Elizabeth Lesser: Invită-l Ia masă pe ”Celălalt”

Această sală pare să găzduiască 600 de oameni, dar de fapt sunt mult mai mulți, pentru că în fiecare dintre noi se găsesc o multitudine de personalități. Eu am două personalități principale, care sunt în conflict și în conversație în interiorul meu încă de când eram mică. Eu le numesc Misticul și Războinicul. M-am născut într-o familie de ateiști intelectuali și activi pe scena politică. În familia mea, funcționa următoarea ecuație: dacă ești inteligent, din această nu ai și o latură spirituală. Eu eram oaia neagră a familiei. Eram copilul ăsta ciudat care voia să aibă conversații adânci despre lumile care ar putea exista în afară de cele pe care simțurile noastre le percep. Voiam să știu dacă ceea ce noi, oamenii, vedem, auzim și gândim este o imagine completă și clară a realității. În căutarea unor răspunsuri, am fost la slujba catolică. Am mers cu vecinii mei. I-am citit pe Sartre și pe Socrate. Și apoi s-a întâmplat ceva minunat când eram în liceu. Lideri spirituali din Orient au început să vină în America. Și mi-am zis ”Vreau să am și eu unul.”

Și de atunci înainte, am urmat calea mistică, încercând să văd dincolo de ceea ce Albert Einstein numea ”iluzia optică a conștiinței de zi cu zi.” Ce a vrut să spună cu asta? O să vă arăt. Inspirați aerul curat din această cameră. Vedeți acest ciudat recif de corali subacvatic? E de fapt traheea unei persoane. Și acele globule colorate sunt microbii care înoată prin această cameră, chiar acum, în jurul nostru. Dacă nu vedem acest proces biologic simplu, vă puteți imagina ce pierdem la cel mai mic nivel subatomic și la cel mai mare nivel cosmic. Anii mei de misticism m-au făcut să mă îndoiesc de toate presupunerile mele. M-au făcut să fiu mândră de faptul că nu le știu pe toate.

Când Misticul din mine vorbește în felul acesta, Războinicul își dă ochii peste cap. Războinicul e îngrijorat de ceea ce se întâmplă chiar acum în lume. E îngrijorat. Și spune, "Mă scuzați, sunt enervat la culme" "și știu câteva lucruri" "și ar trebui să ne apucăm să le rezolvăm chiar acum." Mi-am petrecut viața ca un războinic, luptând pentru drepturile femeilor, lucrând la campanii politice, luptând pentru protecția mediului. Și se creează o destul de mare nebunie când Misticul și Războinicul împart același corp. Am fost întotdeauna atrasă de acei puțini oameni care reușesc s facă asta, să-și dedice viața omenirii, cu îndârjirea războinicului și cu grația misticului. Oameni ca Martin Luther King Jr. care a scris, "Nu pot niciodată să fiu ceea ce ar trebui să fiu până când tu nu ești ceea ce ar trebui să fii." El scria ”aceasta este structura simbiotică a realității.” Apoi Maica Tereza, un alt războinic mistic, spunea ”Problema acestei lumi este că desenăm cercul care cuprinde familia noastră prea mic.” Iar Nelson Mandela, care se ghidează după conceptul african de ubuntu, care înseamnă că am nevoie de tine ca să pot fi eu și tu ai nevoie de mine ca să poți fi tu. Tuturor ne place să vorbim despre acești trei războinici mistici de parcă s-ar fi născut cu gena sfințeniei. Dar noi toți avem de fapt aceeași abilitate ca ei și trebuie să le continuăm munca chiar acum.

Sunt adânc îngrijorată de felul în care culturile noastre se demonizează reciproc, din cauza puterii pe care le-o dăm celor care ne învrăjbesc. Să vă citesc câteva titluri ale unor cărți foarte bine vândute din ambele părți ale baricadei politice, de aici din SUA. "Liberalismul este o boală mintală" "Rush Limbaugh este un idiot mare și gras" "Tâmpiți și patrioți" "Cearta cu idioții" Se presupune că sunt titluri ironice dar de fapt sunt foarte periculoase. Iată un titlu care poate suna cunoscut, dar autorul s-ar putea să vă surprindă. "Patru ani și jumătate de luptă cu minciunile, prostia și lașitatea". Cine a scris asta? Acesta era primul titlu al lui Adolf Hitler pentru "Mein Kampf", cartea care a dus la apariția partidului nazist. Cele mai groaznice momente ale istoriei omenirii, în Cambodgia sau Germania, sau Rwanda, încep așa, cu negativizarea celuilalt. Și apoi asta se transformă într-un extremism violent.

