Hanna Rosin: Informaţii noi despre ridicarea femeilor

Acum trecem printr-un moment uimitor şi fără precedent în care dinamica puterii dintre bărbaţi şi femei se schimbă foarte rapid. Şi în multe din locurile în care contează cel mai mult, femeile iau, de fapt, controlul peste tot. Pe vremea mamei mele, ea n-a mers la facultate. Puţine femei mergeau. Şi acum, pentru fiecare doi bărbaţi care obţin o diplomă de facultate, trei femei fac acelaşi lucru. Femeile, pentru prima dată anul acesta, au devenit majoritatea forţei de muncă americane. Şi încep să domine multe profesii -- doctori, avocaţi, bancheri, contabili. Peste 50% din manageri sunt femei în ziua de azi. Şi în cele 15 profesii care se vor dezvolta cel mai mult în următorii 10 ani, toate în afară de două sunt dominate de femei. Deci economia globală devine un loc unde femeile au mai mult succes decât bărbaţii, fie c-o credeţi sau nu, şi aceste schimbări economice încep să ne afecteze rapid cultura -- cum arată comediile noastre romantice, cum arată căsătoriile noastre, cum arată vieţile noastre romantice, şi noul nostru set de super-eroi.

Pentru multă vreme, asta a fost imaginea dominantă a bărbăţiei americane -- puternic, dur, controlându-şi mediul. Acum câţiva ani, omul Marlboro a fost retras şi înlocuit de acest specimen mult mai puţin impresionant, care e o parodie a bărbăţiei americane. Şi asta e ce avem în reclamele noastre azi. Formularea primul născut (fiu) e atât de adânc înrădăcinată în conştiinţa noastră încât statistica asta m-a şocat. În clinicile americane de fertilitate, 75% din cupluri cer fete, nu băieţi. Şi în locuri în care nu te-ai gândi, cum e Corea de Sud, India şi China, socetăţile patriarhale foarte stricte încep să se descompună puţin, iar familiile nu mai preferă puternic ca fiii întâi născuţi.

Dacă te gândeşti la asta, dacă îţi deschizi ochii la această posibilitate şi începi să conectezi punctele, poţi vedea dovezile peste tot. Le poţi vedea în tiparele absolvirii facultăţii, în proiectările de job, în statisticile de căsătorie, le poţi vedea în alegerile din Islanda, despre care veţi auzi mai târziu, şi le poţi vedea în studiile despre preferinţa fiilor din Corea de Sud, vezi că ceva uimitor şi fărr precedent se întâmplă femeilor. În mod sigur asta nu e prima oară când am avut un progres imens cu femeile. Anii '20 şi '60 îmi vin în minte. Dar diferenţa este că, pe vremea aceea, era condusă de o mişcare feministă foarte pasionată care încerca să-şi proiecteze propriile dorinţe, în vreme ce de data asta nu este despre pasiune şi nu este vorba despre niciun fel de mişcare. Asta e chiar doar despre faptele acestei mişcări economice în care trăim. Perioada de 200.000 de ani în care bărbaţii au fost la conducere se apropie cu adevărat de sfârşit, şi de asta vorbesc de sfârşitul bărbaţilor.

Acum voi toţi bărbaţii de acolo, asta nu e o mişcare din care poţi ieşi sau poţi arunca câteva roşii, pentru că ideea este că asta ni se ântâmplă tuturor. Eu am un soţ şi un tată şi doi băieţi pe care îi iubesc foarte mult. Şi de asta aş vrea să vorbesc despre asta, pentru că dacă n-o recunoaştem, tranziţia va fi foarte dureroasă. Dar dacă ţinem seama de ea, atunci cred că se va petrece mult mai uşor. Am început să mă gândesc la asta pentru prima oară acum un an şi jumătate. Citeam aceste titluri despre recesiune ca toată lumea, şi am început să observ un tipar clar -- că recesiunea afecta bărbaţii mult mai profund decât afecta femeile. Şi mi-am amintit că acum 10 ani citeam o carte de Susan Faludi numită "Înţepenit: Trădarea bărbatului american" în care descria cât de tare i-a afectat recesiunea pe bărbaţi. Şi am început să mă gândesc dacă de data asta, în această recesiune, e mai rău. Şi mi-am dat seama că două lucruri erau diferite de data asta. Primul era că acestea nu erau doar lovituri temporare pe care recesiunea le dădea bărbaţilor -- că asta reflecta o schimbare mai adâncă în economia noastră globală. Şi al doilea, că povestea nu mai era doar despre criza bărbaţilor, dar şi despre ce li se întâmpla femeilor.

