Evan Williams îi ascultă pe utilizatorii Twitter

Acum patru ani, pe scena TED, am anunţat o companie cu care lucram în acea vreme, numită Odeo. Şi datorită acelui anunţ am obţinut un articol mare în New York Times, care a generat şi mai multă acoperire în presă, care a generat şi mai multă atenţie şi m-a determinat pe mine să devin CEO al acelei companii -- eu fiind atunci doar un consilier -- şi să adun o rundă de capital de risc şi să accelerez angajările.

Unui dintre tipii pe care i-am angajat a fost un inginer pe nume Jack Dorsey şi un an mai târziu încercam să ne hotărâm în ce direcţie s-o apucăm cu Odeo iar Jack a prezentat o idee la care meşterise vreo câţiva ani care se baza pe a trimite prietenilor simple actualizări de stare. În acea vreme, ne jucam la Odeo şi cu SMS-ul aşa că le-am pus pe toate laolaltă şi la începutul lui 2006 am lansat Twitter ca un proiect secundar al Odeo.

E greu să justifici un proiect secundar într-o companie nouă, unde concentrarea e atât de importantă, dar eu lansasem şi Blogger ca proiect secundar în compania unde lucrasem înainte, gândindu-mă că era doar un lucru mic pe care-l vom face suplimentar iar el a sfârşit prin a acapara nu numai compania, ci şi viaţa mea pentru următorii cinci sau şase ani. Aşa că am învăţat să-mi ascult instinctele chiar dacă nu le pot neapărat justifica sau şti încotro se vor îndrepta. Şi cam asta s-a întâmplat cu Twitter, de fiecare dată.

Aşadar, pentru cei dintre voi cărora nu vă e familiar, Twitter se bazează pe un concept foarte simplu şi aparent comun. Spui ce faci în cel mult 140 de caractere iar oamenii care se interesează de tine primesc aceste actualizări. Dacă sunt cu adevărat interesaţi, primesc actualizarea ca mesaj text pe telefonul lor mobil. Astfel, de exemplu, pot să ciripesc chiar acum că susţin o prezentare la TED. Şi în cazul meu, când apăs pe "trimite", până la 60.000 de oameni vor primi acel mesaj în câteva secunde. Ideea fundamentală e că Twitter le permite oamenilor să împărtăşească momente din vieţile lor oricând vor, fie că e vorba de ocazii deosebite sau obişnuite. Împărtăşirea acestor momente atunci când ele se întâmplă îi face pe oameni să se simtă mai conectaţi şi mai în contact în ciuda distanţei şi în timp real. Aceasta este principala utilizare pe care noi am văzut-o pentru Twitter de la început şi care ne-a entuziasmat.

Ce nu am anticipat au fost celelalte multe, multe utilizări care urmau să apară din acest sistem foarte simplu. Unul din lucrurile de care ne-am dat seama a fost cât de important ar putea fi Twitter în evenimentele în timp real. Când au izbucnit incendiile de pădure în San Diego, în octombrie 2007, oamenii au ales Twitter pentru a raporta ce se întâmpla şi pentru a obţine informaţii de la vecini despre ce se întâmpla în jurul lor.

Dar nu au fost doar persoane individuale. Şi L.A. Times a ales Twitter pentru a difuza informaţii şi şi-a pus un flux Twitter pe prima pagină, iar Serviciul de Pompieri din L.A. şi Crucea Roşie l-au folosit şi ei pentru a difuza ştiri şi actualizări. La acest eveniment ciripesc zeci de oameni şi alte mii de oameni îi urmăresc pentru că vor să ştie cum e să fii aici şi ce se întâmplă.

Printre celelalte lucruri interesante care s-au ivit

se află multe instrumente pentru afaceri,

de la marketing, comunicare şi lucruri previzibile până la un camion de tacos coreeni la grătar incredibil de popular care merge prin L.A şi anunţă prin Twitter unde se opreşte, născând o coadă în jurul acelui cvartal.

Oamenii politici au început recent să folosească Twitter. De fapt, 47 de membri ai Congresului au actualmente conturi Twitter. Şi transmit, în unele cazuri, din şedinţele cu uşile închise pe care le au cu preşedintele. În acest caz, tipului nu-i place ce aude. Însuşi preşedintele este cel mai popular utilizator de Twitter al nostru, deşi actualizările lui s-au rărit în ultima vreme, iar cele ale senatorului McCain s-au înmulţit. Ca şi cele ale acestui tip.

