Sfinţia Sa Karmapa: Tehnologia inimii

Tyler Dewar: Ce simt acum este că ceilalţi prezentatori au spus exact ce vroiam eu să spun. (Râsete) Şi îmi pare că singurul lucru care mi-a rămas de spus este să vă mulţumesc pentru amabilitate.

TD: Dar poate că in spiritul aprecierii amabilităţii voastre aş putea să vă împărtăşesc povestea mea.

TD: Încă de când eram foarte tânăr, am primit diferite responsabilităţi şi mereu mi s-a părut, tânăr fiind, că totul era pregătit pentru mine. Toate planurile pentru mine erau deja făcute. Mi s-au dat hainele de care aveam nevoie ca să le port şi mi s-a spus unde trebuia să fiu, mi s-au dat aceste mantii preţioase care arătau sfinte ca să le port, cu înţelegerea că era ceva important şi sacru.

TD: Dar înainte să am acest stil de viaţă formal trăiam în Tibetul de est cu familia mea. Cam pe când aveam şapte ani, deodată, o echipă de căutare a ajuns la mine acasă. Îl căutau pe următorul Karmapa, şi i-am văzut vorbind cu mama şi tata, şi am auzit că spuneau că eu sunt Karmapa. Şi azi oamenii mă întreabă adesea cum m-am simţit atunci. Cum e să vină şi să te ia repede, şi viaţa ta să se schimbe total? Ceea ce spun cel mai adesea este că, la vremea aceea, mi s-a părut o idee interesantă. Mă gândeam ca va fi chiar amuzant şi că o să am mai multe lucruri cu care să ma joc.

(Râsete)

TD: Dar nu s-a dovedit să fie aşa de amuzant până la urmă, aşa cum credeam eu că va fi. Am fost plasat într-un mediu destul de strict controlat. Şi imediat, o mulţime de responsabilităţi diferite, educaţie şi altele, mi s-au dat. Am fost separat în mare măsură de familia mea inclusiv mama şi tata. Nu aveam prea mulţi prieteni cu care să îmi petrec timpul, dar se aştepta de la mine să îndeplinesc toate îndatoririle prescrise. Aşa s-a dovedit că fantezia mea despre o viaţă distractivă ca Karmapa nu avea să devină realitate. Simţeam mai degrabă în cazul meu că eram tratat ca o statuie, şi că trebuia să stau într-un loc asemenea unei statui.

TD: Cu toate astea, am simţit că, chiar dacă eram separat de cei dragi - - şi, că acum sunt şi mai departe. Când aveam 14 ani, am fugit din Tibet fiind şi mai departe de mama şi tata, de rude, de prieteni şi de ţara mea. Şi totuşi, în inima mea nu simţit despărţirea in sensul de dragoste pe care o simţeam pentru aceşti oameni. Încă simt o legătură foarte puternică de dragoste pentru toţi aceşti oameni şi pentru ţară.

TD: Şi încă păstrez legătura cu mama şi cu tatăl meu, chiar dacă destul de infrecvent. Vorbesc cu mama când şi când la telefon. Şi experienţa mea este că atunci când vorbesc cu ea, cu fiecare secundă care trece în timpul conversaţiei noastre, sentimentul de dragoste care ne leagă ne aduce din ce în ce mai aproape.

TD: Astfel acestea au fost doar câteva remarci despre trecutul meu personal. Şi în ceea ce priveşte alte lucruri pe care am dorit să le împărtăşesc cu voi, mă refer la idei, cred că este minunat să avem o asftel de situaţie, în care atât de mulţi oameni din locuri diferite şi cu experienţe diferite se pot aduna laolaltă, să schimbe idei şi să formeze relaţii de prietenie între ei. Cred că este simbolic pentru ceea ce vedem în lume în general, şi anume că lumea devine din ce în ce mai mică, şi că toţi oamenii lumii se bucură de şi mai multe oportunităţi pentru conectare. Asta e minunat dar trebuie să ne amintim că ar trebui să avem un proces similar înăuntru. Concomitent cu dezvoltarea exterioară şi cu oportunităţile sporite, trebuie să avem şi dezvoltare interioară şi o adâncire a conexiunilor noastre de inimă în aceeaşi măsură cu conexiunile exterioare. Aşa am vorbit şi am auzit despre design săptămâna asta. Cred că este important pentru noi să ne amintim că trebuie să mergem mai departe în încercarea de a face un design al inimii. Am auzit multe despre tehnologie săptămâna asta, şi e important pentru noi să ne amintim să investim multă din energia noastră în îmbunătăţirea tehnologiei inimii.

TD: Aşa că, deşi sunt mulţumit de dezvoltările minunate care se petrec în lume, încă am un sentiment de limitare atunci când vine vorba despre capacitatea pe care o avem de a ne conecta unii cu alţii de la inimă la inima, sau de la minte la minte. Simt că sunt unele lucruri care ne stau în cale.

TD: Relaţia mea cu acest concept de legătură inimă-la-inimă sau minte-la-minte, este una interesantă, deoarece, ca lider spiritual, încerc mereu să îmi deschid inima către ceilalţi şi să mă ofer legăturilor inimă-la-inimă şi minte-la-minte într-un fel sincer cu alţi oameni, dar în acelaşi timp, am fost sfătuit că trebuie să subliniez inteligenţa mai importantă decât conexiunile inimă-laăinimă, deoarece, să fii cineva în pozitia mea, dacă nu mă bazez în mod esenţial pe inteligenţă, atunci ceva periculos mi se poate întâmpla mie. La mijloc aici e un paradox interesant. Dar am avut odata o experienţă cu adevărat remarcabilă, când am avut în vizită un grup din Afganistan, şi am avut un dialog cu adevărat interesant.

