Gordon Brown despre etica globală versus interesul naţional

Chris Anderson: Va multumesc foarte mult, domnule Prim Ministru, a fost fascinant si inspirational Deci lansati o chemare pentru o etica globala. Ati descrie-o ca fiind o cetatenie globala? Este aceasta o idee in care credeti, si cum ati defini-o?

Gordon Brown: Cred ca este vorba despre cetatenie globala. Ideea e sa recunoastem responsabilitatile noastre fata de ceilalti. Sunt atat de multe de facut in urmatorii ani care sunt clare pentru foarte multi dintre noi. pentru a construi o lume mai buna. Si este atat de evident in constiinta tuturor ceea ce trebuie facut, incat este vital sa lucram cu totii, impreuna. Dar nu avem neaparat si mijloacele de a face aceasta.

Exista deci provocari carora trebuie sa le raspundem. Cred ca conceptul cetateniei globale va aparea pur si simplu din comunicarea dintre oameni de pe diferite continente. Insa, bineinteles, misiunea este de a construi institutiile care sa faca acea societate globala sa functioneze. Dar cred ca nu ar trebui sa subestimam masura in care schimbarile masive in domeniul tehnologiei permit conectarea oamenilor pe intreg mapamondul.

CA: Dar oamenii se entuziasmeaza cand aud de ideea cetateniei globale insa redevin putin confuzi cand incep sa se gandeasca la patriotism si modul in care ar trebui sa le combine pe cele doua. Ma refer la faptul ca sunteti ales ca Prim-ministru cu misiunea de a lupta pentru interesele Marii Britanii. Cum reconciliati cele doua pozitii?

Pai, bineinteles, identitatea nationala ramane importanta. Insa nu compromite acceptarea responsabilitatilor globale de catre oameni. Si cred ca una din problemele aduse de o recesiune este ca oamenii devin mai protectionisti, sunt foarte atenti la ei insisi, incearca sa isi protejeze propria natiune, posibil chiar in dauna celorlalte. Atunci cand privesti motorul economiei mondiale, vezi ca acesta nu poate progresa decat daca exista comert intre diferitele tari. Iar orice natiune care ar deveni protectionista in urmatorii cativa ani s-ar priva pe sine de sansa de a beneficia de pe urma cresterii inregistrate de economia mondiala.

Prin urmare, trebuie sa ai un simt sanatos al patriotismului, asta este cat se poate de important. Dar trebuie sa realizezi ca lumea noastra s-a schimbat fundamental, si ca problemele pe care le avem nu pot fi rezolvate de o singura natiune, doar prin ea insasi.

CA: Da, intr-adevar. Dar ce faci cand cele doua intra in conflict si esti fortat sa iei o decizie care este fie in interesul Marii Britanii, sau in interesul britanicilor, sau al cetatenilor aflati pretutindeni in lume?

GB: Pai, cred ca putem convinge oamenii ca ceea ce este necesar pentru interesele pe termen lung ale Marii Britanii, ceea ce este necesar pentru interesele pe termen lung ale Americii, este un angajament alaturi de restul lumii, si luarea masurilor care se impun.

Exista o frumoasa poveste, din nou, despre Richard Nixon. 1958, Ghana devine independenta, deci sunt doar putin peste 50 de ani de atunci, Richard Nixon merge acolo pentru a reprezenta Statele Unite la sarbatorirea independentei in Ghana. Si e una din primele sale vizite in calitate de vicepresedinte intr-o tara africana. Nu stie foarte clar ce trebuie sa faca, asa ca incepe sa mearga prin multime si intra in vorba cu oamenii din multime si le spune oamenilor in modul sau inconfundabil, "Cum va simtiti sa fiti liberi?" Si, plimbandu-se de colo-colo, "Cum va simtiti sa fiti liberi?" "Cum e sa fiti liberi?" Si apoi cineva ii raspunde, "De unde sa stiu? Sunt din Alabama" (Rasete) Si asta era in anii '50.

Acum, ceea ce este remarcabil este ca drepturile civile au fost dobandite in America in anii '60. Dar ceea ce este la fel de remarcabil este ca in ceea ce priveste drepturile socio-economice in Africa nu s-au facut progrese prea rapide inca din epoca colonialismului. Si totusi, America si Africa au un interes comun. Si trebuie sa ne dam seama ca daca nu colaboram cu acele voci ale ratiunii si ale democratiei din Africa, pentru a lupta pentru cauze comune, atunci pericolul ca Al Qaeda si alte astfel de grupari sa faca progrese in Africa este foarte mare.

