Hans Rosling: Veștile bune ale deceniului?

Suntem aici pentru că Națiunile Unite au definit obiective pentru progresul țărilor. Se numesc Obiectivele de Dezvoltare Milenară. Motivul pentru care îmi plac aceste obiective e pentru că sunt opt. Specificând opt obiective diferite, Națiunile Unite au spus că atâtea trebuie schimbate într-o țară pentru a oferi o viață bună oamenilor. Priviți, trebuie să dispară sărăcia, educație, gen, sănătatea mamei și a copilului, controlul infecțiilor, protejarea mediului și obținerea unor legături bune între națiuni în orice privință de la ajutor la comerț.

Alt motiv pentru care îmi plac aceste obiective de dezvoltare, e că toate sunt măsurate. De exemplu mortalitatea infantilă. Scopul e de a reduce mortalitatea infantilă cu două treimi, din 1990 până în 2050. Asta-i o reducere de 4% pe an. Și e măsurată. Asta face diferența între discursuri politice goale și urmărirea scopului important: o viață mai bună pentru oameni. Sunt foarte fericit pentru că ne-am documentat deja și sunt numeroase țări în Asia, în Estul Mijlociu, în America Latină și în Europa de Est care reduc acestă rată. Chiar și grandioasa Brazilie coboară cu 5% pe an, și Turcia cu 7% în fiecare an. Așa că sunt vești bune. Dar sunt oameni care spun: „Nu există progres în Africa. Și nu există nici măcar statistici în Africa ca să știm ce se-ntâmplă.” Voi dovedi că se-nșeală în ambele privinţe.

Însoțiți-mă în minunata lume a statisticilor. Iată pagina de Internet ChildMortality.org, unde vedeți mortalitatea în rândul copiilor sub cinci ani în toate țările. E realizată de specialiști O.N.U. Vom lua ca exemplu Kenya. Iată informațiile. Nu panicați. Nu acum. Vă ajut să înțelegeți. Pare urât, ca la facultate când nu vă plăceau statisticile. Primul lucru, când vezi puncte ca astea, te întrebi: de unde provin informațiile? Care-i originea lor? E adevărat că în Kenya sunt doctori și alți specialiști care completează certificatul de deces la moartea fiecărui copil, și e trimis centrului de statistică? Nu. Țările cu venit mic, precum Kenya încă n-au nivelul necesar de organizare. El există, dar nu complet, pentru că multe decese au loc acasă, cu familia, și nu sunt înregistrate. Dar nu ne bazăm pe un sistem incomplet. Luăm interviuri, facem sondaje. Femeile calificate care iau interviuri stau o oră cu o femeie și întreabă despre istoricul nașterilor. Câți copii ați avut? Trăiesc? Dacă au murit, la ce vârstă și în ce an? Sondajul e realizat pe un eșantion reprezentativ format din mii de femei din țară și integrat în ce era numit raport demografic de sănătate. Dar aceste studii sunt costisitoare, pot fi făcute doar la intervale de 3-5 ani. Dar sunt de calitate. Așadar există o limitare. Toate aceste linii colorate sunt rezultate; fiecare culoare e un studiu. Dar e prea complicat, așa că-l voi simplifica, și voi indica un punct mediu pentru fiecare studiu.

Acesta era 1977, 1988, 1992, 1997 și 2002. Când experții O.N.U. au introdus aceste sondaje în baza lor de date, au folosit formule matematice complexe pentru a marca tendința care arată așa. Vedeți aici. E cel mai bun rezultat pe care-l pot obține. Dar fiți atenți. Ei continuă linia dincolo de ultimul punct către nimic. Au estimat că în 2008 Kenya a avut rata de mortalitate 128. Am fost trist, pentru că vedem acest regres al Kenyei cu o rată a mortalității infantile crescute în anii '90. A fost atât de tragic. Dar în iunie am primit un e-mail din partea DHS, care indica vești bune pentru Kenya. Am fost fericit. Asta era estimarea noului studiu. Apoi, a mai durat încă trei luni ca O.N.U. să introducă datele în server-ul lor, și vineri am primit noua tendință a liniei. Era aici jos. Nu-i drăguț? E drăguț, nu? Stăteam vineri în fața calculatorului, și am văzut rata mortalității scăzând de la 128 la 84 chiar în acea dimineață. Așa că am sărbătorit.

