Franco Sacchi despre Nollywood

Am o poveste, o poveste pe care aş vrea să v-o împărtăşesc. Şi este o poveste africană. O poveste despre speranţă, rezistenţă şi strălucire.

La început a fost Hollywood. ِApoi Bollywood. Astăzi avem Nollywood, a treia industrie de film din lume ca mărime. Doar în 2006 au fost produse aproape 2.000 de filme în Nigeria. Imaginaţi-vă 40, 50 de filme ambalate şi distribuite în fiecare săptămână pe străzile din Lagos, Nigeria şi în vestul Africii. Unele estimări plasează valoarea acestei industrii la 250 de milioane de dolari. A creat mii, dacă nu zeci de mii de locuri de muncă. Şi este în creştere. Dar reţineţi, aceasta a fost o iniţiativă locală. Ceva ce s-a realizat fără investiţii străine, fără ajutor guvernamental, şi, de fapt, s-a realizat împotriva tuturor aşteptărilor, într-unul din cele mai dificile momente din economia Nigeriei. Această industrie are o vechime de 15 ani.

Acum poate vă gândiţi de ce, şi cum de, este un regizor italian din Boston atât de interesat de această poveste? Cred deci că trebuie să vă spun câteva cuvinte, câteva lucruri despre viaţa mea, pentru că există o legătură. Bunicul meu a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în Zambia, unde este şi îngropat. Tatăl meu a trăit mare parte din viaţa de adult în estul Africii. Iar eu m-am născut în Zambia. Deşi am plecat din Zambia când aveam trei ani, am simţit că Africa a fost o parte importantă a vieţii mele. A fost locul în care am învăţat să merg. Cred că acolo am rostit primele mele cuvinte, iar părinţii mei şi-au cumpărat prima casă. Astfel, când ne-am întors în Italia, iar unul dintre lucrurile pe care mi le aduc aminte cel mai bine, este că familiei mele îi era foarte greu să împărtăşească poveşti. Părea că pentru vecinii şi prietenii noştri, Africa era un loc exotic, imaginar, care probabil exista doar în imaginaţia lor, sau un loc al groazei, al foametei. Astfel am fost întotdeauna prinşi în acest stereotip. Şi-mi amintesc cu adevărat această dorinţă de a vorbi despre Africa ca despre un loc unde am trăit şi oamenii trăiesc în continuare şi-şi văd de viaţa lor şi au visuri cum avem şi noi. Când am citit într-un ziar la secţiunea de business povestea Nollywoodului, m-am gândit că asta este o ocazie incredibilă de a spune o poveste care contravine tuturor acestor noţiuni preconcepute.

Acum pot spune o poveste despre africani care fac filme cum fac şi eu, şi am simţit că asta a fost o inspiraţie pentru mine. Sunt norocos să fiu un regizor-rezident la Centrul de Arte Vizuale Digitale al Universităţii din Boston. Şi noi observăm cu adevărat cum tehnologia digitală este în schimbare, şi cum regizori tineri şi independenţi pot face filme cu investiţii foarte mici. Astfel, când am propus această poveste, am avut tot sprijinul necesar pentru a face acest film. Şi nu doar suportul, ci am găsit şi doi "complici" minunaţi pentru această aventură. Aimee Corrigan, un fotograf tânăr şi talentat, şi Robert Caputo, prieten şi mentor, veteran al National Geographic, care mi-a spus: "Ştii, Franco, în 25 de ani de corespondenţă în Africa, nu ştiu dacă am întâlnit o altă poveste atât de plină de speranţă şi atât de frumoasă."

Astfel am plecat în Lagos în octombrie 2005. Şi am mers în Lagos pentru a ne întâlni cu Bond Emeruwa, un regizor minunat şi talentat care este alături de noi în această seară. Planul era să arătăm un portret al Nollywoodului, al acestei incredibile industrii de film, urmărindu-l pe Bond în încercarea lui de a face un film de acţiune despre corupţie, intitulat "Checkpoint." Corupţie în cadrul poliţiei. Şi a avut nouă zile pentru a face filmul. Am considerat că este o poveste bună.

În acelaşi timp, a trebuit să ne documentăm despre Nollywood, şi am vorbit cu o mulţime de regizori. Dar nu vreau să ridic prea multe aşteptări. Vreau să vă arăt şase minute. Iar aceste şase minute au fost pregătite special pentru TED. Sunt câteva teme din documentar, dar sunt re-editate şi pregătite pentru voi, OK? Deci este probabil o premieră.

