Hasan Elahi: FBI, aici sunt!

Bună. Eu sunt Hasan. Sunt artist. Şi de obicei când spun oamenilor ca sunt un artist, se uită la mine şi spun, "Pictezi?" sau "În ce fel de mediu lucrezi?" Ei bine, majoritatea muncii pe care o fac este de fapt un pic despre metodologii de lucru mai degrabă decât a o anumită disciplină sau o tehnică specifică. Aşa că ceea ce mă interesează cu adevărat este rezolvarea în mod creativ a problemelor. Şi am avut o mică problemă acum câtiva ani. Aşa ca lăsaţi-mă să vă arat puţin din ea.

Deci a început pe aici. Şi aici este aeroportul din Detroit in 19 iunie 2002, Zburam înapoi in SUA de la o expoziţie de peste ocean. Şi când ma intorceam, ei bine, am fost luat de către FBI, am fost întâmpinat de către un agent FBI, şi am mers într-o cameră mică şi mi-a pus tot felul de întrebări -- "Unde ai fost? Ce ai facut? Cu cine ai vorbit? De ce ai fost acolo? Cine plăteşte pentru călătoriile tale?" -- toate aceste mici detalii. Şi apoi, literalmente de nicăieri, tipul mă întreabă, "Unde erai pe 12 septembrie?" Şi atunci când cei mai mulţi dintre noi sunt întrebaţi, "Unde erai pe 12 septembrie?" sau la orice altă dată, este cam, "Nu îmi amintesc exact, dar pot să caut."

Aşa ca mi-am scos PDA-ul (agenda personală electronică), şi am spus, "În regulă, să ne uităm la întâlnirile mele din 12 septembrie." Aveam 12 septembrie --- de la 10:00 a.m. la 10:30 a.m, am plătit factura la depozit. De la 10:30 a.m. la 12:00 p.m., m-am întâlnit cu Judith care era una dintre absolventele mele la acea dată. De la 12:00 p.m. la 3:00 p.m., am predat cursul meu pentru începători, De la 3:00 la 6:00 p.m., am predat cursul pentru avansaţi. "Unde erai pe 11?" "Unde erai pe 10?" "Unde erai pe 29? pe 30?" "Unde erai pe 5 octombrie?" Am parcurs aproape şase luni din calendarul meu. Şi nu cred ca se aştepta să am aşa înregistrări detaliate depre ce am făcut. Dar bine ca aveam, pentru ca nu îmi stă bine în portocaliu.

(Râsete)

Aşa că m-a întrebat -- (Aplauze) "Deci, acest depozit pentru care ai plătit chirie, ce aveai în el?" Asta se întâmpla în Tampa, Florida, asa că am răspuns cam aşa, "Haine de iarnă care nu îmi folosesc în Florida. Mobilă care nu încape în apartamentul meu minuscul. Doar fleacuri nefolositoare bune pentru un targ de vechituri, pentru ca sunt un colecţionar." Şi se uită la mine cu adevărat derutat si spune, "Fără explozivi?" (Râsete) Am răspuns cam aşa, "Nu, nu. Sunt destul de sigur ca erau explozivi. Şi dacă ar fi fost, mi-aş fi amintit de ei." Şi încă este puţin confuz, dar cred ca oricine vorbeşte cu mine pentru mai mult de două minute îşi dă seama ca nu sunt tocmai o ameninţare teroristă. Şi aşa stăteam acolo, şi in cele din urmă dupa aproape o oră, o oră şi jumătate de du-te vino, spune, "OK, am destule informaţii aici. O sa transmit asta la biroul din Tampa. Ei sunt cei care au iniţiat asta. Ei vor continua cu tine şi o să avem grijă de asta." Am zis, "Minunat."

Aşa că m-am dus acasă şi telefonul sună, şi un barbat se prezintă. De fapt aceste este biroul FBI din Tampa unde mi-am petrecut şase luni din viaţă -- du-te vino, nu şase luni continuu. Apropo, ştiaţi că în Statele Unite, nu poţi fotografia cladirile federale, dar Google o poate face pentru tine. Aşa către cei de la Google, mulţumim. (Aplauze) Aşa că am petrecut mult timp în această cladire. Întrebări ca: Ai fost vreodată martor sau ai participat la orice act care poate fi dăunator Statelor Unite sau unei naţiuni străine?" Şi trebuie de asemenea sa iei în considerare starea de spirit în care eşti când faci asta. Eşti practic faţă-în-faţă cu cineva care în esenţă decide viaţa sau moartea. Căci întrebări ca de exemplu --- de fapt, în timpul testului poligraf, care s-a încheiat în final după nouă teste consecutive ---

