Eve Ensler: Îmbrăţişează fata din tine

Namaste. Bună dimineaţa. Mă bucur să fiu aici, în India. M-am gândit mult la ce am învăţat în special în aceşti ultimi 11 ani cu V-Day şi "Monoloagele Vaginului", călătorind prin lume, şi mai ales întâlnindu-mă cu femei şi fete de pe planetă pentru a opri violenţa împotriva femeilor.

Aş vrea să vorbesc astăzi despre această celulă deosebită, sau grupare de celule, care se află în fiecare din noi. Aş vrea să o numesc celula-fată. Există în bărbaţi şi în femei. Aş vrea să vă imaginaţi că această grupare deosebită de celule e esenţială pentru evoluţia speciei noastre şi pentru continuarea rasei umane.

Aş vrea să vă imaginaţi că la un punct anume în istorie un grup de oameni puternici, interesaţi în a stăpâni şi a controla lumea, au înţeles că suprimarea acestei celule particulare, oprimarea acestor celule, reinterpretarea acestor celule, subminarea acestor celule, convingerea de a crede în slăbiciunea acestor celule şi strivirea, eradicarea, distrugerea, reducerea acestor celule, au început practic procesul de a ucide celula-fată, ceea ce s-a numit patriarhat, apropo.

Aş vrea să vă imaginaţi că fata este un microcip în imensul macrocosm al conştiinţei colective. Şi este esenţial pentru balanţa, înţelepciunea, şi de fapt pentru viitorul fiecăruia dintre noi. Apoi aş vrea să vă imaginaţi că această celulă-fată este compasiune, şi este empatie, şi este pasiunea însăşi, şi e vulnerabilitate, şi deschidere, şi intensitate şi e asociere, şi e relaţie, şi e intuitivă.

Şi aş vrea să ne gândim la cum compasiunea informează înţelepciunea, şi că vulnerabilitatea este cea mai mare forţă a noastră, şi că emoţiile au o logică inerentă, care duce la acţiune radicală, potrivită, salvatoare. Şi apoi să ne amintim că am fost învăţaţi exact opusul de către puterea existentă, că gândirea este întunecată de compasiune, că aceasta blochează drumul, că vulnerabilitatea este o slăbiciune, că nu trebuie să avem încredere în emoţii, şi că nu trebuie să iei lucrurile personal, care e una din favoritele mele.

Cred că întreaga lume a fost esenţialmente crescută să nu fie o fată. Cum creştem băieţii? Ce înseamnă să fii băiat? Să fii băiat înseamnă mai exact să nu fii o fată. Să fii bărbat înseamnă să nu fii o fată. Să fii femeie înseamnă să nu fii o fată. Să fii puternic înseamnă să nu fii fată. Să fii un lider înseamnă să nu fii o fată. De fapt, cred că a fi fată este un fapt atât de puternic încât a trebuit să educăm pe toată lumea să nu fie exact asta. (Râsete)

Aş vrea de asemenea să spun că ironia desigur, este că refuzul fetei, suprimarea fetei, suprimarea emoţiei, refuzul sentimentelor ne-a adus aici. Suntem în situaţia în care am ajuns să trăim într-o lume unde cele mai extreme forme de violenţă cea mai oribilă sărăcie, genocidul, violuri în masă, distrugerea Pământului, sunt complet ieşite de sub control. Şi pentru că am suprimat celulele-fată, şi am suprimat condiţia de fată, nu simţim ceea ce se întâmplă.

Deci, nu putem fi responsabili cu un răspuns pe măsura a ceea ce se întâmplă. Aş vrea să vă vorbesc puţin despre Republica Democrată Congo. Pentru mine, a fost un punct de cotitură în viaţa mea. Am petrecut mult timp acolo în ultimii trei ani. Simţeam până atunci că am văzut multe în lume, multă violenţă.

Am trăit esenţialmente în minele violului din lume în ultimii 12 ani. Dar Republica Democrată Congo a fost cu adevărat punctul de cotitură în sufletul meu. Am mers şi am petrecut timp într-un loc numit Bukavu într-un spital numit Spitalul Panzi, cu un doctor mai aproape de un sfânt decât orice persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Numele lui este Dr. Denis Mukwege. Şi, în Congo, pentru aceia dintre voi care nu ştiu, s-a dezlănţuit un război în ultimii 12 ani, un război care a ucis aproape şase milioane de oameni. Se estimează că undeva între 300.000 şi 500.000 de femei au fost violate acolo.

