Numele meu este Emmanuel Jal. Şi drumul meu a fost lung. Spun o poveste dureroasă pentru mine. A fost un drum dureros, de-a lungul lumii, să spun povestea mea sub forma unei cărţi. Şi să o spun aşa cum o spun acum. Cel mai simplu a fost când am transpus-o în muzică.
Aşa că eu mă consider un copil al războiului. Fac acest lucru pentru o doamnă în vârstă din satul meu care şi-a pierdut copiii. Niciun ziar nu poate transmite durerea ei şi ce ar vrea ea să se schimbe în societate. Şi fac asta pentru un tânăr care vrea să facă o schimbare dar nu are cum să se facă auzit pentru că nu ştie să scrie. Sau nu există Internet, Facebook, MySpace, Youtube, ca să se facă auzit.
Un alt lucru care m-a făcut să scot povestea istorisirile dureroase, şi anume visele mele. Uneori e ca şi cum vocile morţilor pe care i-am văzut mi-ar spune: "Nu renunţa. Mergi mai departe." Pentru că uneori simt nevoia să mă opresc şi să nu mai fac asta. Pentru că nu ştiam în ce mă bag.
M-am născut într-una dintre cele mai dificile perioade, când ţara mea se afla în război. Am văzut cum satul meu a ars din temelii. Lumea care însemna mult pentru mine, am văzut cum dispare din faţa ochilor mei. Am văzut cum mătuşa mea a fost violată când aveam numai cinci ani. Mama a fost victimă a războiului. Fraţii şi surorile mele au fost împrăştiate de război. Şi până acum, eu şi tatăl meu am fost lăsaţi la vatră, dar încă am probleme cu ei. Să văd oameni murind în fiecare zi, pe mama plângând, este ca şi cum aş fi fost crescut în violenţă. Şi asta m-a făcut să mă numesc un copil al războiului.
Şi nu numai asta, la vârsta de opt ani am devenit soldat copil.
Nu ştiam pentru ce este războiul. Dar ştiam un lucru o imagine pe care am văzut-o şi care mi-a rămas în minte. Când am plecat în tabăra de antrenament am spus "Vreau să omor cât se poate de mulţi musulmani şi arabi." Instrucţia nu a fost uşoară. Dar acest gând mă motiva. Vroiam să mă răzbun pentru familia mea. Vroiam să mă răzbun pentru satul meu.
Din fericire, acum lucrurile s-au schimbat pentru că am descoperit adevărul. Ce ne omora de fapt nu erau musulmanii, nu erau arabii. Era cineva care stătea undeva şi manipula sistemul şi utiliza religia pentru a obţine de la noi ce dorea. Adică petrolul, diamantele, aurul şi pământurile. Descoperind adevărul am fost în poziţia de a alege, să continui să urăsc sau să renunţ?
Aşa că am iertat. Acum cânt cu musulmanii. Dansez cu ei. Am lansat şi un film intitulat "Copil de război" finanţat de musulmani. Aşa că durerea a dispărut. Dar povestea mea e imensă. Aşa că voi trece la o altă etapă acum. Care este mai uşoară pentru mine. Vă voi oferi o poezie intitulată "Forţat să păcătuiesc". De pe albumul meu "Copil de război". Vorbesc despre povestea mea. Una dintre călătoriile mele în care am fost tentat să îmi mănânc prietenul pentru că nu aveam mâncare şi eram cam 400 de oameni. Şi numai 16 dintre noi au supravieţuit acelei călătorii. Sper că veţi asculta asta.
Visele mele sunt suferinţă. Fiecare moment din viaţa mea.
Voci în capul meu, ale prietenilor care au fost ucişi.
Prieteni ca Lual care a murit lângă mine
de foame. În jungla arzătoare, în deşertul gol.
Următorul aş fi fost eu, dar Iisus a auzit plânsul meu
când mă pregăteam să mănânc carnea putredă a camaradului meu.
Prăduiam sate, furam găini, capre şi oi.
Ştiu că era necivilizat. Dar era nevoie de hrană.
Şi am fost forţat să păcătuiesc, forţat să păcătuiesc pentru a supravieţui.
Forţat să păcătuiesc pentru a supravieţui.