(Video) Acţiune. Am făcut un film frumos cu doar 10.000 dolari, aici în Nigeria. Şi am filmat în 7 zile. Noi facem filme pentru mase. Nu pentru elite sau pentru oameni ce trăiesc în case de sticlă. Ei îşi permit să se uite la "Robocop", etc. Cred că industria de film din Nigeria, pentru cei care fac parte din ea, este de fapt o meserie de subzistenţă -- asta fac pentru a-şi câştiga existenţa. Nu este genul de filmare unde, să zicem, vrei să arăţi toată opulenţa de la Hollywood, sau unde ai buget nelimitat.

Aici faci filmul ăsta, se vinde, şi pleci la următoarea locaţie pentru alt film, pentru că dacă nu faci următorul film, nu vei avea ce mânca. Deci în timp ce amuzăm lumea, ar trebui să putem şi educa.

Cred în puterea audiovizualului. Vreau să spun, 90% din populaţie se uită la Nollywood. Cred că este cel mai viabil mod de a transmite informaţie prin cablu. Deci dacă faci un film, nu contează despre ce, pune un mesaj acolo. Trebuie totuşi să raportezi incidentul. Are nevoie de asistenţă medicală calificată. Tot încerc să explic oamenilor, momentan nu ne punem problema calităţii -- ea va urma. Adică, există şi filme făcute pentru calitate, dar primul lucru pe care trebuie să-l reţinem despre această societate este că în Africa încă sunt oameni care trăiesc cu un dolar pe zi, iar aceştia sunt oamenii care se uită la aceste filme.

Nollywood este o industrie minunată care abia s-a născut în această parte a lumii. Pentru că nimeni nu a crezut ca Nollywood poate fi realizat în Africa. Dar filmele noastre sunt poveşti cu care oamenii se identifică. Sunt poveşti despre oamenii de aici, pentru oamenii de aici. Şi de cele mai multe ori, oamenii nu se pot dezlipi de ecran ori de câte ori văd povestea. Suspans, distracţie, intrigă. Este comedia blockbuster. O să te spargi de râs.

Am fost aşa de absorbiţit de filmele străine. Peste tot se vorbeşte de filmele străine. Dar şi noi putem face ceva. Putem face ceva ce, când va vedea lumea, vor zice "uau, asta e Nigeria". Arestează-te pe sine, sergent. Nu te face de ruşine. Haide! Nu fugi! Vino înapoi! Vino înapoi!

Acum poţi umbla pe stradă şi vezi un exemplu. Nu e vorba doar de ce vezi în imagini. Vezi persoana în faţă. Vezi cum vorbeşte. Vezi cum trăieşte. Te influenţează foarte mult. Nu e vorba doar de ce vezi în imagini. Sau despre ce auzi, ştii, în presa occidentală. Ne vedem. Pa! Acţiune!

Eram atât de fascinat, ştii, de filmele cu cowboy. Dar apoi, când am descoperit situaţia din ţara mea, la momentul acela era atât de multă corupţie. Pentru ca un tânăr să reuşească aici trebuie să vă gândiţi şi la lucruri negative, sau la vicii. Şi nu voiam asta. Şi am descoperit că pot avea succes în viaţă ca actor, fără a comite crime, fără a înşela, fără minciuni. Doar eu şi talentul dat de Dumnezeu. Să mergem. OK, e timpul pentru nişte bătaie. Acoperă zona. E a ta. Mişcă-te!

În ţările mari, când fac filme, au toate lucrurile aranjate. Dar noi improvizăm tot, ca de exemplu focurile de armă. Adică ei se duc acolo, vezi arma aici, dar nu vezi focuri de armă, noi folosim trucuri. Nu mi-e frică decât că mă va lovi în faţă. De-asta folosesc suficientă bandă izolatoare. Banda va ţine totul la locul lui. Stai. Ţine-mi asta puţin. Îi spuneam doar să se asigure că e bine poziţionată să nu îmi afecteze faţa -- explozia, ştiţi. Dar e o profesionistă. Ştie ce face. Încerc şi eu să-mi protejez faţa. Nu e ultimul film pe care-l fac. Acesta e Nollywood, aici e magia.

Acum veţi vedea cum ne facem noi filmele aici cu sau fără ajutorul nimănui. Acţiune. Taie! (Aplauze)

Fanco Sacchi: Atât de multe lucruri de spus, atât de puţin timp. Atâtea teme în această poveste. Nu vă pot spune -- totuşi vă pot spune un lucru. Am petrecut câteva săptămâni cu aceşti actori, producători, iar problemele pe care le întâmpină sunt inimaginabile pentru un occidental, un regizor din America sau Europa. Dar întotdeauna îşi păstrează zâmbetul, entuziasmul, este incredibil.

Regizorul german Werner Herzog a spus "Am nevoie să fac filme aşa cum tu ai nevoie de oxigen." Şi cred că ei respiră. Regizorii nigerieni fac într-adevăr ceea ce le place. Şi asta este foarte important pentru ei şi pentru telespectatorii lor. O femeie mi-a spus: "Când văd un film de la Nollywood, mă pot relaxa, pot -- cu adevărat -- să respir mai uşor."