Şi acum uitaţi-vă la acest al doilea set de imagini. Acestea sunt titluri despre ce s-a întâmplat cu femeile în următorii ani. Acestea sunt lucruri pe care nu ni le-am fi putut imagina acum câţiva ani. Femeile, în majoritate la locul de muncă. Şi statisticile muncii: femeile iau majoritatea joburilor de manager. Acest al doilea set de titluri: puteţi vedea că familiile şi căsătoriile încep să se schimbe. Şi uitaţi-vă la acel ultim titlu: femeile tinere câştigă mai mult decât bărbaţii tineri. Acest titlu în special a ajuns la mine de la o firmă de cercetare de marketing. Ei au fost întrebaţi de unul din clienţii lor care voia să cumpere case în acel cartier în viitor. Şi se aşteptau că vor fi tinere familii, sau bărbaţi tineri, aşa cum a fost mereu. Dar de fapt, au găsit ceva foarte surprinzător. Femeile tinere, singure erau majoritatea cumpărătorilor de case din acel cartier. Şi aşa s-au hotărât, pentru că erau contrariaţi de acest rezultat, să facă un studiu naţional. Deci au răspândit toate informaţiile de recensământ, şi ce-au aflat, tipul mi l-a descris ca fiind un şoc, a fost că în 1.997 din 2.000 de comunităţi, femei, femei tinere, făceau mai mulţi bani decât bărbaţii tineri. Deci aici aveţi o generaţie de tinere femei care au crescut gândindu-se la ele însele ca fiind câştigătoare mai puternice decât tinerii bărbaţi din jurul lor.

Acum, v-am expus o imagine, dar încă nu v-am explicat de ce se întâmplă toate astea. Şi într-un moment, vă voi arăta un grafic, şi ce veţi vedea pe acel grafic -- începe în 1973, chiar înainte ca femeile să inunde forţa de muncă, şi ajunge până în ziua de azi. Şi de fapt, ce veţi vedea este ceea ce economiştii numesc polarizarea economiei. Acum, ce înseamnă asta? Înseamnă că economia se divide în joburi de înaltă calificare şi salarii mari şi joburi de calificare scăzută şi salarii mici -- şi că mijlocul, joburile de mijloc, şi joburile cu salarii de mijloc încep să iasă din economie. Asta se întâmplă de 40 de ani. Dar acest proces afectează bărbaţii foarte diferit de cum afectează femeile. Veţi vedea femeile în roşu şi bărbaţii în albastru. Îi veţi vedea pe amândoi ieşind din clasa de mijloc, dar uitaţi-vă ce se întâmplă cu femeile şi ce se întâmplă cu bărbaţii. Să-i dăm drumul. Deci priviţi asta. Îi vedeţi pe amândoi ieşind din clasa de mijloc. Priviţi ce li se întâmplă femeilor. Priviţi ce li se întâmplă bărbaţilor. Bărbaţii aproape că stagnează acolo, în timp ce femeile trec la acele joburi de înaltă calificare. Deci ce se întâmplă acolo? De pare că femeile au primit un fel de stimulent, sau e ca şi cum au strecurat un ser secret în anticoncepţionalele lor care le permite să ţintească sus. Dar bineînţeles, nu este vorba despre asta.

