George Ayittey despre gheparzi vs. hipopotami

Dați-mi voie, în primul rând, să-i mulțumesc lui Emeka -- de fapt, să mulțumesc TED Global -- pentru că a făcut posibilă această conferință. Această conferință va fi considerată cea mai importantă la începutul secolului al XXI-lea. Credeți că guvernele africane vor realiza o asemenea conferință? Credeți ca U.A. (Uniunea Africană) va realiza o astfel de conferință? Chiar înainte de a face acest lucru, vor cere sprijin extern. Aș vrea, de asemenea, să aduc un omagiu și să-mi declar respectul pentru colegii de la TED -- June Arunga, James Shikwati, Andrew și pentru ceilalți colegi de la TED Eu le spun Genarația Gheparzilor Generația Gheparzilor este o nouă rasă de africani, care nu suportă corupția. Înțeleg ce sunt responsabilitatea și democrația. Nu vor sta să aștepte ca guvernul sa facă ceva pentru ei. Aceasta este Generația Gheparzilor. Iar salvarea Africii este în mâna acestor Gheparzi. De cealaltă parte, avem, bineînțeles, Generația Hipopotamilor.

(Râsete)

Generația hipopotamilor este reprezentată de elitele politice. Sunt prinse în țarcul lor intelectual. Se plâng despre colonialism și imperialism, dar -- nu ar mișca un deget. Dacă li se cere să reformeze economia, nu o vor reforma fiindcă beneficiază de pe urma acestui status quo putred. Mulți africani sunt foarte furioși din cauza situației din Africa. Ei bine, nu este vorba despre un continent sărac. Este bogat in resurse minerale, resurse minerale naturale. Însă bogăția minerală a Africii nu este folosită pentru a-i scoate pe oameni din sărăcie. Asta îi înfurie pe africani. Și, într-un fel, în multe feluri, Africa este mai mult decât o tragedie. O altă tragedie de durată a Africii este că există atât de mulți oameni, atâtea guverne, atât de multe organizații care vor să-i ajute pe oamenii din Africa -- ei nu înțeleg. Ei bine, nu spunem să nu ajutați Africa. E un lucru nobil sa ajuți Africa. Dar ajutarea Africii a devenit un teatru al absurdului. Ca și cum orbii le-ar arăta nebunilor calea.

(Râsete)

Trebuie să recunoaștem anumite lucruri. Cutia milei din Africa e defectă. Știați că 40% din banii produși in Africa nu sunt investiți în Africa? Sunt scoși din Africa. Așa spune Banca Mondială. Priviți cutia milei din Africa. E defectă. Unii spun că ar trebui să vărsăm mai mulți bani, mai multe ajutoare în această cutie defectă. Care sunt defecțiunile? Numai corupția costă 148 de miliarde de dolari pe an. Lăsați asta la o parte. Capitalul care iese din Africa, 80 de miliarde pe an. Lăsați asta la o parte. Să luăm importurile de alimente. Africa plătește 20 de miliarde de dolari pe an pentru importurile de alimente. Puneți la un loc toate aceste defecțiuni. E mult mai mult decât cele 50 de miliarde pe care Tony Blair vrea să le strângă pentru Africa. În anii '60, Africa nu numai că se hrănea singură, dar mai și exporta produse alimentare. Acest lucru nu se mai întâmplă.

Știm că ceva nu a mers bine. Dumneavoastră știți asta, eu știu asta, dar haideți să nu mai pierdem din timpul nostru discutând despre aceste greșeli, fiindcă vom sta aici toată ziua. Să trecem mai departe, la următorul capitol, căci aceasta este tema conferinței noastre -- următorul capitol. La începutul capitolului trebuie, înainte de toate, să ne punem o intrebare, o întrebare fundamentală, ”Pe cine vrem să ajutăm ăn Africa?” Avem poporul și avem guvernul sau conducerea. Ei bine, cel care a vorbit înaintea mea, Idris Mohammed, a precizat că în Africa am avut parte de o conducere catastrofală. Această caracterizare, după părerea mea, este puțin spus.

(Râsete)

Particip la un forum de discuții pe internet, un forum african, și i-am întrebat, ”De la 1960, am avut exact 204 șefi de stat africani.” Și le-am cerut să numească doar 20 de conducători valoroși, doar 20 de conducători buni -- poate ați vrea să răspundeți chiar dumneavoastră la această provocare. Le-am cerut să numească doar 20. Toți l-au amintit pe Nelson Mandela, bineînțeles, Kwame Nkrumah, Nyerere, Kenyatta -- cineva l-a amintit pe Idi Amin.