De asta lansez o nouă inițiativă. Și asta ne va ajuta pe noi toți, inclusiv pe mine, să reacționăm la tendința de a-l negativiza pe celălalt. Sunt conștientă de faptul că suntem cu toții ocupați, așa că nu vă îngrijorați. Puteți să faceți asta în pauza de prânz. Îmi voi numi inițiativa "Invită-l la masa pe Celălalt." Dacă ești republican, poți să inviți un democrat, sau dacă ești democrat, poți să inviți un republican. Dacă ideea de a-i invita la masă pe acești oameni vă face să vă pierdeți apetitul, vă sugerez să începeți mai local, pentru că sunt destui Ceilalți chiar în cartierul vostru. Poate acea persoană care merge să se roage la moscheea sau la biserica sau la sinagoga din cartier sau cineva care are o altă părere despre avort. Sau poate pe cumnatul tău care nu crede în încălzirea globală -- orice persoană al cărui stil de viață vă sperie sau al cărui punct de vedere vă face să scoateți fum pe urechi.

În urmă cu câteva săptămâni, Am luat masa cu o doamnă din Partidul Ceaiului. Pe hârtie, ea a trecut testul meu de suportabilitate. Ea e o activistă de dreapta și eu sunt o activistă de stânga. Și am urmat niște reguli ca să menținem conversația la un nivel înalt și le puteți folosi și voi pentru că știu că veți invita și voi la masa un Celălalt. În primul rând, stabiliți un obiectiv: să ajungeți să cunoașteți o persoană dintr-un grup despre care aveți prejudecăți negative. Și apoi, înainte să vă întâlniți, conveniți asupra unor reguli de bază. Noi două am stabilit următoarele reguli: Nu încerca să convingi, nu apăra și nu întrerupe. Fii curios, fii deschis la dialog, fii natural. Și ascultă.

De acolo am început. Și am folosit următoarele întrebări: Împărtășește-mi câteva din experiențele tale de viață. Ce probleme te îngrijorează adânc? Și ce ai vrut întotdeauna să întrebi pe cineva din cealaltă parte a baricadei? Eu și colega mea am ajuns la niște concluzii foarte importante și o să împărtășesc una cu voi. Cred că e relevant pentru orice problemă între oameni oriunde. Am întrebat-o de ce cei din partea ei fac acuzații nerușinate și mincinoase despre partea noastră. "Cum ar fi?", m-a întrebat ea. "Că am fi o adunătură de elitiști corupți moral, susținători ai teroriștilor.” Ei bine, a fost șocată. Ea credea că partea mea se lega de partea ei mult mai des, că îi numeam lipsiți de creier, rasiști purtători de arme. Și am rămas uimite că aceste etichete nu se potrivesc nici unora dintre oamenii pe care îi cunoaștem. Și de vreme ce stabiliserăm un pic de încredere, am crezut una în sinceritatea celeilalte.

Am convenit să luăm atitudine în comunitățile noastre atunci când suntem martore la insulte la adresa Celuilalt, care pot răni și pot ajunge să genereze paranoia și pot fi apoi folosite de cei de pe margini pentru a incita la violență. Până la sfârșitul întâlnirii noastre, ne-am acceptat reciproc deschiderea la nou. Niciuna dintre noi nu a încercat să o schimbe pe cealaltă. Dar nici nu ne-am prefăcut că divergențele noastre vor dispărea pur și simplu după o masă luată împreună. În loc de asta, am făcut primii pași împreună dincolo de reacțiile instinctive, la acel loc ubuntu, singurul loc în care soluțiile la problemele noastre aparent de nerezolvat vor putea fi găsite.

Pe cine ar trebui să invitați la masă? Data viitoare când vă surprindeți că acționați împotriva Celuilalt, acesta va fi indiciul vostru. Și ce s-ar putea întâmpla la masă? Se vor deschide cerurile și se va auzi "We Are the World" din difuzoarele restaurantului? Probabil că nu. Pentru că ubuntu e lent și e dificil. E vorba de doi oameni care renunță la pretenția că le știu pe toate. E vorba de doi oameni, doi războinici, care renunță la arme și care încearcă să se apropie unul de celălalt. Așa cum spunea poetul iranian Rumi: "Dincolo de ideea de bine și de rău, se găsește un câmp. Ne întâlnim acolo."

(Aplauze)