Harvey Fineberg: Suntem pregătiți pentru neo-evoluţie?

V-ar plăcea să aveți însușiri mai bune? Să presupunem cu doar câteva schimbări în genele voastre, aţi putea avea o memorie mai bună mai precisă, mai corectă şi mai rapidă. Sau poate aţi vrea să fiţi mai ȋn formă, mai puternici, mai rezistenţi. Aţi vrea să fiţi mai atrăgători şi mai ȋncrezători? Ce-aţi spune să trăiți mai mult fiind sănătoşi? Sau poate sunteți dintre cei care şi-au dorit ȋntotdeauna mai multă creativitate. Care v-ar plăcea cel mai mult? Care v-ar plăcea dacă aţi putea avea doar o dorință? Publicul: Creativitatea. Creativitatea. Câte persoane ar alege creativitatea? Ridicaţi mâinile. Să văd. Câteva. Probabil cam câte persoane creative sunt aici. Asta e foarte bine. Câte ar opta pentru memorie? Destul de multe. Dar pentru fitness? Mai puţine. Dar pentru longevitate? Ah, majoritatea. Asta mă face să mă simt foarte bine ca doctor. Dacă aţi putea avea oricare dintre acestea, lumea ar fi foarte diferită. Este doar ficțiune? Sau poate deveni realitate?

Evoluţia a fost un subiect permanent la Conferinţa TED dar vreau să vă ofer astăzi perspectiva unui doctor asupra subiectului. Marele genetician al secolului XX, T.G. Dobzhansky, care a fost şi practicant în Biserica Ortodoxă Rusă, a scris odată un eseu intitulat "Nimic ȋn biologie nu are sens decȃt ȋn lumina evoluţiei." Dacă vă număraţi printre cei care nu acceptă dovezile pentru evoluţia biologică, acesta ar fi momentul potrivit să vă opriți aparatele auditive, să vă scoateți dispozitivele de comunicare -- vă dau voie -- și poate răsfoiți ȋncă o dată cartea Kathrynei Schultz despre a greși, pentru că, nimic din ce va urma nu va avea niciun sens pentru voi. (Rȃsete) Dar, dacă acceptaţi evoluţia biologică, gȃndiţi-vă la următoarele: e vorba doar de trecut, sau e vorba și de viitor? Se aplică altora, sau ni se aplică și nouă?

Asta e o altă viziune asupra arborelui vieţii. In această imagine, am pus tulpini cu un centru de ramificare ȋn toate direcţiile; dacă vă uitaţi la marginile arborelui vieţii, fiecare specie din vȃrfurile ramurilor a reușit ȋn termeni evolutivi: a supravieţuit, și-a demonstrat adaptarea la mediu. Partea umană a acestei ramuri, aflată la un capăt îndepărtat, este, desigur, cea care ne interesează cel mai mult. Avem un strămoș comun cu cimpanzeii moderni care a trăit acum 6 sau 8 milioane de ani. In acest interval, au existat probabil 20 - 25 specii diferite de hominizi. Unele au apărut și au dispărut. Existăm de aprox. 130,000 de ani. Poate părea că suntem destul de departe de alte ramuri ale arborelui vieţii, dar, de fapt, mecanismul de bază al celulelor noastre este ȋn mare parte la fel.

Vă daţi seama că putem profita preluȃnd mecanismul unei bacterii obișnuite pentru a produce proteina insulinei umane folosită pentru a trata diabeticii? Nu e doar asemănătoare cu insulina umană ci este aceeași proteină, identică din punct de vedere chimic cu cea secretată de pancreas. Și, vorbind de bacterii, vǎ daţi seama cǎ fiecare din noi purtăm ȋn intestin mai multe bacterii decȃt celule ȋn restul corpului? Posibil de 10 ori mai multe. Reflectaţi, cȃnd Antonio Damasio vǎ ȋntreabǎ despre imaginea de sine, vǎ gȃndiţi la bacterii? Intestinul este un mediu favorabil pentru aceste bacterii. E cald, ȋntunecos, umed, e foarte confortabil. Le sunt oferiți toţi nutrienţii de care au nevoie fǎrǎ niciun efort din partea lor. E ca un paradis pentru bacterii, cu ȋntreruperi ocazionale ale grabei forțate involuntare spre ieșire. Dar, altfel, sunteţi un mediu excelent pentru aceste bacterii, la fel cum ele sunt esenţiale pentru vieţile voastre. Ajutǎ la digestia nutrienţilor esenţiali, și vǎ protejeazǎ de anumite boli.

