Jae Rhim Lee: Costumul meu de inmormântare cu ciuperci

Am venit să vă explic de ce port aceste pijamale ninja. Iar pentru asta, aş vrea să să vorbesc mai întâi despre toxinele de mediu din corpurile noastre. Unii dintre voi poate aţi auzit despre substanţa chimică Bisphenol A, BPA. Este un întăritor pentru materiale şi estrogen sintetic care se găseşte în interiorul conservelor de mâncare şi în anumite plasticuri. Astfel BPA-ul mimează hormonii corpului nostru şi determină probleme neurologice şi reproductive. Şi se găseşte peste tot. Un studiu recent a găsit BPA în 93 la sută din persoanele peste 6 ani. Dar este vorba doar despre o substanţă chimică. Centrul pentru Controlul Afecţiunilor din S.U.A spune că avem 219 de poluanţi toxici în corpul nostru, iar printre aceştia se numără conservanţii, pesticidele şi metalele grele, cum ar fi plumbul şi mercurul.

Mie asta îmi spune trei lucruri. În primul rând, să nu devii un canibal. În al doilea rând, suntem în egală măsură responsabili şi victime ale propriei poluări. Şi în al treilea rând, corpurile noastre sunt filtre şi depozite pentru toxinele de mediu. Deci, ce se întâmplă cu toate aceste toxine atunci când murim? Răspunsul scurt este: Se reîntorc în mediu într-un fel sau altul, continuând ciclul toxicităţii. Dar practicile noastre actuale de înmormântare înrăutăţesc situaţia. Dacă eşti incinerat, toate toxinele despre care am vorbit sunt eliberate în atmosferă. Iar asta înseamnă 5.000 de livre (aprox. 2200 kg) de mercur din plombele noastre dentare în fiecare an.

Iar la o înmormântare americană tradiţională un cadavru este îmbălsămat şi cosmetizat pentru a-l face să arate viu. Apoi este injectat cu formaldehidă pentru a încetini descompunerea -- o practică ce cauzează probleme respiratorii şi cancer la personalul de la pompe funebre. Astfel, încercând să ne conservăm cadavrele, negăm moartea, îi otrăvim pe cei vii şi, în plus, prejudiciem mediul înconjurător. Înmormântările verzi sau naturale, care nu întrebuinţează îmbălsămarea, sunt un pas în direcţia bună, dar nu iau în considerare toxinele existente în corpurile noastre. Eu cred că există o soluţie mai bună.

Sunt artistă, astfel că aş vrea să vin cu o propunere modestă la intersecţia dintre artă, ştiinţă şi cultură. Proiectul funebru „Infinitul”, un sistem de înmormântare alternativ care foloseşte ciupercile pentru a descompune şi curăţa toxinele din cadavre. Proiectul funebru „Infinitul”, a început acum câţiva ani cu fantezia de a crea Ciuperca Infinităţii -- o nouă ciupercă hibridă care ar descompune cadavrele, ar curăţa toxinele şi ar furniza nutrienţi rădăcinilor plantelor, creând compost curat. Dar am aflat că este aproape imposibil să creezi un nou hibrid de ciupercă. Am aflat,de asemenea, că unele dintre cele mai gustoase ciuperci pot curăţa toxinele de mediu din pământ. Astfel, m-am gândit că poate aş putea antrena o armată de ciuperci comestibile care curăţă toxinele să îmi digere corpul.

Asftel că azi adun ceea ce lepăd şi cade de la mine -- părul meu, pielea şi unghiile -- şi le dau ciupercilor comestibile. Pe măsură ce ciupercile cresc, aleg cele mai bune consumatoare pentru a deveni Ciupercile Infinităţii. Este un fel de proces de imprimare şi înmulţire selectivă pentru viaţa de după. Astfel, atunci când voi muri, Ciupercile Infinităţii îmi vor recunoaşte corpul şi îl vor putea digera. Bine, deci pentru unii dintre voi acest lucru poate părea un lucru foarte excentric. (Râsete) Doar puţin.