Când mi-am petrecut primele săptămâni la spitalul Panzi am stat împreună cu femei care în fiecare zi veneau să îmi spună poveştile lor. Iar poveştile lor erau atât de oribile şi atât de incredibile, şi atât de pe cealaltă parte a existenţei umane, încât, pentru a fi complet sinceră cu voi, am fost distrusă. Şi o să vă spun că ce s-a întâmplat, a fost că prin acea distrugere, ascultând poveştile unor fetiţe de opt ani care aveau organele interne eviscerate, care au avut arme şi baionete şi lucruri împinse înăuntrul lor astfel încât aveau găuri, literalmente, în interiorul lor pe unde ieşeau pipi şi caca.

Ascultânt poveştile unor femei de 80 de ani care au fost legate cu lanţuri şi înconjurate, şi cum grupuri de bărbaţi veneau şi le violau periodic, totul în numele exploatării economice pentru a fura mineralele în aşa fel încât Vestul să le aibă şi să poată profita de ele. Mintea mea a fost atât de zguduită.

Dar ce s-a întâmplat pentru mine a fost că această zguduire m-a încurajat într-un fel în care nu am mai fost încurajată înainte. Această zguduire, deschiderea celulei mele de fată, acel fel de progres masiv al inimii mele mi-a permis să devin mai curajoasă, şi de fapt mai inteligentă decât fusesem în viaţa mea în trecut.

Şi aş vrea să spun că sunt de părere că puterile care există ştiu că în construcţia de imperii sunt sentimentele care de fapt împiedică crearea acestor imperii. Sentimentele vin în calea achiziţiei în masă a Pământului, şi a excavării Pământul, şi a distrugerii lucrurilor. Îmi aduc aminte, de exemplu, când tatăl meu, care era foarte foarte violent, obişnuia să mă bată. Şi spunea efectiv, în timp ce mă bătea, "Să nu plângi. Să nu îndrăzneşti să plângi." Pentru că plânsul meu cumva îi demasca propria brutalitate. Şi chiar şi în momentele în care nu vroia să i se aducă aminte de ceea ce făcea.

Ştiu că am anihilat sistematic celula-fată. Şi aş vrea să spun că am anihilat-o în bărbaţi la fel de mult ca în femei. Şi cred că în anumite feluri am fost mult mai aspri cu bărbaţii în anihilarea celulei lor de fată. (Aplauze) Văd cum au fost crescuţi mulţi băieţi, şi văd asta pe întreaga planetă, să fie duri, să fie căliţi, să se distanţeze de propria delicateţe, şi să nu plângă. Mi-am dat seama odată în Kosovo, când am văzut un bărbat în colaps, că gloanţele sunt de fapt lacrimi solide, că atunci când nu le dăm voie bărbaţilor să aibă propria fată interioară şi propria vulnerabilitate, şi compasiune, şi propriile inimi, că ei devin duri şi insultători şi violenţi.

Şi cred că i-am învăţat pe bărbaţi să fie siguri atunci când ei sunt nesiguri, să pretindă că ştiu lucruri atunci când ei de fapt nu ştiu lucruri, sau de ce am fi aici unde suntem? Să pretindă că nu sunt un dezastru atunci când sunt. Şi o să vă spun o poveste foarte amuzantă. Pe drumul meu incoace în avion, mă plimbam în sus şi în jos pe culoarul avionului. Şi toţi aceşti bărbaţi, la propriu cel puţin 10 bărbaţi stăteau în fotoliile lor uitându-se la filme tipice pentru femei. Şi erau cu toţii singuri, iar eu mi-am spus, "Asta e viaţa secretă a bărbaţilor". (Râsete)

Am călătorit, după cum spuneam, în multe multe ţări, şi am văzut, dacă facem ceea ce îi facem fetei din noi atunci evident e oribil să ne gândim ce le facem fetelor din această lume. Şi am auzit de la Sunitha ieri, şi de la Kavita despre ceea ce le facem fetelor. Dar aş vrea să spun doar că am întâlnit fete cu răni de cuţit şi cu arsuri de ţigară, care efectiv erau tratate ca nişte scrumiere. Am văzut fete care erau tratate ca nişte coşuri de gunoi. Am văzut fete care erau bătute de mamele lor, şi de fraţi şi de taţi şi de unchi. Am văzut fete care se înfometau până la moarte în America în instituţii pentru a arăta ca nişte versiuni idealizate ale lor însele.