Uneori trebuie să pierzi pentru a câştiga.
Nu renunţa niciodată. Nu ceda niciodată.
Am plecat de acasă la şapte ani.
Un an mai târziu, trăiam cu o armă AK-47 lângă mine.
Dormeam cu un ochi larg deschis.
Fugeam, mă feream, mă prefăceam mort, mă ascundeam.
Mi-am văzut oamenii murind ca muştele.
Dar nu am văzut niciodată un inamic mort,
nici măcar unul omorât de mâna mea.
Dar chiar dacă mă mir, îmi voi asuma.
Arme care lătrau ca tunetele şi fulgerele.
Pentru un copil atât de tânăr şi fragil.
Încă îmi amintesc cuvinte ce nu le pot uita.
Un sergent care comanda ridicând mână,
Copil al războiului, copil fără mamă,
Port acest nou război şi nu sunt singur în această dramă.
Nu stau, nu mă opresc, mă îndrept mereu spre vârf
Sunt complet dedicat asemeni unui poliţist patriot.
Uneori fac rău, pentru a putea repara lucrurile.
Este ca şi cum aş trăi un vis.
Prima dată când mă simt ca o fiinţă umană.
Stomacurile goale de la televizor şi tu sunt lucrurile pentru care lupt.
Am plecat de acasă. Nu ştiam ziua când mă voi întoarce.
Ţara mea este sfâşiată de război.
Muzica pe care o ascultam erau bombele şi focurile de armă.
Atât de mulţi oameni au murit, că nici nu mai plâng.
Întrebaţi-l pe Dumnezeu de ce sunt aici.
Şi de ce, de ce când alţi copii învăţau să scrie şi să citească
Am mâncat melci, vulturi, iepuri, şerpi, orice era în viaţă.
Ştiu că este ruşine. Dar cine e de vină?
Aceasta este povestea mea sub forma unei lecţii.
(Aplauze) Mulţumesc. (Aplauze)
Ceea ce m-a energizat şi m-a făcut să merg mai departe este muzica pe care o fac. Nu am cunoscut pe nimeni care să asculte povestea mea şi care să mă sfătuiască sau să îmi ofere terapie. Aşa că muzica a fost terapia mea. Este modalitatea în care văd raiul. Unde pot fi fericit, unde pot fi din nou copil, în dans, prin muzică. Ştiu un lucru despre muzică, muzica este singurul lucru care are puterea de a intra în celulele sistemului tău în inimă, în minte, să îţi influenţeze sufletul şi spiritul, să influenţeze chiar modul în care trăieşti fără ca tu să ştii măcar. Muzica este singurul lucru care poate te poate face să vrei să te ridici din pat şi te poate face să-ţi mişti piciorul, fără ca tu să vrei măcar. Compar puterea pe care o are muzica cu puterea iubirii când iubirea nu vede culoare. Ştii, dacă te îndrăgosteşti de o broască, asta este.
O poveste despre momentul când am aflat că muzica este puternică eram soldat atunci îi uram pe cei din nord. Dar nu ştiu de ce nu uram muzica lor. Aşa că petreceam şi dansam pe muzica lor. Şi un lucru ce m-a şocat, într-o zi un muzician arab care a venit să îi distreze pe soldaţi. Şi aproape mi-am rupt piciorul dansând pe muzica lui. Dar mă întrebam. Acum fac muzică, deci ştiu care este puterea muzicii.
Ce se întâmpla acolo? Am fost într-o călătorie dureroasă. Azi este ziua cu numărul 233 în care am servit doar cina. Nu mănânc mic dejun. Nu mănânc de prânz. Şi am făcut o campanie denumită Pierde pentru a câştiga. În care pierd pentru a putea câştiga bătălia pe care o port acum. Micul dejun şi prânzul le donez unei fundaţii pe care am înfiinţat-o pentru că dorim să construim o şcoală în Sudan.
