Eli Pariser: Turnuri de fildeș online

Mark Zuckerberg a fost întrebat despre știrile personalizate 'News Feed' de pe Facebook. Jurnalistul l-a întrebat: "De ce sunt atât de importante?" Iar Zuckerberg a răspuns: "O veveriță care moare pe gazonul din fața casei poate fi mai relevantă pentru interesele tale momentane decât oamenii care mor în Africa." Vreau să vă vorbesc despre cum arată Internetul bazat pe această idee de relevanță.

Când eram copil și locuiam într-o zonă rurală din statul Maine, Internetul însemna ceva foarte diferit pentru mine. Însemna o legatură cu lumea. Însemna ceva ce ne putea uni pe toți. Eram sigur că urma să fie grozav pentru democrație și pentru societatea noastră. Însă s-a petrecut o deviere în modul cum circulă informația on-line, iar această abatere e invizibilă. Dacă nu suntem atenți poate deveni o problemă gravă. Prima dată am observat asta într-un loc unde petrec mult timp -- pagina mea de Facebook. Din punct de vedere politic, eu sunt progresist -- nu-i surpriză aici -- dar m-am străduit mereu să cunosc conservatori. Îmi place să aud părerile lor; îmi place să văd ce link-uri postează, îmi place să învăț lucruri. Astfel, am fost foarte surprins să observ într-o zi că toți conservatorii dispăruseră din feed-ul meu de pe Facebook. Iar ce se întâmplase era că Facebook se uita la ce link-uri apăsam și a observat că apăsam mai mult pe link-urile prietenilor liberali decât pe ale prietenilor conservatori. Și, fără să mă consulte, îi ștersese. Dispăruseră.

Facebook nu este singurul loc care face acest fel de editare algoritmică, invizibilă a Internetului. Și Google face la fel. Dacă eu caut ceva și tu cauți același lucru, chiar acum, în același moment, am obține rezultate de căutare total diferite. Chiar dacă nu ești logat, mi-a spus un inginer, există 57 de semnale la care se uită Google -- totul: ce fel de computer folosești, ce fel de browser utilizezi, locul în care te afli -- pe care le folosește pentru a personaliza rezulatatele căutarii. Gândiți-vă pentru un moment: nu mai există un Google standard. Și e ciudat că-i foarte greu să observi asta. Nu vezi cât de diferite sunt rezultatele căutării tale față de ale altcuiva.

Acum vreo două săptămâni am rugat câțiva prieteni să caute pe Google cuvântul "Egipt" și să-mi trimită imaginea ecranului obținut. Iată imaginea de la prietenul meu Scott. Iar aici e imaginea de la prietenul meu Daniel. Când le pui una lângă cealaltă, nici nu trebuie să citești link-urile ca să vezi cât de diferite sunt aceste două pagini. Dar când citești link-urile, diferența e remarcabilă. Daniel nu avea nimic despre protestele din Egipt în prima pagină de rezultate Google. Rezultatele lui Scott erau pline de menționări. Iar asta era marea știre a zilei atunci. Iată cât de diferite devin aceste rezultate.

Dar nu e vorba numai de Google și Facebook. E un fenomen care traversează tot Internetul. O mulțime de companii fac astfel de personalizari. Yahoo News, cel mai mare site de știri de pe Internet e personalizat acum -- oameni diferiți primesc răspunsuri diferite. Huffington Post, Washington Post, The New York Times -- toți personalizează cu diverse filtre. Iar asta ne împinge foarte rapid către o lume în care Internetul ne oferă ce crede că vrem să vedem, dar nu neaparat ce avem nevoie să vedem. După cum spnea Eric Schmidt, "Va fi foarte greu ca oamenii să se uite sau să consume ceva care nu a fost, într-un fel croit pentru ei."