Dar acum, când avem această tendință, cum măsurăm progresul? O să intru în detalii, pentru că așa face O.N.U. Ei încep cu anul 1990, până în anul 2009. Ei spun: „0,9%, niciun progres.” E nedrept. Ca profesor, am dreptul să propun ceva diferit. Aș spune, 10 ani sunt de ajuns să urmărim tendința. Sunt două studii și vedeți ce se întâmplă acum. Au 2,4%. Dacă aș fi fost în Ministerul Sănătății din Kenya aș fi unit aceste două puncte. Așadar, vă spun că știm rata mortalității infantile. Avem o tendință decentă. Apoi se transformă în ceva înșelător când măsurăm MDG-urile. Africa e în mod deosebit importantă, pentru că anii '90 au fost un deceniu urât, nu doar în Kenya, ci în toată Africa. Epidemia HIV a atins maximul. Am dat de rezistență la vechile medicamente pentru malarie, până le-am descoperit pe cele noi. Mai târziu, am introdus plasa de țânțari. Și au fost probleme socio-economice, care sunt acum rezolvate la o scară mai bună. Așa că priviți media. Asta e media pentru toată Africa sub-Sahariană. O.N.U. spune că e o reducere cu 1,8%.

Asta sună puțin teoretic, dar nu-i așa de teoretic. Acești economiști iubesc banii; vor tot mai mulți, vor ca ei să crească. Ei calculează procentul anual al creșterii economiei. Noi, cei din sănătatea publică, urâm decesele infantile, vrem cât mai puține decese infantile. Astfel, calculăm procentul scăderii pe an. Dar, într-un fel, e cam același procentaj. Dacă economia crește cu 4%, ar trebui ca mortalitatea infantilă să scadă cu 4%, dacă e folosită corect economia și oamenii se implică și se pot folosi de resurse așa cum își doresc. Deci, e corect s-o măsurăm pe parcursul a 19 ani? Un economist n-ar face niciodată asta. Am împărțit-o în două perioade. În anii 90, doar 1,2%. Pe când acum, a doua treaptă -- e ca și cum Africa ar fi avut prima treaptă, iar acum intră în treapta a doua. Dar chiar și asta nu-i o reprezentare corectă a Africii, pentru că e o medie, e o viteză medie a reducerii în Africa.

Uitați-vă la graficele mele cu bule. Aici, mortalitatea infantilă pe axa asta. Aici avem anii. Și vă ofer o vedere mai largă decât MDG. Încep acum 50 de ani când Africa își celebra independența în majoritatea țărilor. De exemplu Congo, care era sus, Ghana, mai jos și Kenya, și mai jos. Ce s-a întâmplat de-a lungul anilor, de atunci? . Iată, odată cu independența, s-a îmbunătățit alfabetizarea, au început vaccinările, variola a fost eradicată, igiena a fost îmbunătățită, lucrurile au devenit mai bune. Dar apoi, în anii '80, priviți, Congo a intrat în război civil, și au stagnat aici. Ghana a luat-o înainte, rapid. Acesta a fost reculul în Kenya și Ghana a întrecut-o, dar Kenya și Ghana coboară împreună -- Congo încă stagnează. Aici suntem azi. Vedeți, n-are logică să facem o medie a acestei stagnări și a acestei îmbunătățiri rapide. A venit timpul să nu mai privim Africa sub-Sahariană ca pe un singur loc. Țările ei sunt foarte diferite, Merită să fie recunoscute la fel cum nu vorbim despre Europa ca de un singur loc. Economiile Greciei și Suediei sunt foarte diferite. Toată lumea știe asta. Fiecare țară e judecată după cum se descurcă.

Dați-mi voie să vă prezint o imagine mai largă. Țara mea, Suedia: în 1800 eram acolo sus. Ce tulburări de personalitate trebuie să avem, să numărăm copiii atât de meticulos în ciuda mortalității infantile atât de ridicate. E foarte ciudat. Oarecum jenant. Dar aveam obiceiul ăsta în Suedia, de a număra toate decesele copiilor, chiar dacă nu făceam nimic în privința asta. Apoi, în acești ani a fost foamete. Au fost ani răi și oamenii s-au săturat de Suedia. Strămoșii mei s-au mutat în Statele Unite. Curând situația s-a îmbunătățit aici. Aici am avut educație mai bună, asistență medicală, și mortalitatea infantilă a scăzut. N-am fost niciodată în război; în Suedia a fost mereu pace. Dar uitați, rata scăderii în Suedia n-a fost rapidă. Suedia a atins o rată a mortalității scăzută pentru că am început din timp. S-a introdus școala primară în 1842. Apoi avem acel minunat efect când s-a simțit efectul alfabetizării femeilor o generație mai târziu. Trebuie să realizați că investițiile în progres sunt investiții pe termen lung. Nu e vorba doar de cinci ani. E o investiție pe termen lung. Suedia n-a atins niciodată rata Obiectivelor de Dezvoltare Milenară, 3,1% când am calculat eu. Deci nu ne aflăm în grafic. Asta e Suedia. Dar nu vorbiți despre asta atât de mult. Vrem ca alții să fie mai buni decât noi. Într-adevăr, alții au fost mai bine.