Ce se întâmplă este că economia s-a schimbat foarte mult. Obişnuiam să avem o econimie bazată pe manufactură, care se concentra pe construirea bunurilor şi produselor, şi acum avem o economie bazată pe servicii şi o economie informaţională şi creativă. Aceste două economii cer abilităţi foarte diferite. Şi se întâmplă că femeile au fost mult mai bune la a dobândi noul set de abilităţi decât au fost bărbaţii. Obişnuia să fie cazul că erai un tip care a fost la liceu fără facultate, dar aveai un set specific de abilităţi, şi cu ajutorul unui sindicat, puteai să-ţi faci o viaţa destul de bună în clasa de mijloc. Dar asta nu mai este adevărat. Noua economie e destul de indiferentă la mărime şi putere, lucruri care i-au ajutat pe bărbaţi toţi aceşti ani. Ce are nevoie economia acum este un set complet diferit de abilităţi. Prcatic ai nevoie de inteligenţă, ai nevoie de abilitatea de a sta şi a te concentra, de a comunica deschis de a fi capabil să asculţi oamenii şi de a opera într-un loc de muncă care e mult mai fluid decât era înainte. Iar acestea sunt lucruri pe care femeile le fac foarte bine, după cum vedem.

Dacă te uiţi la teoriile de management zilele ăstea, obişnuia să fie că liderul nostru ideal suna ceva de genul Gen. Patton, corect. Emiteai ordine de sus. Erai foarte ierarhic. Spuneai tuturor de dedesubt ce să facă. Dar nu aşa arată un lider ideal acum. Dacă citeşti cărţi de management acum, un lider e cineva care poate întreţine creativitatea, care poate face ca angajaţii săi -- vedeţi, încă spun "săi" -- care-i poate face pe angajaţi să vorbească unii cu alţii, care practic poate construi echipe şi îi poate face să fie creativi. Şi acestea sunt lucruri pe care femeile le fac foarte bine.

Şi mai mult de-atât, asta a creat un fel de efect de cascadă. Femeile intră în locul de muncă la vârf, şi apoi clasa muncitoare, toate joburile noi care sunt create sunt tipul de joburi pe care femeile obişnuiau să le facă acasă pe gratis. Deci asta e îngrijirea copiilor, a bătrânilor şi prepararea mâncării. Deci acelea sunt joburile care cresc, şi acelea sunt joburile pe care le fac de obicei femeile. Acum, într-o zi ar putea fi că mamele vor angaja un tip şomer, de vârstă mijlocie, fost oţelar să le supravegheze copiii acasă, şi asta ar fi bine pentru bărbaţi, dar asta nu s-a întâmplat încă.

Ca să vezi ce se va întâmpla, nu te poţi uita doar la forţa de muncă de acum, trebuie să te uiţi la viitoarea forţă de muncă. Şi aici povestea de destul de simplă. Femeile obţin diplome de facultate ma rapid decât bărbaţii. De ce? Ăsta e misterul adevărat. Oamenii i-au întrebat pe bărabţi, de ce nu se duc înapoi la facultate, la facultăţile de stat, să zicem, şi să se reorienteze, să înveţe un nou set de abilităţi. Ei bine, se pare că nu sunt deloc confortabili făcând asta. Sunt obişnuiţi să se vadă ca fiind cei cu banul, şi nu reuşesc să construiască reţelele sociale care să le permită să treacă prin facultate. Deci dintr-un motiv sau altul bărbaţii nu ajung din nou la facultate. Şi ce e şi mai îngrijorător e ce se întâmplă cu băieţii mai tineri. Există aproape 10 ani de cercetări despre ceea ce se numeşte criza băieţilor. Acum, criza băieţilor e această idee că băieţii foarte tineri, nu se ştie din ce motiv, au rezultate mai slabe la şcoală decât fetele. Şi oamenii au teorii despre asta. Este pentru că noi avem un vocabular excesiv de bogat, şi fetele sunt mai bune la asta decât băieţii? Sau le cerem copiilor să stea nemişcaţi prea mult, şi aşa băieţii se simt ca nişte rataţi? Şi unii oameni spun că este pentru că, în clasa a 9-a, băieţii încep să renunţe la şcoală. Pentru că scriu o carte despre asta, încă mai caut un răspuns, deci nu am răspunsul. Dar între timp, voi apela la un expert internaţional în educaţie, fiica mea de 10 ani, Noah, să vă spună de ce băieţii din clasa ei au rezultate mai slabe.