Am văzut că tăiem fetele şi le controlăm şi le păstrăm analfabete, sau le facem să se simtă prost pentru că sunt prea inteligente. Le reducem la tăcere. Le facem să se simtă vinovate pentru că sunt inteligente. Le facem să se comporte frumos, să fie mai moderate, să nu fie prea intense. Le vindem, le ucidem ca embrioni. Le aservim. Le violăm. Suntem atât de obişnuiţi să furăm fetele de exact a fi subiectul propriei lor vieţi pe care le-am lăsat-o acum doar ca obiect şi le-am transformat în bun de consum.

Vânzarea fetelor e agresivă pe toată planeta. Şi în multe locuri ele valorează mai puţin decât caprele sau vacile. Dar aş vrea să vorbesc şi despre faptul că dacă unul din opt oameni de pe planetă sunt fete cu vârstele între 10 şi 24 de ani, ele sunt cu adevărat cheia, în lumea dezvoltată, ca şi în întreaga lume de altfel, spre viitorul umanităţii. Iar dacă fetele au probleme, e pentru că ele se confruntă cu dezavantaje sistematice care le ţin acolo unde societatea vrea ca ele să fie, incluzând lipsa de acces la tratament medical, educaţie, mâncare sănătoasă, participare în forţa de muncă. Greutatea tuturor muncilor gospodăreşti cade în general pe umerii fetelor şi a fraţilor mai mici. Ceea ce asigură faptul că nu vor depăşi niciodată aceste bariere.

Starea fetelor, condiţia fetelor, va determina, cred eu, şi e vorba şi de fata din interiorul nostru şi de fata din lume, dacă specia noastră va supravieţui. Şi ce vreau să sugerez este că, datorită faptului că am vorbit cu fete, pentru că am terminat de curând o carte numită "Sunt o fiinţă emoţională: Viaţa secretă a fetelor în lume", pentru că am discutat cu fete timp de cinci ani, şi unul din lucrurile pe care le-am constatat peste tot este că verbul care a fost presat asupra fetei este verbul "a mulţumi (pe cineva)". Fetele sunt instruite să ofere plăcere. Aş vrea să schimb acest verb. Aş vrea ca toţi să schimbăm acest verb. Aş vrea ca verbul să fie "a educa" sau "a activa" sau "a implica" sau "a confrunta" sau "a înfrunta" sau "a crea". Dacă le învăţăm pe fete să schimbe verbul atunci vom oferi putere fetei din interiorul nostru şi fetei din interiorul lor.

Iar acum aş vrea să vă împărtăşesc câteva istorii ale unor fete pe care le-am văzut în lume care şi-au activat fata din interior, şi care au avut curajul să o lase să se exprime în ciuda tuturor circumstanţelor din jurul lor. Cunosc o fată de 14 ani din Olanda, de exemplu, care cere să ia o barcă şi să meargă singură în jurul lumii.

Există o adolescentă care acum recent a ştiut că vrea să aibă 56 de stele tatuate pe partea dreaptă a feţei sale.

Există o fată, Julia Butterfly Hill, care a trăit un an într-un copac pentru că vroia să protejeze stejarii sălbatici.

E o fată pe care am cunoscut-o în urmă cu 14 ani în Afghanistan pe care am adoptat-o ca fiica mea pentru că mama ei a fost ucisă. Mama ei a fost o revoluţionară. Iar această fată, atunci când avea 17 ani purta o burqa în Afghanistan, şi mergea pe stadioane şi documenta atrocităţile care aveau loc faţă de femei, de sub burqa, cu un aparat video. Iar acel video a devenit video-ul care a fost difuzat în toată lumea după 11 septembrie pentru a arăta ce se întâmpla în Afghanistan.

Aş vrea să vorbesc despre Rachel Corrie care era adolescentă atunci când a stat în faţa unui tanc israelian pentru a spune "încheiaţi ocupaţia". Şi ştia că riscă moartea şi a fost literalmente ucisă şi călcată de şinele tancului.

Şi aş vrea să vorbesc despre o fată pe care am întâlnit-o recent în Bukavu, care a fost impregnată de violatorul ei. Şi îşi ţinea în braţe bebeluşul. Şi am întrebat-o dacă îşi iubeşte bebeluşul. Şi a privit în ochii micuţului ei şi a spus, "Bineînţeles că îmi iubesc bebeluşul. Cum aş putea să nu îl iubesc?" "E bebeluşul meu şi e plin de dragoste."