Dar ce va fi ȋn viitor? Suntem ȋntr-o cumpǎnǎ a evoluţiei noastre ca specie? Sau suntem destinaţi sǎ devenim altceva -- ceva poate mai bine adaptat la mediu? Sǎ ne ȋntoarcem ȋn timp la Big Bang, cu 14 miliarde de ani ȋn urmǎ -- la Pamȃnt și la sistemul nostru solar, cu 4,5 miliarde de ani ȋn urmǎ -- la primele semne de proto-viaţǎ, cu aprox. 3-4 miliarde de ani ȋn urmă pe Pamȃnt -- la primele organisme pluricelulare, cu 800 de milioane sau 1 miliard de ani ȋn urmă -- și la specia umanǎ, apǎrută ȋntr-un final ȋn ultimii 130,000 de ani. In această vastă simfonie neterminată a Universului, viaţa pe Pamȃnt e o măsură scurtă. Regnul animal e doar o singură măsură și viaţa oamenilor, o mică notă grațioasă. Asta am fost noi. Asta e și partea amuzantă discuţiei, deci sper că v-ați distrat.

(Rȃsete)

Cȃnd eram ȋn primul an de facultate, am urmat primul meu curs de biologie. Eram fascinat de eleganţa și frumuseţea biologiei. M-am ȋndrăgostit de puterea evoluţiei, și am realizat ceva foarte important: mare parte a vieţii ȋn organismele monocelulare, fiecare celulă se divide, și toată energia genetică a acelei celule e transmisă ambelor celule fiice. Dar, în momentul în care organismele pluricelulare apar, lucrurile încep să se schimbe. Apare reproducerea sexuată. Şi, foarte important, cu introducerea reproducerii sexuate care transmite genomul, restul corpului devine dispensabil. De fapt, se poate spune că inevitabilitatea morţii corpurilor noastre intervine în evoluţie concomitent cu reproducerea sexuată.

Trebuie să mărturisesc că, atunci când eram student, mă gândeam, ok, sex/moarte, moarte/sex, moarte pentru sex -- părea destul de rezonabil la vremea aceea, dar cu fiecare an ce trecea, începeam să am îndoieli tot mai mari. Începeam să înţeleg trăirile lui George Burns, care încă juca în Las Vegas la peste 90 de ani. Într-o noapte cineva a bătut la uşa camerei sale de hotel. A răspuns la uşă. În faţa lui era o superbă showgirl, îmbrăcată sumar. Se uită la el şi spune, "Sunt aici pentru super sex" "Bine," a spus George, "Eu iau supa."

(Râsete)

Mi-am dat seama, ca medic, că mă străduiam să ating un scop diferit de cel al evoluţiei -- nu neapărat contradictoriu, dar diferit. Încercam să conserv corpul. Doream să menţin trupul sănătos. Doream să restabilesc sănătatea din boală. Doream ca noi sa trăim mult şi sănătos. Evoluţia e interesată doar să transmită genomul generaţiei viitoare, adaptându-se şi supravieţuind, generaraţie după generaţie. Din punct de vedere evolutiv, voi şi eu suntem ca rachetele de rapel proiectate să trimită încărcătura genetică în următorul nivel al orbitei şi apoi lăsate să cadă în mare. Cred că am înţelege cu toţii sentimentul exprimat de Woody Allen când a spus, "Nu vreau să ating imortalitatea prin munca mea. Vreau s-o ating prin a nu muri."

(Râsete)

Evoluţia nu favorizează neapărat pe cel care trăieşte mai mult. Nu favorizează neapărat pe cel mai mare, mai puternic sau mai rapid, nici măcar pe cel mai deștept. Evoluţia favorizează ființele cele mai bine adaptate la mediu. Acesta e singurul test al supravieţuirii şi succesului. La fundul oceanului, bacteriile termofile pot supravieţui emanaţiilor de vapori fierbinți, care altfel ar produce, dacă acolo ar fi peşti, preparate de peşte în vid, totuşi au reuşit să-şi creeze un mediu ospitalier.

Deci, ce înseamnă asta, uitându-ne în urmă la evoluţie şi gândindu-ne iar la locul oamenilor în evoluţie, şi, mai ales, privind înainte la următoarea fază, aş afirma că există mai multe posibilităţi. Prima este că nu vom evolua. Am atins un fel de echilibru. Raţionamentul de bază ar fi, întâi, că prin intermediul medicinei am reuşit să conservăm multe gene care altfel n-ar fi fost selectate şi ar fi fost eliminate din populație. În al doilea rând, noi ca specie ne-am configurat astfel mediul încât am reuşit să-l adaptăm nevoilor noastre la fel de bine cum ne-am adaptat noi mediului. Apropo, imigrăm şi circulăm şi ne amestecăm atât de mult încât nu mai puteţi avea izolarea necesară pentru ca evoluţia să aibă loc.

O a doua posibilitate este o evoluţie în sens tradiţional, firească, impusă de forţele naturii. Raționamentul aici ar fi că roţile evoluţiei se rotesc încet dar sunt inexorabile. Cât despre izolare, când specia noastră va coloniza planete îndepărtate, vor interveni izolarea şi schimbările mediului care ar putea produce evoluţia în mod firesc.