Deci, as spune ca ceea ce pare uneori ca fiind altruism, in relatie cu Africa, sau in relatie cu tarile in curs de dezvoltare, este mai mult decat atat, este propriul interes scos la lumina ce ne determina sa lucram cu aceste tari, Si as spune ca interesul national si, daca doriti, interesul global de a pune capat saraciei extreme si schimbarii climatice pe termen lung, fuzioneaza. Si oricare ar fi costul pe termen scurt pentru a lua masuri in ce priveste schimbarea climatica sau de a lua masuri in ce priveste securitatea, sau pentru a crea oportunitati pentru oameni in domeniul educatiei, acestea sunt preturi care merita platite pentru a construi o societate globala mai puternica in care oamenii sa se simta confortabil unii in preajma celorlalti si sa poata comunica unii cu altii intr-un asemenea mod incat sa se construiasca de fapt legaturi mai puternice intre diversele tari.

CA: Suntem in Oxford, care este patria experimentelor de gandire filosofica Si iata unul care merge la modul urmator- Inca vreau sa insist pe aceasta chestiune. Deci, esti in vacanta pe o plaja insorita si se afla vestea ca a avut loc un cuntremur puternic si ca un tsunami avanseaza spre plaja. La un capat al plajei este o casa in care se afla o familie de 5 nigerieni. La celalalt capat al plajei este un singur britanic. Ai timp suficient sa -- (Rasete) Ai timp suficient sa avertizezi o singura casa. Ce faci? (Rasete)

GB: Telecomunicatiile moderne. (Aplauze) Anunta-le pe amandoua. (Aplauze) Sunt de acord ca responsabilitatea mea este ca, mai intai de toate, sa asigur siguranta cetatenilor tarii mele. Si nu as vrea ca ceva din ceea ce spun astazi sa sugereze ca imi desconsider responsabilitatea pe care fiecare lider o are pentru tara sa.

Dar incerc sa sugerez ca exista o imensa oportunitate care ne este deschisa si pe care nu am mai avut-o pana acum. Dar puterea de a comunica peste granite ne permite sa organizam lumea intr-un mod diferit. Si apoi, gandindu-ma la tsunami, e un exemplu clasic. Ce s-a intamplat cu sistemele de avertizare in avans? Stiti, unde era lumea actionand laolalta pentru a face fata problemelor despre care stiau ca vor aparea incepand de la potentialul de a se produce un cutremur, la fel de bine ca in cazul potentialului de aparitie a schimbarilor climatice? Atunci cand lumea va incepe sa conlucreze, folosind sisteme de avertizare in avans mai performante, atunci poti sa rezolvi aceste situatii intr-un mod cu mult mai eficient. Cred ca nu ne dam seama, momentan, de imensele oportunitati deschise noua de abilitatea oamenilor de a coopera intr-o lume in care inainte era fie izolationism fie existau aliante limitate bazate pe interese care nu au dus de fapt niciodata la rezolvarea principalelor probleme.

CA: Dar cred ca este vroba de frustrarea pe care poate o au multi oameni, precum cei din audienta aceasta, placandu-ne foarte tare lucrurile pe care le spuneti. E inspirational. Multi dintre noi credem ca acesta trebuie sa fie viitorul planetei. Si totusi, atunci cand situatia se schimba dintr-odata auzi politicienii vorbind ca si cum stiti, de exemplu, viata unui soldat american e echivalentul vietii a nenumarati civili irakieni. Atunci cand situatia devine neiertatoare, acest idealism poate fi dat deoparte. Ma intreb cum anume -- credeti ca s-ar putea schimba asta in timp, daca vedeti Marea Britanie schimandu-si atitudinea si daca oameni chiar sunt mai toleranti fata de aceasta etica globala de care vorbiti.

GB: Cred ca fiecare religie, fiecare credinta, si aici nu ma refer doar la oameni credinciosi sau religiosi -- are aceasta etica globala in centrul ei, in centrul crezului ei. Si indiferent ca e evreu sau ca e musulman sau hindus sau Sikh, aceeasi etica globala sta in centrul fiecareia dintre aceste religii. Deci cred ca avem de-a face cu ceva ce oamenii vad instinctiv ca facand parte din acel simt moral. Construiesti deci pe ceva ce nu e doar interes propriu, construiesti pe ideile si valorile oamenilor care poate sunt lumanari care vor arde cu flacara aproape stinsa in unele momente. Dar este un set de valori care, in opinia mea, nu poate fi 'stins'.