Mai este un lucru foarte important pe care sper să-l înţelegeţi. Acesta este tehnologia. Sunt foarte interesat de ea şi cred că editarea digitală non-liniară a redus costurile la o fracţiune din cât erau. Camere de filmat incredibile costă sub 5.000 de dolari. Iar asta a eliberat energii fenomenale. Şi ghiciţi ce. Nu a fost nevoie să le spunem noi asta regizorilor nigerieni. Ei au înţeles asta, şi au îmbrăţişat tehnologia şi o folosesc, şi au succes. Sper ca fenomenul "Nollywood" să inspire şi alte naţiuni africane să îmbrăţişeze tehnologia, priviţi la modelul nigerian, cum fac filme, creează locuri de muncă, creează un fir epic pentru populaţie, ceva cu care te poţi identifica, ceva pozitiv, realmente ceva ce-ţi aduce confort psihologic şi este parte din cultură. Cred că fenomenul acesta ne poate inspira şi pe noi. Cred că acest fenomen merge în ambele direcţii.

Regizori, prieteni de-ai mei, s-au uitat la Nollywood si au zis "Uau, ei fac ce-am vrea noi să facem, şi câştigă un ban şi trăiesc din asta." Deci cred că este o lecţie că noi învăţăm de fapt de la ei. Şi am o mică provocare pentru voi, ce ar trebui să ne facă să ne gândim la importanţa poveştilor. Şi cred că asta este de fapt tema acestei sesiuni. Încercaţi să vă imaginaţi o lume unde singurul ţel este mâncarea şi adăpostul, dar fără poveşti. Fără poveşti la gura focului. Fără legende, fără basme. Nimic. Fără romane. Destul de greu, nu? Este ceva fără înţeles.

Uite ce cred eu. Cred că secretul unei societăţi sănătoase este o comunitate de povestitori, şi cred că regizorii nigerieni au dovedit asta. Aş vrea să le auziţi vocea. Pentru doar câteva momente. Sunt doar câteva voci de la Nollywood.

Video: Nollywood este cel mai bun lucru ce li se poate întâmpla. Dacă există o industrie care reuşeşte să aducă un zâmbet pe feţele oamenilor, atunci acea industrie este Nollywood. Cred că în foarte scurt timp vom avea nu doar filme mai bune, vom avea filme nigeriene -- originale -- bune. Sunt aceleaşi teme. Dragoste, acţiune. Dar le povestim în felul nostru, în stilul nostru nigerian, african. Avem culturi diverse, sunt atât de multe, încât nu cred că le putem epuiza în timpul vieţii noastre.

FS: Partea mea se termină aici, iar regizorii nigerieni au cu adevărat de lucru acum. Şi sper că vor exista foarte multe colaborări, prin care să învăţăm unii de la alţii. Sper cu adevărat să se întâmple. Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)

Chris Anderson: Stai. Am două întrebări. Fraco, ai descris asta ca fiind a treia industrie de film din lume ca mărime. Cum se concretizează asta în cifre?

FS: Ah, da. Cred că am menţionat asta scurt -- aproape 2.000 de filme. Este un fapt documentat.

CA: 2.000 de filme într-un an? FS: 2.000 de filme într-un an. 2005 sau 2006. Doar comisia de cenzori a verificat 1.600 de filme. Şi ştim că mai sunt şi altele. Deci putem spune că sunt aproape 2.000 de filme. Imaginaţi-vă 45 de filme pe săptămână. Există provocări. Există. Există o saturare de filme, caliatea trebuie sporită, trebuie să treacă la nivelul următor, dar sunt optimist.

CA: Dar acestea nu sunt filme ce pot fi văzute la cinema?

FS: Nu, desigur. Asta e foarte important. Poate, ca să vă puteţi imagina, acestea sunt fime distribuite direct în pieţe. Sunt cumpărate în magazinele video. Pot fi închiriate pentru bani foarte puţini.

CA: În ce format?

FS: Ah, formatul -- mulţumesc pentru întrebare. Da, este VCD. Este un CD, imaginea este comprimată puţin mai mult. Au început cu VHS. Nu au aşteptat tehnologiile de ultimă oră. Au început în '92, '94. Deci sunt 57 de milioane de VCR în Nigeria, care pot reda şi VHS şi VCD. Este practic un CD. Un compact disc.

CA: Deci se ţin castinguri pe stradă?

FS: Poţi fi într-un blocaj în trafic în Lagos şi poţi cumpăra un film sau nişte banane sau apă. Da. (Râsete) Şi trebuie să spun, asta chiar dovedeşte că poveştile sunt o marfă, o materie primă. Nu există viaţă fără poveşti.

CA: Îţi multumesc foarte mult, Franco.