TD: Am ajuns să vorbim despre Budhha Barniyan, care, aşa cum ştiţi, au fost distruşi cu câţiva ani în urmă în Afganistan. Dar baza conversaţiei noastre a fost tema abordărilor diferite către spiritualitate din partea tradiţiilor musulmane şi budiste. Bineînţeles că în tradiţia musulmană deoarece au învăţăturile în jurul conceptului de idolatrie, nu găseşti atât de multe reprezentări fizice ale divinităţii sau ale eliberării spirituale precum găseşti în tradiţia budistă, unde, bineînţeles, există multe statui ale lui Budhha care sunt foarte venerate. Deci, discutam despre diferenţele dintre tradiţii şi ceea ce au perceput mulţi oameni ca pe o tragedie în distrugerea Buddha Barniyan, eu am oferit o sugestie că poate ar trebui să privim asta într-un mod pozitiv. Ce am văzut in distrugerea Buddha Barniyan a fost o distrugere a materiei, a unei substanţe solide care cade şi se dezintegrează. Poate că am putea să vedem în asta ceva similar prăbuşirii Zidului Berlinului, în care o diviziune care ţinea separate două tipuri de oameni, s-a prăbuşit şi a deschis o uşă pentru şi mai multă comunicare. Cred că în felul ăsta este mereu posibil pentru noi să extragem ceva pozitiv care ne poate ajuta să ne înţelegem mai bine reciproc.

TD: Deci, cu privire la dezvoltarea despre care vorbim aici la conferinţă, simt cu adevărat că dezvoltarea nu ar trebui să creeze o povară în plus pentru noi ca fiinţe umane, dar ar trebui să fie folosită pentru îmbunătăţirea stilului nostru fundamental de viaţă sau a felului în care trăim în lume.

TD: Bineînţeţes că mă bucur de creştere şi de ridicarea nobilului pământ al Indiei, marea ţară India, dar în acelaşi timp mă gândesc aşa cum unii din noi au înţeles deja trebuie să fim conştienţi că anumite aspecte ale acestei dezvoltări au preţul lor pentru pământul pe care stăm. În timp ce escaladăm copacii, unele din lucrurile pe care le facem ca să ne suim în copac de fapt ameninţă copacul chiar la rădăcina sa. Şi astfel, ceea ce rămâne este nu doar să ai informaţii referitoare la ceea ce se întâmplă, dar să dai atenţie acelui lucru şi să lăsăm aceasta să ne motiveze să devenim mai sinceri şi mai pozitivi. Am auzit săptămâna asta despre suferinţe oribile pe care femei din toată lumea le îndură zi de zi. Avem această informaţie, dar ceea ce adesea se întâmplă cu noi este că nu îi dăm cu adevărat atenţie. Nu alegem cu adevărat ca aceasta să cauzeze o schimbare în inimile noastre. Calea de a merge înainte pentru lumea noastră - - aceea care va pune dezvoltarea exterioară în armonie cu adevărata rădăcina a fericirii - - este să permitem informaţiei de care beneficiem să ne schimbe inima cu adevărat.

TD: Cred ca motivaţia sinceră este foarte importantă pentru bunăstarea noastră viitoare, pentru adevărata noastră bunăstare ca oameni, şi cred că înseamnă să ne imersăm în orice facem acum. Indiferent ce muncă facem acum pentru beneficiul lumii, imersează-te în ea gust-o până la capăt.

TD: De când suntem împreună săptămâna asta am respirat împreună de milioane de ori şi probabil că nu am fost martorii nici unei schimbări majore în viaţa noastră dar adesea nu vedem schimbările foarte subtile. Şi cred că uneori dezvoltăm concepte măreţe despre cum ar arăta fericirea pentru noi, dar dacă privim cu atenţie vedem că există mici simboluri de fericire în fiecare respiraţie a noastră.

TD: Fiecare dintre voi care a venit aici este atât de talentat, şi aveţi atât de mult de oferit lumii încât cred că e bine să închei şi să vă îndemn sa petrecem un moment ca să apreciem cât de norocoşi suntem că ne-am întâlnit astfel şi că discutăm idei şi creăm o aspiraţie puternică şi energie inăuntrul nostru vom lua ce e bun ce a rezultat din această conferinţă impulsul, pozitivitatea, şi le vom răspândi şi le vom duce în toate colţurile lumii.

Sfinţia Sa Karmapa:Mâine este prezentarea mea.

TD: Lakshmi a muncit din greu, chiar şi cand m-a invitat pe mine, ca să nu mai zic de celelalte lucruri necesare ca să pună totul în mişcare, şi uneori m-am opus, şi am fost foarte emoţionat pe durata întregii săptămâni. Mă simţeam confuz şi nu prea bine, şi oamenii mă întrebau de ce. Le spuneam "pentru că trebuie să ţin o prezentare mâine". Aşa că Lakshmi a trebuit să mă rabde, dar apreciez foarte mult oportunitatea pe care mi-a dat-o ca să fiu aici. Şi vouă, tuturor, vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)

HH: Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)