Şi fac asta pentru că este un lucru normal la mine acasă, oamenii mănâncă o singură dat pe zi. Acum sunt în occident. Aleg să nu. În satul meu acum, copiii de acolo ascultă de obicei BBC sau orice alt radio şi aşteaptă să afle ziua în care Emmanuel va mânca micul dejun este ziua în care are banii pentru a construi şcoala noastră. Aşa că am făcut un angajament. Am spus "Nu voi mânca mic dejun." Am crezut că sunt suficient de renumit să strâng banii într-o lună. Dar am fost adus cu picioarele pe pământ. (Râsete)
Aşa că mi-a luat 232 de zile. Şi am spus "Nu mă opresc până când nu reuşesc". Aşa cum am făcut pe Facebook, MySpace. Oamenii donează câte trei dolari. Cea mai mică sumă primită vreodată este 20 de cenţi. Cineva a donat 20 de cenţi online. Nu ştiu cum au făcut. (Râsete) Dar acest lucru m-a emoţionat.
Importanţa educaţiei pentru mine este atât de mare încât aş muri pentru asta. Aş muri pentru educaţie. Pentru că ştiu ce le poate face oamenilor mei. Educaţia luminează creierele, oferă atât de multe şanse, şi poţi supravieţui. Ca naţiune, am fost schilodiţi. Atâţia ani ne-am hrănit din ajutoare. Vezi oameni de 20, 30 de ani familii în tabere de refugiaţi. Aceştia primesc doar hrana care cade din cer, de la O.N.U.
Aceşti oameni, ucidem o întreagă generaţie dacă le dăm doar ajutoare. Dacă cineva vrea să ne ajute de asta avem nevoie. Daţi-ne unelte. Daţi fermierilor unelte. Este ploaie. Africa are un teren fertil. Putem cultiva. (Aplauze) Investiţi în educaţie. Educaţie pentru a avea instituţii puternice care pot crea o revoluţie care să schimbe totul. Pentru că îi avem pe toţi oamenii bătrâni care dau naştere războaielor în Africa. Aceştia vor muri curând. Dar dacă investim în educaţie atunci vom putea schimba Africa. Asta este ceea ce cer. (Aplauze)
Pentru a face asta am fondat Gua Africa, o fundaţie pentru caritate. Prin care trimitem copiii la şcoală. Acum avem Universitatea Kaplan. Avem aproximativ 40 de copii, foşti soldaţi, amestecaţi cu toţi cei pe care dorim să îi sprijinim. Şi am spus "Voi reuşi asta". Cu toţi oamenii care mă vor urma şi mă vor ajuta să fac lucruri. Asta vreau să fac pentru a schimba, pentru a face o diferenţă în lume.
Ei bine, timpul meu este pe sfârşite. Aşa că vreau să cânt un cântec. Dar o să vă rog să staţi în picioare pentru că vom onora viaţa unui angajat al serviciilor de ajutor britanice pe nume Emma McCune care a făcut posibil ca eu să fiu aici. Voi cânta acest cântec. Pentru a vă arăta cum această femeie a făcut diferenţa. A venit în ţara mea şi a înţeles importanţa educaţiei.
A spus că singura modalitate de a ajuta Sudan este să investim în femei, să le educăm, să educăm copiii. Pentru ca ei să vină şi să creeze o revoluţie în această societate complexă. Astfel că a ajuns să se căsătorească cu un comandant din SPLA (Armata populară de eliberare din Sudan). Şi a salvat peste 150 de copii soldaţi. S-a întâmplat ca unul din ei să fiu eu. Aşa că în acest moment vă rog să o sărbătoriţi pe Emma împreună cu mine. Sunteţi gata să o sărbătorim pe Emma?