Să vă arăt Thailanda, vedeți ce poveste de succes: Thailanda din anii 1960 a coborât aici și aproape a atins rata mortalității infantile a Suediei. Vă prezint alt caz, Egiptul, cel mai ascuns și glorios succes în sănătatea publică. Egipt era aici sus în 1960, mai sus decât Congo. Delta Nilului era o nenorocire pentru copiii cu boli diareice, malarie și multe alte probleme. Apoi au construit Barajul Aswan. Aveau electricitate în case. Au îmbunătățit educația. Au introdus asistență de prim ajutor. Și au coborât. Apoi apă mai sigură, au eradicat malaria. Nu e o poveste de succes? Obiectivele de Dezvoltare Milenară în cazul mortalității infantile sunt pe deplin posibile. Partea bună e că în prezent Ghana coboară cu rată egală cu cea mai rapidă a Egiptului. Kenya prinde, și ea, viteză. Uite aici avem o problemă. Avem o problemă gravă în țările care stagnează.

Să vă prezint o vedere mai largă, a mortalității infantile. O să vă prezint relația dintre mortalitatea infantilă de pe axa asta -- axa asta reprezintă mortalitatea infantilă -- iar aici, mărimea familiei. Relația dintre mortalitatea infantilă și numărul membrilor. Unu, doi, trei, patru copii la o femeie. Șase, șapte, opt copii la o femeie. Acesta e anul 1960, acum 50 de ani. Fiecare bulină e o țară. Culoarea, după cum vedeți, un continent. Albastrul închis e Africa sub-Sahariană. Dimensiunea bulelor reprezintă populația. Astea sunt așa-numitele țări „în curs de dezvoltare”. Au avut rata mortalității infantile mare sau foarte mare și mărimea familiei de 6-8. Iar acelea sunt așa-numitele țări Occidentale. Au avut rata mortalității scăzute și familii mici. Ce s-a întâmplat? Vreau acum să vedeți cu ochii voștri relația dintre scăderea mortalității infantile și reducerea mărimii familiei. Vreau să n-aveți nicio îndoială. Trebuie să vedeți cu ochii voștri. Asta s-a întâmplat. Acum pornesc lumea. Aici coborâm datorită eradicării variolei, educației mai bune, asistenței medicale. A coborât aici -- China vine în compartimentul Occidentului. Și Brazilia e în compartimentul Occidentului. India se apropie. Primele țări africane vin în compartimentul Occidental. Și avem o grămadă de vecini noi. Bun venit la o viață decentă! Haideți. Vrem ca toți să fiți aici jos. Asta-i viziunea noastră, nu-i așa? Priviți, acum intră și primele țări africane. Și iată-ne în ziua de azi.

Nu există „lumea occidentală” și „lumea a treia”. Acesta e raportul O.N.U., care a ieșit vineri. E foarte bun -- „Niveluri și Tendințe în Mortalitatea Infantilă” -- cu excepția acestei pagini. Această pagină e foarte rea. E o categorisire a țărilor. Etichetează ca fiind „țări în curs de dezvoltare” -- pot citi lista de aici -- Republica Coreeană -- Coreea de Sud. Poftim? Au Samsung, cum pot fi o țară în curs de dezvoltare? Mai e aici Singapore. Singapore are cea mai scăzută rată a mortalității infantile. Au întrecut Suedia acum cinci ani, și sunt categorisiți țară în curs de dezvoltare. Mai e Qatar. E cea mai bogată țară din lume cu Al Jazeera. Cum naiba pot fi țară în curs de dezvoltare? Prostii. (Aplauze) Restul e bine.

Trebuie să avem un concept modern, care se potrivește cu datele. Trebuie să realizăm că vom intra cu toții aici jos. Care e importanța relațiilor de aici? Priviți. Chiar dacă ne uităm la Africa -- Astea sunt țările africane. Vedeți clar relația dintre scăderea mortalității infantile și scăderea numărului membrilor, chiar și în Africa. E foarte clar că asta se întâmplă. Un important studiu a apărut vineri de la institutul de Evaluare a Sănătății din Seattle, arătând că aproape 50% din scăderea mortalității infantile poate fi atribuită educării femeilor. Asta înseamnă că, dacă ducem fetele la școală, vom avea un impact peste 15-20 de ani, o tendință seculară foarte puternică. De aceea trebuie să avem o perspectivă pe termen lung, dar trebuie să măsurăm impactul unei perioade de 10 ani. E perfect posibil să scădem rata mortalității infantile în toate aceste țări și să le aducem în colțul unde cu toții am vrea să trăim împreună.

Și, desigur, scăderea mortalității infantile e un subiect de maximă importanță din aspecte umanitare. E o viață decentă pentru copiii despre care vorbim. Dar e și o investiție strategică în viitorul întregii omeniri, pentru că e vorba de mediul înconjurător. Nu vom fi capabili să ne descurcăm cu mediul și să evităm teribilele crize climatice dacă nu stabilizăm populația globală. Să fim clari în această privință. Pentru asta trebuie scăzută rata mortalității infantile, acces liber la metodele contraceptive, pentru asta e nevoie de educația feminină. E perfect posibil. Haideți s-o facem!

Vă mulțumesc mult!

(Aplauze)