una dintre întrebarile testului poligraf a fost ... ei bine prima a fost, "Este numele tău Hasan?" "Da." "Suntem în Florida?" "Da." "Este astăzi marţi?" "Da." Pentru ca trebuie să raspunzi cu da sau nu. Apoi, bineînţeles, următoarea întrebare este: "Aparţi vreunei grupări care doreşte să facă rău Statelor Unite?" Lucrez la universitate. (Râsete) Aşa că am răspuns, "Poate doreşti să îi întrebi asta direct pe unii dintre colegii mei." Dar au spus, "OK, în afară de ceea ce am discutat, aparţii vreunei grupări care doreşte să facă rău Statelor Unite?" Am răspuns, "Nu."

Aşa că după şase luni şi nouă teste poligraf consecutive, au spus, "Ei, totul este in regulă." Am răspuns, "Ştiu. Asta am încercat să vă spun de la început. Ştiu că totul este în regulă." Deci, se uitau la mine cu adevărat ciudat. Şi am zis, "Băieti, călătoresc mult." Asta e cu FBI-ul. Am mai zis, "Tot ce avem nevoie este ca Alaska să nu primescă ultimul memo, şi o luăm din nou de la început." Şi a fost o îngrijorare sinceră acolo. Şi a spus, "Şti, dacă intri în vreun necaz, dă-ne un telefon -- şi aven noi grijă."

Aşa ca de atunci încolo, înainte sa plec undeva, sun FBI-ul. Le spun, "Hei, băieţi, uite unde merg. Acesta este zborul meu. Zborul şapte din nord-vest către Seattle pe 12 martie" sau cum e. Două săptămâni mai târziu, sun din noi, îi înştiinţez. Nu pentru că trebuia, ci pentru că am ales. Am vrut doar să spun, "Hei băieţi. Nu vreau să pară că fac vreo mişcare bruscă." (Râsete) "Nu vreau sa credeţi că sunt pe punctul de a-mi lua zborul. Doar vroiam să știţi. Atenţie." Şi aşa am continuat să fac asta iar și iar. Şi apoi telofoanele s-au transformat in email-uri, şi email-urile au devenit din ce în ce mai lungi... cu poze, cu sugestii pentru călătorii. Apoi am facut pagini web. Şi am construit asta aici. Lăsaţi-mă să revin aici.

Deci, am construit de fapt asta in 2003. Deci asta mă localizează în orice moment . Am scris un cod pentru telefonul meu mobil. De fapt, am decis că este OK, băieţi, vreţi să mă mă urmăriţi, este în regulă. Dar o să mă păzesc singur. E OK. Nu trebuie să vă irosiţi energia sau resursele. Şi o să vă ajut. Şi in acel proces, am început să mă gândesc, ei bine, ce altceva ar putea ei ştii despre mine? Ei bine, probabil au toate înregistrările zborurilor mele, aşa că am decis să postez on-line toate înregistrările zborurilor începând de la naştere. Aşa ca puteţi vedea, Delta 1252 de la Kansas City la Atlanta. Ş mai puteţi vedea, acestea sunt unele dintre mesele care mi-au fost servite in avion. Acesta a fost pe Delta 719 de la JFK la San Francisco. Vedeţi asta? Nu mă lasă în avion cu aia, dar mi-au dat-o in avion. (Râsete) Acestea sunt aeroporturile în care îmi pierd vremea, pentru ca îmi plac aeroporturile. Acesta este aeroportul Kennedy, marţi 19 mai. Asta e în Varşovia. Singapore. Puteţi vedea, e cam gol.

Aceste poze sunt făcute anonim până la punctul la care ar putea fi oricine. Dar dacă iei în considerare şi aceste date, atunci de fapt reiei rolui agentului FBI şi pui totul cap la cap. Şi când te afli într-o situaţie în care trebuie să justifici fiecare moment al existenţei tale, eşti pus în situaţia în care recţionezi într-un mod foarte diferit. La acel moment se petrecea lucrul acesta, ultimul lucru la care mă gândeam era "Proiectul de arta" În mod sigur nu mă gândeam, hei, am muncă nouă aici. Dar după ce am trecut prin asta, dupa ce mi-am dat seama, ei bine ce tocmai s-a întâmplat? Şi după ce am pus totul la cap la cap, asta şi asta, această modalitate de a încerca să-mi dau seama singur ce s-a întâmplat în cele din urmă a evoluat în asta, şi a devenit de fapt acest proiect.