Intrebarea este, asadar, cum faci ca aceasta schimbare sa se petreaca? Cum convingi oamenii ca este in interesul lor sa construiasca puternic... Dupa al doilea razboi mondial am construit institutii, precum ONU FMI, Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului, Planul Marshall. A existat o perioada in care oamenii vorbeau de un act al creatiei pentru ca aceste instutitutii erau atat de recent aparute. Acum insa ele si-au depasit viabilitatea. Nu mai pot rezolva problemele. Dupa cum ziceam, nu putem ameliora problema mediului inconjurator prin institutiile existente. Nu putem rezolva problema securitatii asa cum am avea nevoie. Nu putem rezolva problema economica si cea financiara. Trebuie deci sa reconstruim instutitiile noastre globale, sa le reconstruim intr-un mod care se potriveste dilemelor si greutatilor cu care ne confruntam astazi.

Si cred ca, daca analizam cea mai mare greutate cu care ne confruntam, este cea de a ii convinge pe oameni sa aiba incredere ca putem construi o societate globala cu institutii care sa fie fondate pe astfel de reguli. Revin, deci, la ideea mea initiala. Uneori lucrurile par imposibile. Nimeni nu ar fi zis acum 50 de ani ca apartheid-ul va disparea in 1990, ca zidul Berlinului va cadea la trecerea intre anii '80 si anii '90, sau ca poliomelita va fi eradicata, sau poate ca acum 60 de ani nimeni nu ar fi spus ca un om va ajunge pe Luna. Toate aceste lucruri s-au intamplat. Abordand imposibilul, faci ca imposibilul sa devina posibil.

CA: SI am avut un vorbitor care a spus exact asta, si a inghitit o sabie imediat dupa. Ceea ce a fost foarte dramatic. (rasete)

GB: Voi inghiti si eu o sabie.

CA: Cu siguranta, insa, o adevarata etica globala ar insemna ca cineva sa spuna, "Cred ca viata fiecarei fiinte umane de pe planeta valoreaza la fel de mult, merita luata la fel de mult in considerare, indiferent de nationalitate sau religie." Si exista politicieni care au -- Sunteti alesi. Intr-un fel, nu puteti spune asa ceva. Chiar daca, in calitate de fiinta umana, crezi asta, nu o poti declara, esti ales pentru a apara interesele Marii Britanii.

GB: Avem responsabilitatea de a proteja. Ma refer, ganditi-va la 1918, Tratatul de la Versailles, si toate tratatele de dinaintea lui, Pacea westfalica si toate celelalte, erau legate de protejarea suveranitatii tarilor individuale ca ele sa poata faca ceea ce vor. De atunci, lumea a evoluat, partial ca rezultat al ceea ce a produs Holocaustul, si preocuparea oamenilor pentru drepturile indivizilor in teritoriile in care ei au nevoie de protectie, partial datorita a ceea ce am vazut in Rwanda, partial datorita a ceea ce am vazut in Bosnia. Ideea responsabilitatii de a proteja toti indivizii aflati in situatii in care exista un risc de natura umanitara se stabileste, la ora actuala, ca principiu care guveneaza lumea.

Deci, desi nu pot spune in mod automat ca Marea Britanie va ajuta imediat oricare cetatean al oricarei tari, atunci cand se afla in pericol, pot spune ca Marea Britanie este intr-o pozitie in care conlucram cu alte state astfel incat ideea aceasta cum ca ai o responsabilitate de a proteja oamenii care sunt victime fie ale genocidului fie ale unui atac la adresa drepturilor fundamentale ale omului, este ceva ce este acceptat de intreaga lume.

Aceasta nu se poate petrece decat daca institutiile internationale functioneaza suficient de bine pentru a putea face asta. Revenim astfel la viitorul rol al ONU si la ceea ce poate, de fapt, sa faca. Dar responsabilitatea de a proteja este o idee noua, oarecum preluata de la ideea auto-determinarii ca principiu care guverneaza comunitatea internationala.

CA: Va puteti imagina, in decursul vietilor noastre, un politician lansanu-si o platforma electorala de forma unei veritabile etici globale si cetatenii globale? Si sa spuna, practic, ca "Eu cred ca toti oamenii de pe planeta au importanta egala, si daca ajung la putere voi actiona tinand cont de aceasta. Si credem ca locuitorii acestei tari sunt de asemenea cetateni globali care vor sustine aceasta etica..."

Gordon Brown: Nu asta este ceea ce facem in dezbaterea cu privirea la schimbarea climatica? Spunem ca nu se pot rezolva problemele schimbarii climatice intr-o singura tara, trebuie implicate toate tarile. Spuneti ca ar trebui si ca avem o datorie chiar de a ajuta aceste tari care nu isi permit sa rezolve problema schimbarii climatice ele insele.

