Gabriel Barcia-Colombo: Captând amintiri în arta video

Îmi place să colecţionez lucruri. Încă de când eram mic, am avut numeroase colecții de diverse lucruri, de la sosuri bizare de prin lume la insecte pe care le prindeam și le puneam în borcane.

E firesc, plăcându-mi să colecţionez diverse, ador Muzeul de Istoria Naturii, respectiv colecțiile de animale din dioramele muzeului. Acestea pentru mine sunt ca niște sculpturi vii, la care te poți uita care imortalizează un moment anume din viața acestui animal.

M-am gândit la propria mea viață, la cum mi-ar place să imortalizez viața mea pentru epocile viitoare - (Râsete) - sau viețile prietenilor mei. Problema e că prietenii mei nu se dau în vânt după ideea ca eu să-i împăiez. (Râsete)

Prin urmare am apelat la video, care e o altă metodă bună de a păstra și a imortaliza pe cineva și a surprinde un moment anume în timp. Ce-am făcut, am filmat șase dintre prietenii mei, iar apoi, folosind maparea și proiectarea video, am creat o sculptură video, constând în aceşti şase prieteni proiectați în borcane. (Râsete) Acum am această colecție de prieteni pe care îi pot lua cu mine oriunde merg. Colecția se numește Animalia Chordata, de la denumirea latină pentru ființa umană în sistemul de clasificare. Lucrarea asta îmi imortalizează prietenii în borcane, iar ei se pot mișca înăuntru. (Râsete)

E interesant, dar lipsește un anume element uman. (Râsete) E sculptură digitală și am dorit să adaug un sistem de interacțiune. Am adăugat un senzor de proximitate astfel că, dacă te apropii de cei din borcane, ei reacționează în diverse moduri. La fel ca oamenii de pe stradă când te apropii prea mult. Unii au reacționat cu groază. (Râsete) Alții au reacționat cerându-ți ajutor. Iar alții se ascund de tine.

Mi se părea interesantă ideea de a transfera videoclipul de pe ecran în viața reală, adăugând interactivitate sculpturii. În anul următor am înregistrat 40 de prieteni și i-am închis în borcane. De asemenea, am creat o piesă numită „Grădina”, care e literalmente o grădină a umanității.

Dar ceva legat de prima lucrare, „Animali Chordata”, nu mi-a dat pace, această idee de a interacționa cu arta. Chiar îmi plăcea ideea ca oamenii să poată interacționa și să fie provocați de interacțiunea cu arta. Astfel, am dorit să creez o nouă piesă care forțează oamenii să se apropie și să interacționeze. Am făcut asta proiectând o casnică din anii '50 într-un malaxor. (Râsete) Asta e o piesă numită „Blend”. Te integrează efectiv în lucrarea artistică. Poţi să nu experimentezi în întregime totul. Poți pleca, poți privi personajul care stă în malaxor uitându-se la tine, ori poți alege să interacționezi. Dacă alegi să interacționezi cu lucrarea și apeși pe butonul malaxorului, arunci personajul într-un vârtej de zăpăceală bramburită. Alegând asta faci acum parte din lucrarea mea. La fel ca oamenii închiși înăuntru -- (Zgomote de malaxor) (Râsete) ați devenit parte din lucrare. (Râsete) (Aplauze)

Dar pare puțin nedrept, nu-i așa? Îi închid în borcane pe prietenii mei, pun acest personaj un fel de specie pe cale de dispariţie, în malaxor. Dar n-am făcut nimic despre mine. Nu m-am imortalizat pe mine niciodată. Așa că am creat o piesă autoportret. E un fel de capsulă a timpului cu autoportret, o lucrare numită „A trecut o vreme”, în care mă proiectez pe vârful unui ceas de pontaj și continuarea depinde de tine. Dacă alegi să apeși pe ceasul de pontaj, mă îmbătrânești. Pornesc ca bebeluș și dacă apeși pe ceas transformi bebelușul în copilaș, apoi din copilaș mă transform în adolescent. Din adolescent mă transform în cel ce sunt acum. Din cel prezent mă transform într-un bârbat de vârstă mijlocie, iar apoi într-un om în vârstă. Dacă pontezi de o sută de ori într-o zi personajul din piesă dispare și nu se resetează până a doua zi. Făcând asta, ștergi timpul. Faci implicit parte din piesă și-mi anulezi viața.

Îmi place sculptura video interactivă, pentru că poţi interacţiona efectiv cu ea. Puteți atinge piesa de artă și deveniți voi înșiși parte din lucrare. Sper ca într-o zi să vă am pe fiecare din voi prinși într-unul din borcanele mele. (Râsete)

Mulțumesc. (Aplauze)