Deci acestea sunt magazinele în care îmi fac cumparăturile -- unele dintre ele -- pentru ca trebuie să ştie. Acesta sunt eu cumpărând nişte paste cu aromă de raţă la Ranch 99 în Daly City duminică pe 15 noiembrie. La supermarketul Coreana cumparând kimchi pentru ca îmi place kimchi. Şi am cumpărat şi nişte crabi chiar de acolo, şi nişte chitlins de la Safeway în Emoryville. Şi rufe la spalatorie. Detergent de rufe la West Oakland -- East Oakland, scuze. Şi apoi meduzele mele murate la supermarketul Hong Kong pe şoseaua 18 in East Brunswick. Acum dacă vă uitaţi pe înregistrările mele de la bancă, acestea vor arăta ceva de aici, ca să ştiţi că, pe 9 mai, am cumpărat combustibil de 14,79 dolari de la Safeway Vallejo.

Deci nu numai ca ofer această informaţie ici şi colo, acum a apărut o terţă parte, o terţă parte independentă, banca mea. aceasta verifică dacă, întradevăr, am fost acolo la această oră. Deci, sunt puncte și aceste puncte sunt de fapt suprapuse . Şi are loc o verificare. Uneori sunt cumpărături cu adevărat mici. Deci 34 de cenţi taxa pentru tranzacţie externă. Toate acestea sunt extrase direct din conturile bancii mele, şi totul apare imediat.

Uneori este o cantitate mare de informatie. Aici este exact unde era vechiul meu apartament din San Francisco. Şi uneori primeşti asta. Uneori primeşti doar atât, un coridor gol in Salt Lake City, 22 ianuarie. Şi pot să vă spun exact cu cine am fost, unde am fost. pentru că asta a trebuit sa fac cu FBI. A trebuit să le spun fiecare mic detaliu din tot. Petrec mult timp pe drum. Aceasta este o parcare în Elko, Nevada pe şoseaua 80 la 8:01 pe 19 august. Am petrecut de asemenea destul timp şi in benzinării --- staţii de tren goale. Deci aici sunt numeroase baze de date Şi aici sunt mii şi mii şi mii de imagini. De fapt sunt 46.000 de imagini chiar acum pe pagina mea de internet, şi FBI-ul le-a văzut pe toate -- cel puţin cred că le-au văzut pe toate. Şi apoi uneori nu primeşti suficiente informaţii de loc, primeşti doar acest pat gol. Şi uneori primeşti multe informaţii de tip text şi nici o informaţie vizuală. Deci primeşti ceva de genul asta. Asta, apropo, este locaţia magazinului meu preferat de sandwich-uri din California --- Sandwich vietnamez.

Deci există categorisiri diferite a meselor servite în oraş Staţii de trenuri goale, benzinării goale. Acestea sunt câteva dintre mesele pe care le-am gatit acasă. Aşadar cum şti că aceste mese sunt servite acasă? Ei bine, aceiaşi farfurie apare de mai multe ori. Deci din nou, trebuie să faci o muncă de detectiv. Deci uneori bazele de date devin specifice. Acesta este tot taco-ul mancat in Mexico City lângă o staţie de trenuri de pe cinci iulie până pe şase iulie. La 11:39 a.m. a fost acesta, La 1:56 p.m. a fost acesta. La 4:59 p.m. a fost acesta. Deci mi-am marcat viaţa la fiecare câteva minute. La fiecare câteva momente am fotografiat imaginea.

Acum pot face totul cu iPhone-ul, şi totul se duce direct direct pe serverul meu, şi serverul meu face toată treaba categoriseşte lucrurile si pune totul cap la cap. Ei au nevoie să ştie unde îmi desfăşor activitatea, pentru că vor să ştie despre activitatea mea. Deci pe 4 dembrie am fost aici. Şi sâmbătă pe 14 iunie 2009 -- era aproape doua după-amiaza în Skowhegan, Maine -- acesta era apartamentul meu de acolo. Deci ceea ce vedeţi de fapt aici sunt părticele si bucăti şi toate aceste informaţii.

Daca accesaţi pagina mea de internet, sunt tone de lucruri acolo. Şi sincer, nu este interfaţa cea mai prietenoasă. Este de fapt de fapt chiar neprietenoasă. Şi unul dintre motive, care face parte de asemenea din caracteristica neprietenoasă, este că totul se află acolo, dar trebuie să străbaţi într-adevăr prin tot. Deci punând toate aceste infomaţii acolo, ceea ce vă spun de fapt este că vă spun totul. Dar în acest baraj de zgomot pe care îl expun, De fapt traiesc o viaţă incredibil de anomină şi privată. Şi de fapt ştiţi foarte puţine lucruri despre mine. Şi de fapt aşa am ajuns la concluzia că modalitatea prin care îţi protejezi intimitatea, în mod particular într-o eră în care totul este catalogat şi totul este arhivat şi totul este înregistrat, nu mai este nevoie să ştergi informaţiile.

