Eleni Gabre-Madhin despre economia etiopiana

Dumneavoastra stiti ca exista o tara mica asezata chiar in Muntii Himalaya, departe de acesti munti frumosi, unde locuitorii Regatului Bhutan au decis sa intreprinda ceva diferit, adica sa măsoare Producţia Naţională de Fericire în locul Produsului Intern Brut. Şi de ce nu? Una peste alta, fericirea nu este doar privilegiu al câtorva norocoşi, ci, din contră, un drept fundamental al tuturor. Şi ce este fericirea? Fericirea este libertatea de alegere. Libertatea de a alege unde să trăieşti, ce să faci, ce să cumperi, ce să vinzi, de la cine, cui, unde şi cum. De unde vine alegerea? Şi cine ajunge să o exprime şi cum o exprimăm noi?

Ei bine, o cale prin care ne exprimăm alegerea este prin intermediul pieţii. Pieţele care funcţionează bine oferă opţiuni şi, în final, abilitatea de a exprima urmărirea de catre cineva a fericirii. Celebrului economist indian, Amartya Sen, i-a fost decernat premiul Nobel pentru ca a demonstrat ca foametea nu are de-a face atat de mult cu aprovizionarea cu alimente, ci mai degraba cu abilitatea de a dobandi sau indreptati pe cineva la acea hrana prin intermediul pietii. In 1984, in ceea ce ar putea fi considerata una dintre cele mai mari crime ale umanitatii, aproape un milion de oameni au murit de foame in tara mea natala, Etiopia. Nu pentru ca nu a fost suficienta hrana, pentru ca, de fapt, a fost un surplus de hrana in regiunile fertile din partile de sud ale tarii, ci pentru ca, in nord, oamenii nu au avut acces sau nu au putut dobandi acces la acea hrana. Acela a fost un moment crucial in viata mea.

Astazi cea mai mare parte a Africanilor sunt, in cea mai mare parte, fermieri. Si majoritatea agricultorilor Africii sunt, de departe, agricultori mici in ceea ce priveste terenul pe care produc si agricultori foarte, foarte mici din punct de vedere al capitalului pe care il au la dispozitie. La momentul de fata, agricultura africana este printre, ori este cea mai sub-capitalizata din lume. Numai sapte la procente din terenul arabil din Arica este irigat, in comparatie cu 40 de procente in Asia. Agricultorii africani folosesc doar 22 de kilograme de fertilizator la hectar, in comparatie cu 144 in Asia. Densitatea drumurilor este de sase ori mai mare in Asia fata de Africa rurala. Sunt de opt ori mai multe tractoare in America Latina, si de trei ori mai multe in Asia, decat in Africa. Agricultorii mici din Africa zilelor noastre traiesc o viata fara prea multe optiuni si, prin urmare, fara prea multa libertate. Mijloacele lui de supravietuire sunt predeterminate de condiţiile de saracie asupritoare. El vine la piata cand preturile sunt cele mai mici cu fructele slabe ale muncii lui grele, imediat după recoltare, pentru ca el nu are alternativa. Ea se intoarce la piata cateva luni mai tarziu, cand preturile sunt cele mai mari, in ceea ce noi numim sezonul slab -- cand hrana este neîndestulătoare -- pentru ca ea trebuie sa-si hraneasca familia si nu are alta optiune.

Intrebarea reala este: cum pot fi dezvoltate pietele in Africa rurala pentru a valorifica puterea de inovare şi spirit antreprenorial care noi stim ca exista? Un alt economist notabil, Theodore Schultz, in 1974 a primit premiul Nobel pentru ca a demonstrat ca agricultorii sunt eficienti dar, saraci. Afirmand, de fapt, ca agricultorii sunt rationali si orientati pe profit precum toti ceilalti. Bine, nu avem nevoie, acum, de alte premii Nobel, să aflăm că agricultorii doresc un tratament echitabil in piata si ca vor sa faca profit, la fel ca oricine altcineva. Si un lucru este cert, pe care cel putin noi il stim acum ca Africa este deschisa pentru afaceri. Si aceasta afacere este agricultura. Cu peste doua decenii in urma, lumea insista ca pietele din Africa trebuie liberalizate -- ca aceste economii trebuie ajustate structural. Aceasta insemna ca guvernele trebuiau sa se retraga din afacerile de vanzare si cumparare pe care acestia o faceau oarecum ineficient -- si sa lase piata privata sa-si faca magia. Bine, ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani? S-a hranit Africa singura? Au devenit fermierii actori comerciali cu o productivitate inalta?