Eu cred că asta e o problemă. Și cred că dacă iei împreună toate aceste filtre, iei toți acești algoritmi, obții un turn de fildeș, un spațiu filtrat. Iar turnul tău de fildeș este universul tău personal de informație în care trăiești on-line. Iar ce se află în această proximitate filtrată depinde de cine ești și ce faci. Problema însă e că nu tu decizi ce intră în acest spațiu. Chiar mai important, nu vezi ce se șterge. Așa că, una din problemele cu filtrarea a fost descoperită de niște cercetători la Netflix. Ei se uitau la listele Netflix și au observat ceva ciudat ce probabil mulți am observat, și anume că există unele filme care apar imediat la noi în casă. Cum intră în listă sunt ditecționate imediat către noi. Astfel, "Iron Man" apare imediat, iar "Waiting for Superman" poate aștepta mult timp.

Ceea ce au descoperit a fost că în listele noastre de Netflix se duce o luptă crâncenă între aspirațiile eu-lui nostru viitor și eu-ul mai impulsiv din prezent. Toți vrem să fim cineva care a vizionat filmul 'Rashomon', însă momentan, vrem să ne uităm la Ace Ventura a patra oara. (Râsete) O editare bună ne dă puțin din amândouă. Ne dă un pic de Justin Bieber și un pic de Afganistan. Ne hrănește și cu ceva informații-vegetale și cu informații-desert. Problema cu aceste filtre algoritmice, aceste filtre personalizate, e că se uită în principal la ce ai apăsat prima dată și pot dezechilibra acea balanță. În loc de o dieta informațională echilibrată ajungi să fi înconjurat de informații - junk-food.

Asta sugrează de fapt că poate înțelegem greșit rolul Internetului. Într-o societate de transmisiuni -- așa spune mitologia fondării -- într-o societate de transmisiuni existau acești paznici care editau și controlau fluxul informațiilor. Când a apărut Internetul au fost înlăturați și ne-a permis tuturor să ne conectăm împreună și a fost grozav. Dar nu asta se întamplă acum. Ce vedem e mai degrabă predarea torței de la paznicii umani la cei algoritmici. Dar algoritmii nu au încă încorporat genul de etică pe care-l aveau editorii. Iar dacă algoritmii ne vor filtra lumea, dacă ei vor decide ce vedem și ce nu atunci trebuie să ne asigurăm că nu sunt ajustate doar de relevanță. Trebuie să ne asigurăm că ne arată și lucruri incomode, provocatoare sau importante -- cum face TED -- unghiuri opozante.

Am mai fost în trecut în această situație ca societate. În 1915 ziarele nu se străduiau prea mult cu responsabilitățiile lor civice. Apoi oamenii au observat că făceau ceva foarte important. Au realizat că nu puteai să ai o democrație funcțională dacă cetățenii nu primeau un flux de informații bun. La început ziarele criticau și filtrau, dar apoi s-a dezvoltat etica jurnalistică. Nu era perfect, dar ne-au servit bine secolul trecut. Dar acum într-un fel ne-am întors în 1915 pe Internet. Avem nevoie de paznici noi care să includă acea responsabilitate în codul pe care-l scriu.

Știu că sunt aici mulți de la Facebook și Google -- Larry și Sergey - care au ajutat la construirea Internetului actual și sunt recunoscător pentru asta. Dar trebuie să ne asigurăm că acești algoritmi conțin în codul lor un sens al vieții publice, un simț al responsabilității civice. Trebuie să ne asigurăm că sunt suficient de transparenți încât să vedem regulile care determină ce trece de filtrele noastre. Și avem nevoie să ne redați controlul să putem decide ce trece și ce nu trece. Deoarece eu cred că Internetul trebuie să fie acel lucru la care toți am visat că va fi. Avem nevoie să ne aducă pe toți împreună. Avem nevoie să ne expună la idei noi, oameni noi și perspective diferite. Iar asta nu se va întâmpla dacă ne izolează într-un Internet de o persoană.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)