Deci ce faci cand totul este expus? Ei bine, trebuie să preiei controlul. Şi dacă vă dau aceste informaţii în mod direct, este un tip foarte diferit de identitate decât dacă ai încerca să parcurgi şi ai încerca să obţii bucătele şi părticele. Celălalt lucru care se petrece aici şi care este de asemenea interesant este faptul că agenţiile de informaţii -- şi nu contează cine sunt -- toate acţionează într-o industrie în care marfa lor este informaţia, sau accesul restricţionat la informaţie. Şi motivul pentru care informaţia lor are vreo valoare este, ei bine, pentru că nimeni altcineva nu are acces la ea. Şi prin faptul că elimin intermediarul şi v-o ofer direct, informaţia pe care o are FBI nu are nici o valoare, devalorizându-le astfel moneda de schimb. Şi înţeleg că, la nivelul fiecărui individ, este pur simbolic. Dar dacă 300 de milioane de oameni din SUA ar începe să facă asta, ar trebui să re-proiectăm întreg sistemul agenţiilor de informaţii din temelii. Pentru că nu ar funţiona daca toată lumea ar impartăşii totul. Şi într-acolo ne îndreptăm.

Când am iniţiat acest proiect, oamenii se uitau la mine şi spuneau, "De ce ai vrea să spui tuturor ce faci, unde te afli? De ce postezi aceste poze? Asta a fost cu un secol înainte ca oamenii sa distribuie prin Twitter peste tot şi 750 de milioane de oameni să posteze mesaje de stare sau să "înghiontească" oamenii. Deci într-un fel, sunt bucuros ca sunt complet demodat. Fac în continuare acest proiect, dar este demodat, pentru că şi voi cu toţii o faceţi. Este ceva de facem cu toţii în fiecare zi, chiar dacă suntem conştienţi de asta sau nu. Deci ne creem propriile noastre arhive şi aşa mai departe.

Şi ştiţi, unii dintre prietenii mei au spus deja, "Hei, eşti doar paranoic. De ce faci asta? Pentru ca nimeni nu urmareşte de fapt. Nimeni nu o să te derajeze cu adevărat." Deci unul dintre lucrurile pe care le fac este să mă uit foarte atent peste înregistrările servărului meu. Pentru că este vorba de supraveghere. Urmăresc cine mă urmăreşte. Şi a ieşit asta. Deci acestea sunt câteva monstre de înregistrări. Şi doar mici bucăţele şi părticele şi puteţi vedea câteva lucruri aici. Şi am curăţat puţin lista ca să puteţi vedea. Deci puteţi vedea că celor de la Securitatea Internă le place să vină pe aici -- Departamentul pentru Securitate Internă. Puteţi vedea că şi celor de la Agenţia Naţională de Securitate le place să treacă pe aici. De fapt m-am mutat foarte aproape de ei. Acum locuiesc mai jos de ei pe strada. Agenţia Centrala de Informaţii. Biroul Executiv al Preşedintelui. Nu ştiu foarte sigur de ce apar, dar o fac. Cred că într-un fel le place să privească artă. Şi mă bucur că avem patroni ai artelor în aceste domenii.

Deci vă mulţumesc foarte mult. Apreciez asta.

(Aplauze)

Bruno Giussani: Hasan, sunt curios. Ai spus, "Acum totul se transmite automat din iPhone-ul meu" dar de fapt faci pozele şi adaugi informaţii. Deci câte ore dintr-o zi dureză?

HE: Aproape deloc. Nu este mai diferit decât trimisul unui mesaj text. Nu este mai diferit decât să bifezi un e-mail. E unul din lucrurile acelea, ne descurcam bine înainte să facem vreunul dintre ele. Aşa că a devenit o altă zi. Vreau să zic, atunci când actualizăm un mesaj de stare, nu ne gândim cu adevărat la cât de mult va dura. Deci este vorba despre vreo doua clicuri de pe telefonul meu, trimis şi asta e . Şi totul este automat la celalalt capăt.

BG: Într-o zi în care eşti într-un loc în care nu ai acoperire, FBI-ul o ia razna?

HE: Ei bine, merge până la ultimul loc în care am fost. Deci se fixează de chiar ultimul loc. Deci dacă mă aflu într-un zbor de 12 ore, veţi vedea ultimul aeroport din care am plecat.

BG: Hasan, mulţumesc foarte mult. (HE: Mulţumesc.)

(Aplauze)