Capacitatea fetelor de a depăşi situaţii şi de a înainta, este, pentru mine, extraordinară. Şi mai este o fată numită Dorcas. Tocmai am cunoscut-o în Kenya. Dorcas are 15 ani şi s-a antrenat în autoapărare. Şi în urmă cu câteva luni a fost luată de pe stradă de trei bărbaţi mai în vârstă decât ea. Au răpit-o, au pus-o într-o maşină. Prin abilităţile ei de autoapărare, i-a prins de mărul lui Adam, i-a lovit în ochi, şi s-a eliberat şi a ieşit din maşină.

În Kenya, în august am plecat să vizitez unul din adăposturile V-Day pentru fete, o casă pe care am deschis-o în urmă cu şapte ani împreună cu o femeie extraordinară pe nume Agnes Pareyio. Agnes era o femeie care a fost tăiată atunci când era mică, a fost mutilată genital. Şi a luat o hotărâre, ca multe alte femei din lume, că ceea ce i s-a întâmplat ei nu va fi făcut cu forţa altor femei şi fete.

Astfel, ani în şir Agnes a umblat prin valea Rift. Le-a învăţat pe fete cum arată o vagina sănătoasă, şi cum arată o vagina mutilată. Şi în tot acest timp a salvat multe fete. Şi când am cunoscut-o am întrebat-o ce putem face pentru ea, şi ea a spus: "Păi, dacă mi-aţi da un Jeep aş putea să mă mişc mult mai repede." Aşa că i-am luat un Jeep. Şi a salvat încă 4500 de fete.

Şi apoi am întrebat-o: "Ok, de ce mai ai nevoie?" Şi a spus: "Păi, acum aş vrea o casă." Astfel încât în urmă cu şapte ani Agnes a construit primul adăpost V-Day în Narok, Kenya, în ţara Masai. Şi era o casă unde fetele puteau să fugă, puteau să îşi salveze clitorisul, să nu fie tăiate, puteau să meargă la şcoală. Iar de când Agnes are în grijă casa a schimbat toată situaţia de acolo. A devenit literalmente primar adjunct. A schimbat regulile. Întreaga comunitate a fost câştigată de partea a ce face ea.

Când am fost noi acolo era în cursul unui ritual unde reconcilia fetele care au fugit, cu familiile lor. Şi era o fată tânără pe nume Jaclyn. Jaclyn avea 14 ani şi era cu familia ei Masai şi era secetă în Kenya. Vacile mureau, iar vacile sunt cel mai valoros bun. Iar Jaclyn l-a auzit pe tatăl ei vorbind cu un bărbat în vârstă despre cum urma să o vândă în schimbul vacilor. Şi ştia că asta însemna că va fi tăiată. Ştia că însemna că nu va merge la şcoală. Ştia că înseamnă că nu va avea un viitor. Ştia că inseamnă că va trebui să se căsătorească cu acel om bătrân, şi avea 14 ani.

Astfel încât, într-o după-amiază, a auzit despre adăpost, Jaclyn a părăsit casa tatălui ei şi a mers două zile, două zile prin ţara Masai. A dormit cu hienele. S-a ascuns noaptea. Şi l-a imaginat pe tatăl ei ucigând-o pe de o parte, şi pe Mama Agnes salutând-o, în speranţa că o va saluta atunci când avea să ajungă la casă. Şi când a ajuns la casă a fost salutată. Iar Agnes a adăpostit-o. Şi Agnes a iubit-o. Şi Agnes a sprijinit-o un an. Şi a mers la şcoală şi şi-a găsit vocea şi şi-a găsit identitatea şi şi-a găsit inima.

Iar apoi, timpul a venit pentru ea să meargă înapoi şi să vorbească cu tatăl ei despre împăcare, după un an. Iar eu am avut privilegiul de a fi în cabană atunci cand a fost reunită cu tatăl ei şi s-au împăcat. Iar în acea cabană, am intrat, şi tatăl ei şi cele patru neveste ale sale şedeau acolo, la fel ca şi surorile ei care tocmai se întorseseră deoarece toate se refugiaseră atunci când fugise şi ea, ca şi mama ei, care fusese bătută pentru că o apărase în faţa bătrânilor. Şi atunci când tatăl ei a văzut-o şi a văzut cine devenise, în deplinătatea firii ei de fată, a îmbrăţişat-o şi a început să plângă. Şi a spus: "Eşti frumoasă. Ai devenit o femeie minunată." Nu te vom tăia. Şi îţi dau cuvântul meu, aici şi acum, că nu le vom tăia nici pe surorile tale."

Şi ce i-a spus ea a fost "Vroiai să mă vinzi pentru patru vaci" "şi un viţel, şi nişte pături." "Dar îţi promit, acum că voi fi educată" "că voi avea întotdeauna grijă de tine," "şi mă voi întoarce şi îţi voi construi o casă." "Şi voi fi de partea ta până la sfârşitul vieţii tale."