(Film) Noah: Fetele sunt evident mai deştepte. Adică au un vocabular mult mai bogat. Învaţă mult ami repede. Se controlează mai bine. Pe tabla pentru cei care vor pierde mâine pauza, numai băieţi.

Hanna Rosin: Şi de ce se întâmplă asta?

Noah: De ce? Pur şi simplu nu ascultă în clasă în timp ce fetele stau acolo foarte frumos.

HR: Deci asta e. Această întreagă teză mi-a venit când am fost să vizitez o facultate în Kansas City -- un colegiu al clasei muncitoare. Desigur, când am fost la facultate, am avut anumite aşteptări de la viaţa mea -- că şi eu şi soţul meu vom lucra, şi că vom creşte copiii în mod egal. Dar aceste fete de facultate aveau o imagine complet diferită asupra viitorului lor. De fapt, modul în care mi-au spus-o a fost, că ele vor lucra 18 ore pe zi, că soţii lor vor avea poate o slujbă, dar că în cea mai mare parte el va fi acasă având grijă de pisici. Şi ăsta a fost un şoc pentru mine. Şi apoi ăsta e citatul emu favorit de al una din fete: "Bărbaţii sunt noua nevastă."

(Râsete)

Acum voi râdeţi, dar acest citat e un pic înţepător. Şi cred că motivul pentru care e înţepător e pentru că mii de ani de istorie nu se inversează fără multă durere. Şi de asta vorbesc despre noi trecând prin asta împreună. Noaptea de după ce-am vorbit cu aceste fete de facultate, am mers şi la un grup al bărbaţilor în Kansas. Şi aceştia erau exact victimele economiei de manufactură de care v-am spus mai devreme. Erau bărbaţi care fuseseră furnizori, sau construiseră case şi îşi pierduseră slujbele după perioada de vârf a caselor şi erau în acest grup pentru că nu-şi puteau plăti ajutorul pentru copii. Şi instructorul era acolo în clasă explicându-le toate modurile în care şi-au pierdut identitate în această nouă eră. Le spunea că nu mai au nicio autoritate morală, că nimeni nu avea nevoie de ei pentru sprijin emoţional, şi că nu erau cei care aduceau bani în casă. Deci cien erau? Şi asta era foarte deprimant pentru ei. Şi el le-a scris pe tablă $85.000, şi le-a spus, "Ăsta e salariul ei". Şi apoi a scris $12.000. "Ăsta e salariul tău. Deci cine e bărbatul acum?" i-a întrebat. "CIne naiba-i bărbatul? Ea e bărbatul acum." Şi asta chiar a trimis un fior în cameră. Şi asta-i o parte a motivului pentru care îmi place să vorbesc despre asta, pentru că cred că poate fi destul de dureros, şi trebuie să lucrăm la ea.