Spuneti ca vreti o intelegere cu toate tarile lumii in care sa fim cu totii angajati sa reducem emisiile de dioxid de carbon intr-un mod benefic pentru intreaga planeta. Niciodata nu am avut asa ceva inainte pentru ca [protocolul de la] Kyoto nu a functionat. Si daca am putea ajunge la o intelegere la Copenhaga, in care oamenii sa spuna ca, A, a fost o tinta pe termen lung in ce priveste reducerea emisiilor de carbon,

B, a fost o tinta de valori care trebuie atinse pe termen scurt astfel incat sa nu fie doar ceva abstract, chiar sa fie oameni care iau decizii care sa faca o diferenta acum, si daca ai putea gasi apoi un mecanism de finantare care ar insemna ca cele mai sarace state care au fost afectate de inabilitatea noastra de a opri schimbarea climatica de-a lungul a ani si ani, decenii si decenii sunt ajutate spre a putea trece la tehnologii eficiente din punct de vedere energetic, si sunt in pozitia financiara de a-si putea permite investitia pe termen lung care e necesara pentru aceasta reducere a emisiilor de carbon, atunci tratezi lumea in mod egal, luand in considerare fiecare parte a planetei, si nevoile ei.

Asta nu inseamna ca fiecare face exact acelasi lucru pentru ca de fapt noi trebuie sa facem mai mult, financiar pentru a ajuta cele mai sarace tari, dar inseamna intr-adevar ca li se acorda atentie egala nevoilor unor cetateni pe o singura planeta.

CA: Da. iar teoria este bineinteles in continuare ca acele discutii vor fi divizita de diferitele tari care se lupta pentru propriile lor interese.

GB: Da, dar cred ca Europa este intr-o pozitie in care 27 de tari deja s-au unit. Marea dificultate in Europa este ca daca esti la o intalnire si vorbesc 27 de oameni, dureaza foarte foarte mult. Dar ne-am pus de acord in ce priveste schimbarea climatica. America a dat si ea prima sa dispozitie pe aceasta tema prin legea pentru care Presedintele Obama ar trebui felicitat ca a reusit sa o treaca prin Congres. Japonia a facut recent un anunt, China si India s-au inclinat si ele, in fata dovezilor stiintifice. Si acum trebuie sa le convingem sa accepte o tinta pe termen lung, si apoi tinte pe termen scurt. Dar, s-a inregistrat un progres mai important, cred, in ultimele saptamani decat s-a facut in ani intregi.

Si cred ca exista o mare posibilitate, daca vom conlucra, sa ajungem la un acord la Copenhaga. Eu unul, sigur ca am avansat diverse propuneri care ar fi permis celor mai sarace parti ale lumii sa simta ca am luat in considerare nevoile lor specifice. Si le-am ajuta sa se adapteze. Si le-am ajuta sa faca trecerea spre o economie cu emisii reduse de carbon.

Cred ca, in acest scop, o reforma a institutiilor internationale este vitala. Atunci cand FMI a fost creat in anii '40, a fost creat cu resurse care reprezentau cam 5 procente din PIBul mondial. FMI astazi are resurse limitate, un singur procent. Chiar nu are posibilitatea de a face diferenta in perioadele de criza. Trebuie, deci, sa reconstruim instutitiile lumii. Si asta este o sarcina extrem de dificila: a convinge toate tarile cu o importanta mai mare sau mai mica a voturilor lor in aceste institutii sa o faca.

Exista o poveste spusa despre 3 lideri mondiali care intr-o zi au avut sansa de a fi sfatuiti de Dumnezeu. Si se spune ca Bill Clinton a mers la Dumnezeu si l-a intrebat cand vor fi incununate de succes ideile de schimbare a climei si de emisii reduse de carbon. Iar Dumnezeu a dat din cap si a spus ca "Nu anul acesta, nu in deceniul acesta, poate nici macar in decursul vietii tale." Iar Bill Clinton a plecat plangand pentru ca nu reusise sa obtina ceea ce a vrut.

Si povestea spune ca Barroso, presedintele Comisiei Europene, s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat "Cand vom trece inapoi la crestere economica globala?" Iar Dumnezeu i-a spus: "Nu anul acesta, nu deceniul acesta, poate chiar nu in timpul vietii tale." Astfel incat Barroso a plecat plangand.

Apoi secretarul general al ONU s-a dus la Dumnezeu si i-a spus "Cand vor functiona institutiile noatre internationale?" Iar Dumnezeu a inceput sa planga.

(Rasete) Este foarte important sa recunoastem ca aceasta reforma a institutiilor este urmatoarea etapa dupa ce ne punem de acord ca exista o etica clara in baza careia putem construi

CA: Domnule prim-ministru, cred ca sunt multi in audienta care chiar apreciaza eforturile pe care le-ati facut in ce priveste situatia financiara tulburata in care am intrat. Si cu siguranta sunt multi membrii ai audientei care va vor sustine in timp ce incercati sa avansati aceasta etica globala. Va multumesc foarte mult pentru ca ati venit la TED.

GB: Va multumesc si eu! (Aplauze)