Dar, mai e o a treia posibilitate, o posibilitate ispititoare, interesantă şi înfricoşătoare. Eu o numesc neo-evoluţie -- noua evoluţie care nu e naturală, ci ghidată şi aleasă de noi înșine prin alegerile pe care le vom face. Cum s-ar putea întâmpla asta? Cum s-ar putea realiza? Să privim întâi realitatea, faptul că oamenii astăzi, în unele culturi, iau decizii privind progeniturile lor. Unele comunități aleg să aibă mai mulţi băieţi decât fete. Nu e neapărat bine pentru societate, dar este ceea ce oamenii şi familiile lor aleg.

Gândiţi-vă de asemenea, dacă aţi putea vreodată alege nu doar sexul copilului, dar pentru voi, în corpul vostru să faceţi ajustările genetice care ar vindeca sau ar preveni bolile. Ce-ar fi dacă aţi putea face schimbările genetice pentru a elimina diabetul sau boala Alzheimer sau aţi reduce riscul cancerului sau aţi elimina atacul cerebral? Nu aţi fi dispuşi să faceţi aceste schimbări în propriile genele? Dacă privim în viitor astfel de schimbări vor deveni din ce în ce mai posibile.

Proiectul Genomul Uman a început în 1990 şi a durat 13 ani. A costat 2.7 miliarde de dolari. Ȋn anul ce a urmat terminării lui, în 2004, se putea face acelaşi lucru cu 20 milioane de dolari în 3-4 luni. Azi se poate realiza o secvenţă completă de 3 miliarde perechi de baze azotate din genomul uman cu un cost de aprox. 20,000 de dolari, în doar o saptămână. Nu va trece mult până când va fi posibil un genom uman cu 1,000 de dolari şi va deveni din ce în ce mai disponibil tuturor. Acum o săptămână, Academia Naţională de Inginerie a decernat Premiul Draper lui Francis Arnold şi Willem Stemmer, doi cercetători care, individual, au dezvoltat tehnici care încurajează procesul natural de evoluţie să lucreze mai rapid şi să conducă la proteine dezirabile într-un mod mai eficient -- ceea ce Frances Arnold a numit "evoluţie dirijată." Acum câţiva ani, Premiul Lasker a fost acordat omului de ştiinţă Shinya Yamanaka pentru cercetarea sa în care a luat o celulă de piele umană adultă, o fibroblastă şi, modificând doar patru gene, a determinat celula să redevină o celulă stem -- o celulă potențial capabilă să se transforme în orice celulă din corp.

Aceste schimbări se apropie. Aceeaşi tehnologie care a produs insulina umană în bacterii poate crea viruşi care nu numai că ne vor proteja de ei înșiși, dar vor induce imunitate și faţă de alţi viruşi. Credeţi sau nu, acum se derulează un proces experimental cu vaccinuri împotriva gripei care au crescut în celulele unei plante de tutun. Vă puteţi imagina că ceva bun a ieşit din tutun?

Toate acestea sunt realităţi astăzi, iar în viitor vor fi tot mai posibile. Imaginaţi-vă apoi încă două mici schimbări. Puteţi schimba celulele din propriul corp, dar ce-ar fi dacă aţi putea schimba celulele copiilor voștri? Ce-ar fi dacă aţi putea schimba sperma şi ovulele, sau ovulul abia fertilizat să oferiți copiilor voștri o şansă mai bună, o viaţă mai sănătoasă -- să eliminați diabetul, hemofilia, să reduceți riscul cancerului? Cine nu-şi doreşte un copil mai sănătos? Şi apoi, aceeaşi tehnologie analitică, acelaşi motor al ştiinţei care poate produce schimbările pentru prevenirea bolilor, ne va permite de asemenea să avem super-atribute, super-capacităţi, de ex. memorie mai bună. De ce să nu aveţi inteligenţa vie a lui Ken Jennings, mai ales dacă puteţi s-o sporiţi cu noua generaţie a maşinilor Watson? De ce să nu aveţi reacţia musculară rapidă care vă va permite să alergați mai repede şi mai departe? De ce să nu trăiți mai mult? Aceste posibilități vor fi irezistibile.

Şi cȃnd vom fi în poziția să putem transmite generației viitoare, să putem adopta atributele dorite, vom fi transformat stilul vechi de evoluție în neo-evoluție. Vom prelua un proces care în mod normal ar necesita 100,000 de ani, şi îl vom reduce la o mie de ani -- poate chiar în următorii 100 de ani. Acestea sunt alegeri cu care nepoții voştri, sau nepoții nepoților se vor confrunta. Vom folosi oare aceste alegeri să creăm o societate mai bună, mai prosperă, cu mai multă compasiune? Sau vom selecta atribute diferite pe care ni le dorim pentru unii din noi dar nu şi pentru alții? Vom crea o societate mai plictisitoare şi mai uniformă, sau mai puternică şi mai adaptabilă? Acesta e genul de întrebări cu care va trebui să ne confruntăm.

Şi, cea mai profundă întrebare, vom fi capabili vreodată să dezvoltăm înțelepciunea, şi să moştenim înțelepciunea necesară pentru a face aceste alegeri inteligente? La bine şi la rău, şi mai devreme decȃt credeți, aceste alegeri vor depinde de noi.

Mulțumesc.

(Aplauze)