezechilibrul energetic măsurat la zi este în jur de șase zecimi de watt pe metru pătrat. Și poate nu pare prea mult, dar când se acumulează pe toată suprafața Terrei, e enorm. E cam de 20 de ori mai mult decât energia consumată de întreaga umanitate. E echivalent cu explozia zilnică a 400,000 de bombe atomice Hiroshima pe zi, 365 de zile pe an. Atât de multă energie suplimentară câștigă Pământul în fiecare zi. Acest dezechilibru dacă vrem să stabilizăm climatul, înseamnă că trebuie să reducem bioxidul de carbon de la 391 părți per milion (ppm), până la 350 ppm. Asta e schimbarea necesară pentru revenirea la echilibru și prevenirea încălzirii suplimentare.

Cei care neagă schimbările de climă spun că Soarele e responsabil pentru aceasta. Dar dezechilibrul energetic măsurat a avut loc într-o perioadă de minimă energie solară, în care energia solară ce atingea Pământul era mică. Și cu toate astea energia primită era mai mare decât cea eliminată. Asta demonstrează că efectul soarelui asupra variațiilor climaterice este depășit de creșterea efectului de seră datorat în principal arderii de petrol și cărbune.

Să luăm în considerare istoria climatului Terrei. Datele acestui grafic reprezentând temperatura, nivelul de dioxid de carbon din atmosferă și nivelul mării, au fost obținute din mijlocul oceanelor și ghețarilor Antarcticii, din sedimente oceanice și fulgi de zăpadă care s-au adunat an după an timp de peste 800,000 de ani formând o capă de gheață groasă de două mile. După cum vedeți, există o corelație mare între temperatură, nivelul de bioxid de carbon și nivelul mării. O analiză detaliată a determinat că schimbările de temperatură preced fluctuațiile de dioxid de carbon cu câteva secole. Cei care neagă schimbările climatului folosesc acest fapt ca să manipuleze publicul spunând că temperatura determină schimbările de CO2, nu invers. Dar acea diferență este de așteptat.

Micile schimbări de orbită ale Terrei care se produc de-a lungul a sute de mii de ani modifică distribuția razelor soarelui pe Pământ Când soarele este mai puternic la latitudini mari, ghețarii se topesc. Micșorarea capelor de gheață fac planeta mai întunecată, așa că absoarbe mai multă lumină și se încălzește mai tare. Un ocean mai cald emană dioxid de carbon, la fel cum o face o Coca-Cola caldă. Și creșterea dioxidului de carbon provoacă încălzirea. Deci dioxidul de carbon, metanul și capele glaciare au fost factorii care au amplificat încălzirea globală mărind enorm aceste antice oscilații climaterice, deși schimbarea de climă a fost inițiată de un factor mic.

De reținut este că aceste forțe complementare amplificatoare își fac apariția în ziua de azi. Legile fizicii nu se schimbă. Pe măsură ce planeta se încălzește datorită excesului de CO2 pe care-l punem în atmosferă gheața se va topi și CO2 și gazul metan vor fi eliminate de încălzirea oceanului și topirea capelor glaciare. Deși nu știm cât de repede se vor petrece aceste fenomene intensificatoare, știm cu certitudine că se vor petrece, dacă nu punem capăt încălzirii. Există dovezi că aceste fenomene au început deja. Măsurătorile exacte făcute de GRACE, satelitul gravitațional au arătat că atât Groenlanda cât și Antarctica pierd din masă câteva sute de kilometri cubi pe an. Și rata s-a accelerat de când au început măsurătorile acum nouă ani. Gazul metan începe deja să fie emanat din calota glaciară.

La ce creștere a nivelului mării ne putem aștepta? Data trecuta când CO2 a crescut la 390ppm, valoarea de astăzi, nivelul mării era mai ridicat cu cel puțin 15 metri. Locul unde sunteți acum așezați s-ar fi aflat sub apă. După majoritatea estimărilor, în secolul prezent vom vedea o creștere ce cel puțin un metru. Eu cred că va fi mai mult dacă vom continua să ardem petrol și gaze, poate chiar 5 metri, în decursul acestui secol sau în următorul.

Concluzia este că am dat naștere unui proces care e în afara controlului umanității. Capele glaciare vor continua să se dezintegreze în secolele următoare. Nu vor mai exista țărmuri stabile. Consecințele economice sunt de neimaginat. Sute de evenimente devastatoare ca cel din New Orleans peste tot în lume. Și ceea ce e mai reprobabil, este că negarea susţinută a acestui fenomen va duce la dispariția speciilor. Fluturele monarh s-ar putea număra printre cele 20 până la 50 la sută din speciile identificate de Consiliul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei care vor fi declarate pe cale de dispariție până la sfârșitul secolului dacă vom continua să ardem combustibil fosil.