Pentru mine, aceasta este puterea fetelor. Şi aceasta este puterea transformării. Aş vrea să închid ziua de azi cu un pasaj din cartea mea. Şi aş vrea să fac asta în această seară pentru fata din fiecare de aici. Şi aş vrea să o fac pentru Sunitha. Şi aş vrea să o fac pentru fetele despre care a vorbit ieri Sunitha, fetele care supravieţiuesc, fetele care pot să devină altcineva. Dar cu adevărat aş vrea să o fac pentru fiecare persoană de aici, pentru a pune în valoare fata din noi, acea parte care plânge, să apreciem partea care e emoţională, partea care e vulnerabilă, să înţelegem că acolo e viitorul.

Acest monolog se numeşte "Sunt o fiinţă emoţională". Şi s-a întâmplat pentru că am întâlnit o fată în Watts, LA. Întrebam fetele dacă le place să fie fată, şi toate fetele ziceau, "Nu, urăsc treaba asta. Nu suport ideea." "E aşa de rău. Fraţii mei primesc totul." Şi această fată s-a ridicat şi a spus, "Îmi place la nebunie să fiu fată." "Sunt o fiinţă emoţională!" (Râsete) Asta e pentru ea:

Îmi place la nebunie să fiu fată. Simt ce simţi tu cum simţi în interiorul sentimentului dinainte. Sunt o fiinţă emoţională. Lucrurile nu vin spre mine ca teorii intelectuale sau idei comprimate. Ele pulsează prin organele şi picioarele mele şi îmi ard urechile. Ah, îmi dau seama când prietena ta este foarte supărată, chiar dacă pare să îţi dea ce îţi doreşti. Ştiu când vine furtuna. Simt agitaţia invizibilă din aer. Pot să îţi spun că el nu te va suna. E o vibraţie pe care o împărtăşesc.

Sunt o fiinţă emoţională. Îmi place că nu iau lucrurile uşor. Totul este intens pentru mine, modul în care merg pe stradă, modul în care mama mă trezeşte, cât de insuportabil e atunci când pierd, modul în care aud veştile proaste.

Sunt o fiinţă emoţională. Sunt conectată la orice şi la oricine. M-am născut aşa. Să nu îmi spui că nu e aşa că e doar o fază a adolescenţei, sau că e din cauză că sunt o fată. Aceste sentimente mă fac mai bună. Mă fac prezentă. Pregătită. Puternică.

Sunt o fiinţă emoţională. E un mod deosebit de a cunoaşte, e ca şi când femeile mai în vârstă ar fi uitat. Mă bucur că sunt încă în corpul meu. Ah, ştiu când nuca de cocos stă să cadă. Ştiu că am împins Pământul prea departe. Ştiu că tata nu se va întoarce, şi că nimeni nu e pregătit pentru foc. Ştiu că rujul înseamnă mai mult decât un show, şi că băieţii sunt super nesiguri, şi că aşa-numiţii terorişti sunt făcuţi, nu născuţi. Ştiu că un sărut poate să îmi ia toată capacitatea de decizie. (Râsete) Şi ştii ceva? Câteodată asta şi trebuie. Asta nu e extrem. E o chestie de fete, Ce am fi cu toţii dacă uşa cea mare din interiorul nostru s-ar deschide dintr-o dată.

Nu îmi spune să nu plâng, să mă calmez, să nu fiu atât de extremistă, să fiu raţională. Sunt o fiinţă emoţională. Aşa a fost creat Pământul, aşa continuă vântul să polenizeze. Nu îi spui Oceanului Atlantic să se comporte frumos. Sunt o fiinţă emoţională. De ce ai vrea să mă reduci la tăcere, sau să mă opreşti? Sunt amintirea care îţi rămâne. Te pot duce înapoi. Nimic nu s-a diluat. Nimic nu a ieşit în afară. Îmi place la nebunie, ascultă-mă, iubesc că pot să simt sentimentele din interiorul tău, chiar dacă îmi opresc viaţa, chiar dacă îmi rup inima, chiar dacă mă debalansează de pe calea mea, mă fac responsabilă.

Sunt o fiinţă emoţională, sunt o creatură emoţională necondiţionată, devotată. Şi iubesc, ascultă-mă, iubesc iubesc iubesc să fiu o fată. Puteţi repeta cu mine? Iubesc, iubesc iubesc iubesc să fiu fată! Mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)