Îmi dau seama că acesta nu este tipul de relaţie la care aspirăm de obicei să îl avem cu mâncarea noastră. Vrem să mâncăm, nu să fim mâncaţi de mâncarea noastră. Dar pe măsură ce văd cum cresc ciupercile şi îmi digeră corpul, îmi imaginez Ciuperca Infinităţii ca un simbol al noului mod de percepere a morţii şi a relaţiei dintre corpul meu şi mediul înconjurător. Vedeţi, pentru mine, cultivarea Ciupercii Infinităţii este mai mult decât un experiment ştiinţific sau grădinărit sau creşterea unui animal de companie, este un pas spre acceptarea faptului că într-o zi voi muri şi mă voi descompune. Este, de asemnea, un pas spre asumarea responsabiltăţii pentru povara pe care o reprezint pentru planetă.

Cultivarea de ciuperci face parte dintr-o practică mai extinsă de cultivare a organismelor pentru descompunere numită decompicultură, un concept dezvoltat de un entomolog, Timothy Myles. Ciuperca Infinității este un subset de decompicultură pe care eu o denumesc decompicultură de corpuri şi remediere a toxinelor -- cultivarea de organisme care descompun şi curăţă toxinele din corpuri.

Iar acum despre aceste pijamale ninja. Odată desăvârşită, plănuiesc să integrez Ciuperca Infinităţii în câteva obiecte. În primul rând, un costum de înmormântare impregnat cu spori de ciupercă, Costumul de înmormântare cu ciuperci. (Râsete) Acum port al doilea prototip al acestui costum de înmormântare. Este acoperit cu o rețea croşetată care are spori de ciupercă încorporaţi. Modelul dendritic pe care îl vedeţi mimează creşterea miceliului ciupercilor, ceea ce reprezintă echivalentul rădăcinilor plantelor.

Pregătesc, de asemenea, o trusă de decompicultură, un amestec de capsule care conţin spori din Ciuperca Infinităţii şi alte elemente care grăbesc descompunerea şi remedierea toxinelor. Aceste capsule sunt încorporate într-un jeleu bogat în nutrienţi, un fel de a doua piele, care se dizolvă repede şi devine hrană pentru ciupercile în creştere. Plănuiesc să termin trusa de decompicultură și ciuperci în următorul an sau doi, iar apoi aş vrea să încep să le testez, mai întâi cu carne expirată de la piaţă, iar apoi cu subiecţi umani. Şi, credeţi sau nu, câteva persoane s-au oferit să îşi doneze corpurile pentru acest proiect, să fie mâncaţi de ciuperci.

(Râsete)

Ceea ce am aflat vorbind cu aceşti oameni este că împărtăşim o dorinţă comună de a înţelege şi accepta moartea şi de a diminua impactul morţii noastre asupra mediului înconjurător. Vreau să cultiv această perspectivă la fel ca pe ciuperci, astfel că am creat Societatea de Decompicultură, un grup de oameni numiţi decompinauţi care explorează activ opţiunile lor postmortem, caută acceptarea morţii şi cultivă organisme pentru descompunere precum Ciuperca Infinităţii. Societatea de Decompicultură împărtăşeşte o viziune de modificare culturală, de la cultura noastră actulă care neagă moartea şi conservă cadavrele spre una de decompicultură, o acceptare radicală a morţii şi a descompunerii.

Acceptarea morţii înseamnă acceptarea faptului că suntem fiinţe fizice care sunt conectate intim la mediul înconjurător, după cum o confirmă cercetările despre toxinele de mediu. După cum se spune, din pământ ne tragem şi în pământ ne vom întoarce. Iar când vor înţelege că suntem conectaţi la mediul înconjurător, vom vedea că supravieţuirea speciei noastre depinde de supravieţuirea planetei. Cred că acesta este începutul adevăratei responsabilităţi faţă de mediu.

Mulţumesc.

(Aplauze)