Şi motivul epntru care e destul de urgent e că nu se întâmplă doar în SUA. Se întâmplă peste tot în lume. În India, femeile sărace învaţă engleză mai repede decât bărbaţii pentru a lucra în noile call center-uri care se dezvoltă în India. În China, mare parte din deschiderea antreprenoriatului privat se întâmplă pentru că femeile încep afaceri, mici afaceri, mai repede decât bărbaţii. Şi aici e exemplul meu favorit, Corea de Sud. De-a lungul mai multor decenii, Corea de Sud a construit una din cele mai patriarhale societăţi de care ştim. Practic au inclus statutul femeilor de cetăţeni de mâna a doua în codul civil. Şi dacă femeile nu reuşeau să aibă fii, erau tratate ca servitori domestici. Şi uneori familia se ruga spiritelor să omoare o fată astfel încât să aibă un băiat. Dar de-a lungul anilor '70 şi '80, guvernul din Corea de Sud a decis că vroiau să se industrializeze rapid, şi ce au făcut a fost că au început să împingă femeile în forţa de muncă. Acum ei au pus o întrebare din 1985: "Cât de puternic preferaţi un fiu ca întâi născut?" Şi acum uitaţi-vă la grafic. Asta e din 1985 până în 2003. Cât de mult preferaţi un fiu ca întâi născut?

Deci puteţi vedea că aceste schimbări economice chiar au un efect puternic asupra culturii noastre. Acum pentru că nu am procesat complet această informaţie, se întoarce la noi în cultura pop în aceste moduri cuidate şi exagerate, unde puteţi vedea că stereotipurile se schimbă. Şi aşa acem pe partea masculină ceea ce unul din colegii mei numeşte "bărbaţii omega" apărând pe neaşteptate, ei sunt bărbaţii care sunt rataţi în dragoste şi care nu pot găsi o slujbă. Şi ei apar în forme diferite. Deci avem adolescentul perpetuu. Avem mizantropul fără farmec. Apoi avem tipul de la Bud Light care e fericitul cartof de canapea. Şi apoi e un şoc: chiar şi cel mai sexy bărbat din America, cel mai sexy bărbat în viaţă nu e luat in serios în filme zilele astea. Şi apoi de partea feminină, ai opusul, în care ai aceste femei super-eroine. Ai Lady Gaga. Ai noul James Bond, care e Angelina Jolie. Şi nu e doar pentru tineri, corect. Chiar şi Helen Mirren poate ţine o armă în mână zilele astea. Şi aşa se simte ca şi cum trebuie să ne mutăm din acest loc în care avem aceste imagini super-exagerate, în ceva care se simte puţin mai normal.

Deci pentru multă vreme în sfera economică, am trit cu termenul tavanul de sticlă. Acum, nu mi-a plăcut niciodată acest termen. În primul rând, îi pune pe bărbaţi şi pe femei într-o relaţie antagonistică unul cu celălalt, pentru că bărbaţii sunt aceşti şarlatani prefăcuţi acolo sus care au pus acest tavan de sticlă. Şi noi suntem mereu sub tavanul de sticlă, femeile. Şi avem multe abilităţi şi experienţă, dar e un truc, deci cum ar trebui să te pregăteşti să treci prin acel tavan de sticlă. Şi spargerea tavanului de sticlă e o expresie teribilă. Ce persoană nebună şi-ar trece capul printr-un tavan de sticlă?

Deci imaginea la care-mi place să mă gândesc, în loc de un tavan de sticlă, e marele pod. E cu siguranţă cumplit să stai la poalele unui mare pod, dar este şi destul de antrenant, pentru că este frumos acolo sus, şi te uiţi la o privelişte frumoasă. Şi chestia grozavă e că nu e niciun truc ca la tavanul de sticlă. Nu există niciun bărbat sau femeie stând în mijloc pe punctul de a tăia cablurile. Nu e nicio gaură în mijloc prin care poţi să cazi. Şi chestia grozavă e că poţi lua pe oricine cu tine. Îţi poţi lua soţul. Îţi poţi lua prietenii, colegii, sau bona să meargă lângă tine. Şi soţii îşi pot trage soţiile peste el, dacă soţiile nu se simt pregătite. Dar ideea acestui pod mare e că trebuie să ai încrederea de a ştii că meriţi să te afli pe acel pod, că ai toate abilităţile şi toată experienţa de care ai nevoie pentru a trece peste marele pod, dar trebuie să iei decizia să faci primul pas şi să o faci.

Mulţumesc.

(Aplauze)