(Râsete)

Pe acesta nu l-am luat în seamă.

(Râsete)

Ce încerc să demonstrez este că nimeni nu a trecut de 15. Chiar dacă ar fi putut numi 20, ce vă sugerează acest lucru? 20 din 204 înseamnă că majoritatea, o majoritate copleșitoare, a liderilor Africani și-au dezamăgit poporul. Și dacă vă uitați puțin la ei, la acest cârd de conducători post-colonialiști -- șleahtă de demagogi caraghioși. socialiști de la bănci elvețiene, eliberatori de crocodili, vampiri elitiști, escroci revoluționari.

(Aplauze)

Ei bine, nu se aseamănă câtuși de puțin cu liderii tradiționali care au condus Africa secole întregi. A doua premisă falsă de la care pornim atunci când încercăm să ajutăm Africa este că uneori ne gândim că există un guvern În Africa, căruia îi pasă de popor, care lucrează în interesul poporului și reprezintă poporul. Un conducător din Lesotho a spus odată că ” aici în Lesotho, avem două probleme -- șobolanii și guvernul.”

(Râsete)

Ceea ce atât eu, cât și dumneavoastră înțelegem prin guvern nu mai există în multe dintre țările africane. De fapt, noi numim guvernele state vampir. Vampiri, deoarece sug vitalitatea economică a popoarelor. Guvernul este problema Africii. Un stat vampir este acel guvern -- (Aplauze) -- care a fost deturnat de un cârd de bandiți și escroci care se folosesc de puterea pe care le-o oferă statul ca se îmbogățească, să-i îmbogățească pe amicii lor, pe șefii de trib și să-i excludă pe toți ceilalți. Cei mai bogați oameni din Africa sunt șefii de stat și miniștrii și, de cele mai multe ori, șeful escrocilor este însuși șeful de stat. De unde au atâția bani? Din sporirea bunăstării? Nu. Ci de pe urma popurului în suferință. Asta nu înseamnă să creezi bunăstare -- ci să redistribui bunăstare.

Al treilea lucru pe care trebuie să-l recunoaștem este că, dacă vrem să ajutăm poporul african, trebuie să știm unde este poporul african. Luați orice economie africană. O economie africană poate fi împărțită în trei sectoare. Sectorul modern, sectorul neoficial și sectorul tradițional. Sectorul modern este lăcașul elitelor. Este sediul guvernului. În multe țări africane, sectorul modern este pierdut. Este disfunțional. E un fandango de fațadă al unor sisteme importate, pe care nici elitele însăși nu-l înțeleg. Aceasta este sursa multora dintre probleme Africii, când se iscă lupte pentru puterea politică și afectează sectorul neoficial și pe cel tradițional, luând vieți nevinovate.

Ei bine, multe dintre ajutoarele pentru dezvoltare și resurse au fost canalizate către acest sector. Peste 80% din fondurile pentru dezvoltare în Coasta de Fildeș au fost canalizate către sectorul modern. Cei mai mulți oameni din Africa fac însă parte din celelalte două sectoare, cel neoficial și cel tradițional.¾ Aici îi veți găsi pe adevărații africani. Ei bine, e destul de logic că, dacă vrei să-i ajuți pe oameni, trebuie să mergi acolo unde sunt ei. Dar nu asta am făcut. De fapt, am neglijat sectorul neoficial și pe cel tradițional. Agricultura Africii face parte din sectorul tradițional, și, din această cauză, Africa nu se poate hrăni și trebuie să importe produse alimentare.

Am stabilit că nu putem dezvolta Africa ignorând sectorul neoficial și pe cel tradițional. Și nu putem dezvolta aceste două sectoare fără o înțelegere operațională a modului în care funcționează ele. Aceste două sectoare, permiteți-mi să vă explic, au propriile lor instituții indigene. Primul este sistemul politic. E o tradiție ca africanii să-și urasă guvernele -- urăsc tirania. Dacă analizăm sistemele lor tradiționale, Observăm că africanii își organizează statele în două feluri. Primul aparține acelor societăți etnice care cred că statul era tiran în mod necesar, așa că nu voiau să aibă nimic de-a face cu nicio autoritate centralizată. Aceste societăți sunt Ibo, Somalezii, Kikuyu, de exemplu -- nu au avut niciun conducător.