♫ Acest cântec este pentru Emma McCune ♫
♫ Înger venit într-o după-amiază să mă salveze ♫
♫ Sunt aici pentru că m-ai salvat ♫
♫ Sunt mândru să îţi duc moştenirea mai departe ♫
♫ Mulţumesc. Fii binecuvântată. Odihnească-se în pace. ♫
♫ Ce s-ar fi ales de mine? Eu! ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? Ce s-ar fi ales de mine? ♫
♫ Ce s-a fi ales de mine? Eu! ♫ ♫ Un alt refugiat murind de foame ♫ ♫ Ce s-ar fi ales de mine? ♫
♫ Ce s-ar fi ales de mine? Eu! ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? Da! ♫
♫ M-aţi fi văzut la televizor ♫
♫ Un stomac flămând prea mare ♫
♫ Muşte în ochii mei, capul prea mare pentru mărimea mea ♫
♫ Un alt copil mic şi înfometat ♫
♫ Fugind prin Africa, născut pentru a fi sălbatic ♫
♫ Slavă Domnului, slavă celui Atotputernic ♫
♫ pentru că a trimis un înger să mă salveze ♫
♫ Am un motiv pentru a fi pe acest pământ ♫
♫ Ştiu mai bine decât mulţi care este valoarea unei vieţi ♫
♫ Acum am o şansă să îmi câştig traiul ♫
♫ Voi merge peste munţi, voi sări peste obstacole ♫
♫ Nu sunt un înger, sper că voi fi curând ♫
♫ Şi dacă sunt, vreau să fiu ca Emma McCune ♫
♫ Eu! Ce s-ar fi ales de mine? Eu! ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? ♫
♫ Ce s-ar fi ales de mine? Eu! ♫
♫ Un alt refugiat murind de foame ♫
♫ Ce s-ar fi ales de mine? Eu! ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? Da! ♫
♫ Probabil aş fi murit de foame ♫
♫ Aş fi crescut fără educaţie ♫
♫ Sunt aici pentru că i-a păsat cuiva ♫
♫ Sunt aici pentru că cineva a îndrăznit ♫
♫ Ştiu că sunt mulţi oameni ca Emma în lume ♫
♫ Cine doreşte şi încearcă să salveze viaţa unui copil ♫
♫ Ce s-ar fi ales de mine? Eu! ♫ ♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? ♫
♫ Ce s-ar fi ales de mine? ♫ ♫ Ce s-ar fi ales de mine? ♫
♫ Un alt refugiat murind de foame ♫
♫ Îmi aduc aminte de timpurile când eram mic ♫
♫ Când nu ştiam deloc să citesc sau să scriu ♫
♫ Acum am crescut, am educaţie ♫
♫ Cerul este limita şi nimeni nu mă poate opri ♫
♫ Cât m-am rugat să vină această zi ♫
♫ Şi mă rog ca lumea să găsească înţelepciune ♫
♫ Să ofere ajutor celui aflat în nevoie ♫
♫ În loc să opună rezistenţă ♫
♫ Să stea şi să aştepte ca politica să rezolve problema ♫
♫ Beau şampanie şi uită masele ♫
♫ Am fost un copil soldat refugiat ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat ♫
♫ Aş fi un cadavru pe o câmpie din Africa ♫
♫ Este cineva aici în spate, cu dragoste ♫
♫ Ţipaţi pentru Emma, toată lumea ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? ♫
♫ Un alt refugiat murind de foame ♫
♫ Dacă Emma nu m-ar fi salvat? ♫
♫ Probabil că aş fi murit de foame ♫
♫ Aş fi crescut fără educaţie ♫
You can share this video by copying this HTML to your clipboard and pasting into your blog or web page. This video will play with subtitles.
You either have JavaScript turned off or have an old version of the Adobe Flash Player. To view this rating widget you
need to get the latest Flash player.
If your browser allows only "trusted sites" to execute Javascript, you should add the "googleapis.com" domain to your whitelist to allow our Flash detection to work properly.
Got an idea, question, or debate inspired by this talk? Start a TED Conversation.
Timp de cinci ani, Emmanuel Jal a luptat ca soldat copil în Sudan. Salvat de un lucrător al serviciilor de ajutor, a devenit star internaţional hip-hop şi activist pentru copiii din zonele de război. În cuvinte şi versuri, acesta spune povestea incredibilă a vieţii lui.
Emmanuel Jal's hypnotic voice rises from hellish origins as a beacon of hope for those caught in seemingly endless cycles of war and despair. Full bio »
Translated into Romanian by anca pandrea
Reviewed by Laszlo Kereszturi
Comments? Please email the translators above.
17:36 Posted: Aug 2007
Views 312,039 | Comments 68
10:06 Posted: Aug 2007
Views 224,269 | Comments 52
17:06 Posted: Feb 2009
Views 466,767 | Comments 199
Just follow the guidelines outlined under our Creative Commons license.
This comment will be attributed to . Not ? Sign Out.