Încălzirea globală deja afectează oamenii. În Texas, Oklahoma și Mexic a fost secetă anul trecut, iar în Moscova anul precedent și în Europa în 2003. Acestea au fost evenimente neobișnuite, cu mai mult de trei deviații standard în afara normei. Cu 50 de ani în urmă astfel de anomalii se petreceau pe 2 sau 3 zecimi din o sutime din suprafața terestră. În ultimii ani, datorită încălzirii globale acum se petrec pe 10 la sută din suprafață -- deci o creștere a incidenței de 25 la 50%. Deci putem spune cu mare certitudine că valurile de căldură din Texas și Moscova nu erau naturale; erau cauzate de încălzirea globală. Un impact important dacă încălzirea globală continuă, se va observa asupra grânarului lumii, Midwest și Great Plains, zone care tind să devină foarte secetoase, mai secetoase ca zona aridă numită Dust Bowl, în decurs de doar câteva decade, dacă nu oprim încălzirea globală.

Cum am fost atras din ce în ce mai mult în încercarea de a comunica, ținând conferințe în 10 țări și fiind arestat, folosindu-mi pentru asta vacanța pe care o acumulasem timp de 30 de ani? Alți nepoți m-au ajutat. Jake e super-pozitiv, și plin de entuziasm. Aici avea doi ani și jumătate, și crede că poate să o protejeze pe sora lui nou născută. Ar fi imoral să-i lăsăm pe acești tineri cu un sistem climateric ieșit de sub control.

Tragedia schimbării de climat este că poate fi contracarată cu o abordare simplă și cinstită de introducere a unei taxe proporțional crescătoare colectată de la companiile care ard resurse fosile, și redistribuirea fondurilor în mod electronic lunar către toți rezidenții pe cap de locuitor, fără retenție guvernamentală. Majoritatea oamenilor ar primi mai mult în dividende decât ar plăti în creșterea prețurilor. Această taxă și dividendul ar stimula economia și inovațiile, creând milioane de slujbe. Este premisa principală pentru a avansa rapid spre un viitor cu energie ecologică.

Mai mulți economiști de excepție sunt coautori la această propunere. Jim DiPeso de la partitul Republican pentru Protecția Mediului descrie ideea astfel: ”Transparentă. Bazată pe legile pieței. Nu necesită mărirea guvernului. lasă alegerile cu privire la energie la alegerea individuală. Pare un plan climateric conservator”.

Dar în loc să taxeze emisiile de bioxid de carbon pentru a expune adevăratul cost al combustibililor fosili asupra societății, guvernele forțează publicul să le subvenționeze cu 400 până la 500 de miliarde de dolari pe an la nivel mondial, astfel încurajând extragerea tuturor resurselor fosile tăierea culmilor montane, mineritul longwall, frackingul, extacția de bitum, forajul în oceanul Arctic. Calea asta, dacă va fi continuată va duce inevitabil la un moment dat la dezintegrarea capelor glaciare proces care se va accelera incontrolabil în generațiile viitoare. O mare parte dintre specii vor fi pe cale de dispariție. Și intensitatea crescută a secetelor și inundațiilor va afecta sever grânarele lumii cauzând foamete masivă și declin economic. Imaginați-vă un asteroid în curs de coliziune cu Pământul.

Cam acesta ar fi echivalentul fenomenului cu care ne confruntăm acum. Cu toate astea ezităm și nu luăm atitudine ca să deviem asteroidul deşi cu cât așteptăm mai mult cu atât devine mai dificil și mai costisitor. Dacă am fi început în 2005 ar fi trebuit să reducem emisiile de CO2 cu 3 procente pe an ca să refacem echilibrul energetic planetar și să stabilizăm climatul în secolul prezent. Dacă începem anul viitor necesarul crește la 6 procente pe an. Dacă așteptăm 10 ani, ajungem la 15% pe an ceea ce devine extrem de dificil și costisitor, poate chiar imposibil. Dar noi nici măcar nu începem.

Deci acum știți și voi ce știu eu și ce mă determină să dau alarma. E clar că nu am transmis mesajul destul de eficient. Rezultatele științifice sunt clare. Am nevoie de ajutorul vostru ca să comunic gravitatea și iminența acestei situații și soluțiile acesteia mai eficient. Le datorăm asta urmașilor noștri.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)