Celelalte grupuri etnice, care au avut conducători, au avut grijă să-i înconjoare cu consilii peste consilii pentru ca aceștia să nu facă abuz de putere. În tradiția Așanti, de exemplu, conducătorul nu poate lua nicio decizie fără participarea consiliului bătrânilor. Fără consiliu, el nu poate da nicio lege și, dacă nu conduce după voia poporului, va fi înlăturat. Dacă nu, oamenii îl vor abandona pe conducător și se vor așeza în altă parte. Și chiar dacă ne uităm la imperiile africane din antichitate, toate erau organizate după următorul principiu -- principiul confederației, care se caracterizează prin cedarea puterii în foarte mare măsură, descentralizarea puterii.

Ei bine, așa cum v-am explicat, acest lucru face marte din moștenirea politică indigenă a Africii. Faceți acum o comparație cu sistemele moderne cu elitele de conducere care s-au format în Africa. Nu au nici cea mai mică legătură. În sistemul economic al Africii tradiționale, mijloacele de producție sunt proprietate privată. Sunt proprietatea unor familii extinse. Vedeți dumneavoastră, în Occident, unitatea economică și socială de bază este individul. Un american va spune, ”sunt, pentru că sunt, și pot să fac ce vreau eu când vreau eu.” Accentul se pune pe ”eu”. În Africa, africanii vor spune, ”sunt, pentru că suntem”. Acest ”suntem” înseamnă comunitate -- sistemul familial extins. Sistemul familial extins își strânge la un loc resursele.

Dețin ferme. Decid ce să facă, ce să producă. Nu primesc ordine de la conducători -- ei decid ce să facă. Și când au recolte, vând surplusul pe piață. Când au profit, este profitul lor nu al conducătorului, acesta nu îl poate lua. Pe scurt, ce aveam în Africa tradițională era un sistem de piață liberă. Aveam piețe în Africa înainte de sosirea colonialiștilor pe continent. Timbutku era un oraș comercial mare. Kano, Salaga -- erau la fel. Dacă mergeți în Africa de Vest, veți vedea că activitatea comercială de acolo a fost dintotdeauna dominată de femei. Așa că numele de piață este unul potrivit. Piața este un lucru obișnuit în Africa.

Africanii practicau un alt fel de capitalism, dar apoi, după independență, dintr-odată, piețele, capitalismul au devenit o instituție occidentală, și conducătorii au spus ca Africanii sunt pregătiți de socialism. Prostii. Și chiar și atunci, ce fel de socialism practicau? Socialismul pe care îl practicau era un tip special de socialism de bancă elvețiană, care le permitea șefilor de stat și miniștrilor să profite și să jefuiască depozitele bancare ale Africii, trezoreriile, și să-și deschidă conturi în Elveția. Nu acesta este sistemul cu care africanii erau obișnuiți de secole. Acum ce facem? Ne întoarcem la insittuțiile indigene ale Africii și aici le dăm Gheparzilor șansa de a pătrunde în sectoarele neoficiale, sectoarele tradiționale -- acolo îi veți găsi pe Africani.

Și aș dori să vă arăt un scurt videoclip despre sectorul neoficial, despre construirea de bărci în care eu, personal, am încercat să-i conving pe Africanii din Diaspora să investească. Puteți arăta videoclipul, vă rog? Bărbații merg la pescuit în bărcile astea mici. Da, e o firmă. Aceasta este a unui antreprenor ghanaian, cu propriul capital. Nu beneficiază de niciun sprijin din partea guvernului. și mai construiește o a doua barcă, mai mare. O barcă mai mare înseamnă că va prinde mai mult pește. Înseamnă că va putea angaja mai mulți ghanezi. Mai înseamnă și că va genera bunăstare. Și că va avea ceea ce economiștii numesc consecințe externe asupra economiei locale. Tot ce trebuie făcut, tot ceea ce trebuie să facă elitele este să transfere această operațiune în ceva închis pentru ca operațiunea să poate fi mai eficientă.

ei bine, nu este numai acest sector neoficial -- mai este si medicina tradițională. 80% dintre africani se mai bazează încă pe medicina tradițională. Sectorul de sănătate modern s-a prăbușit de tot. Ei bine, acesta este un domeniu -- vreau să spun că medicina tradițională este o comoară din punct de vedere financiar. Acesta este domeniul în care trebuie mobilizați africanii, în special din Diaspora, pentru a investi în asta. Mai trebuie să mobilizăm africanii din Diaspora, nu numai pentru a pătrunde în sectoarele tradiționale, dar și pentru a intra în agricultură și a schimba lucrurile dinăuntru. Am putut mobiliza ghanezii din Diaspora pentru a schimba starea lucrurilor din Ghana și pentru a aduce democrația în Ghana. Și știu că, cu ajutorul Gheparzilor, putem recupera Africa Sat cu sat. Vă mulțumesc mult.

(Aplauze)