Twitter a fost proiectat iniţial cam ca un mediu de difuzare. Trimiţi un mesaj şi el pleacă spre toată lumea, iar tu primeşti mesajele care te interesează. Unul din multele feluri în care utilizatorii au modelat evoluţia Twitter a fost inventarea unui fel de a răspunde unei anume persoane sau unui anume mesaj. Astfel, această sintaxă, "@numeutilizator" pe care Shaquille O'Neal o foloseşte aici ca să-i răspundă unuia dintre fanii lui a fost în întregime inventată de utilizatori şi noi nu am inclus-o în sistem decât după ce devenise deja populară iar noi am uşurat atunci prrocesul. Acesta este unul din multele feluri în care utilizatorii au modelat sistemul.

Altul este cel prin API. Am construit o interfaţă de programare a aplicaţiilor (API) ceea ce înseamnă practic că programatorii pot scrie software care interacţionează cu Twitter. Actualmente ştim despre mai multe de 2.000 de programe software care pot trimite actualizări Twitter, interfeţe pentru Mac, Windows, iPhone-urile voastre, BlackBerry-urile voastre ... ca şi de lucruri precum un dispozitiv care permite unui bebeluş nenăscut să transmită pe Twitter atunci când dă din picioare sau altul care permite unei plante să transmită atunci când are nevoie de apă.

Probabil cea mai importantă dezvoltare a unei terţe părţi vine de la o mică firmă din Virginia, numită Summize. Summize a construit un motor de căutare Twitter. Şi au exploatat faptul că dacă sunt milioane de oameni din toată lumea care vorbesc despre ce fac şi ce se întâmplă în jurul lor, asta constituie o resursă incredibilă pentru a afla lucruri despre orice subiect sau eveniment atunci când se întâmplă. Acest lucru a schimbat cu adevărat felul în care percepeam Twitter. De exemplu, iată ce spun oamenii despre TED. Acesta este un alt fel în care convingerile noastre s-au schimbat şi Twitter nu a fost ceea ce credeam noi că este. Ne-a plăcut asta aşa de mult încât chiar am cumpărat compania şi o includem în produsul principal. Asta nu numai că vă permite să vedeţi mesaje Twitter în diverse moduri, ci introduce şi noi cazuri de utilizare. Unul dintre preferatele mele este ceea ce s-a întâmplat acum câteva luni când a fost o criză de benzină în Atlanta. Unii utilizatori şi-au dat seama că putea transmite când găseau benzină, unde o găseau, cât costa şi adăugau cuvântul-cheie "#atlgas" pentru ca alţii să-l caute şi să găsească şi ei benzină.

Şi această tendinţă a oamenilor de a folosi această reţea de comunicare pentru a se ajuta unii pe alţii merge mult mai departe de ideea iniţială de a te menţine la curent cu familia şi prietenii. În ultima vreme s-a întâmplat tot mai mult, fie că e vorba de a aduna bani pentru oamenii fără locuinţe fie de a săpa puţuri în Africa fie pentru o familie în criză. Oamenii au adunat zeci de mii de dolari prin Twitter în doar câteva zile, cu câteva ocazii. Se pare că atunci când le dai oamenilor căi mai uşoare de a împărtăşi informaţie, se întâmplă mai multe lucruri bune.

N-am nicio idee ce urmează să se întâmple cu Twitter. Dar am învăţat să-mi urmez instinctul fără a-mi imagina vreodată unde mă va duce. Mulţumesc.

(Aplauze)

Chris Anderson: Încă n-am terminat Aşa că, uite, dacă am aprinde acest ecran ... Acesta este de fapt cel mai îngrozitor lucru pe care îl poate face vreun vorbitor după ce a fost la un eveniment. E complet intimidant.

Deci acesta ar fi ecranul de căutare Twitter. Haideţi să căutăm câteva cuvinte la întâmplare pe Twitter. De exemplu: "Evan Williams." "... daţi oamenilor mai multe informaţii şi urmează-ţi instinctul @#TED." "... ascultându-l acum pe Evan Williams." O. "... Evan Williams tocmai moare pe scenă aici la TED. Cea mai proastă prezentare făcută vreodată!"

Evan Williams: Drăguţ. Mulţumesc.

CA: Glumeam doar.

Dar, literalmente în cele opt minute în care el a vorbit, au apărut deja cam cincizeci de actualizări despre prezentare. Aşa că el va vedea fiecare aspect al reacţiei: faptul că Barack Obama e cel mai mare utilizator, faptul că totul a pornit de la TED ... Nu cred că mai există vreo altă cale de a obţine un astfel de feedback instantaneu.

Aţi construit ceva foarte fascinant şi se pare că vremea de glorie încă nu a venit. Mulţumesc foarte mult, Evan. A fost foarte interesant.