Eu cred ca noi toti suntem in aceasta camera probabil, pentru ca noi stim ca, de fapt, Africa este singura regiune din lume unde foamea si malnutrinitia se preconizeaza ca se vor accentua in urmatorii 10 ani. Unde factura mancarii importate este acum dubla fata de cum a fost in urma cu 20 de ani. Unde productia de hrana pe cap de locuitor a stagnat, si unde folosirea fertilizarii a scazut in loc sa creasca. De ce pietele agricole nu au raspuns asteptarilor? Reformele pietei preconizate de catre Vest -- si am petrecut aproape 15 ani calatorind de-a lungul continentului facand cercetari asupra pietelor agricle, si am intervievat comercianti in 10 - 15 tari de pe acest continent -- sute de comercianti -- incercand sa inteleg ceea ce a fost gresit in reforma pietii noastre. Mi se pare ca aceste reforme ar putea sa fi aruncat copilul din cada impreuna cu apa din ea.

Ca si agricultura, pietele africane sunt in mare parte sub-capitalizate si ineficiente. Noi stim din munca noastra pe intreg continentul ca, costurile de tranzactie pentru a ajunge la piata, si ca riscurile tranzactionarii in pietele agriculturii rurale, sunt extrem de mari. De fapt, numai o treime din productia agricola produsa in Africa ajunge chiar in piata. Pietele africane sunt slabe, nu numai din cauza infrastructurii slabe in ceea ce priveste drumurile si telecomunicatiile, dar si din cauza absentei virtuale a institutiilor necesare pietii precum informatii de piata, grade si standarde si cai viabile de a conecta cumparatorii de vanzatori. Din cauza acestui fapt, cumparatorii si vanzatorii de marfuri tranzactioneaza, de obicei, in cercuri mici, in retele inguste de oameni pe care-i cunosc si in care au incredere. Si din cauza aceasta, cum cerealele trec prin mai multe maini -- si am masurat ca acestea se schimba de patru, cinci ori in traseul lor de la fermier la consumator -- de fiecare data cand trec dintr-o mana in alta -- si am vazut asta pe intreg teritoriul Africii rurale -- se schimba si sacii.

Si m-am gandit ca asta a fost incredibil de deosebit. Si am inteles ca aceasta se intampla pentru ca -- dupa cum imi spun comerciantii odata si inca o data -- aceasta este singura cale prin care oamenii stiu ce primesc in termenii cantitatii si calitatii produselor. Si aceasta are implicatii enorme asupra abilitatii pietelor de a raspunde promt la semnalele pretului, si la situatii cand sunt deficite, de exemplu. De asemenea are implicatii foarte mari asupra costului. Am masurat ca 26 de procente din marja de marketing se datoreaza absentei gradelor si standardelor si informatiilor de piata, sacii trebuie sa fie in mod constant schimbati. Si acest fapt conduce la costuri de manuire foarte mari. La rândul lor, micii fermieri, care produc cea mai mare parte a producţiei noastre agricole în Africa vin la piaţă practic cu nici o informaţie - orbeste. Fiind increzatori ca vor avea o cat de cat cerere pentru produsele lor, si sunt complet la mana comerciantilor in singura piata, cea mai apropriata piata pe care ei o cunosc -- unde ei nu sunt in masura sa negocieze preturi mai bune sau sa-si reduca riscul.

Vorbind de risc, am văzut că volatilitatea preţurilor culturilor alimentare în Africa este cea mai mare din lume. În Africa, mici fermieri duc greul acestui risc. De fapt, în opinia mea, nu există nici o regiune a lumii şi nici o perioadă din istorie in care fermierii au trebuit sa suporte tipul de risc al pietii pe care fermierii din Africa trebuie sa le suporte. Si in opinia mea, pur si simplu nu exista loc in lume care si-a construit propria agricultura pe tipul de risc pe care fermierii nostrii din Africa zilelor noastre il infrunta. In Etiopia, de exemplu, variatia preturilor porumbului de la un an la altul este de 50 de procente anual. Acest fel de risc al pietii este innebunitor, si are implicatii directe nu numai pentru stimulentele fermierilor de a investi în tehnologie cu productivitate mai mare, cum ar fi seminţe moderne şi îngrăşăminte, dar, de asemenea cu implicaţii directe pentru securitatea alimentară.

Ca sa va ofer un exemplu, intre 2001 si 2002 agricultorii etiopieni de porumb au produs doi ani productia maxima. Aceasta, la rândul său, din cauza sistemului de comercializare slab, a condus la un colaps cu 80 la sută al preţurilor la porumb în ţară. Acest lucru a făcut-o neprofitabilă pentru unii agricultori chiar si recolta de cereale din camp. Şi am calculat că aproximativ 300.000 de tone de cereale a fost lăsată pe camp sa putrezească la începutul anului 2002. Nici şase luni mai târziu, în iulie 2002, Etiopia a anunţat o criză majoră alimentară, de aceleasi proportii ca cea din 1984 -- 14 milioane de oameni riscand sa moara de foame. Ce s-a intamplat de asemenea in acel an este în zonele în care au fost ploi bune, şi unde agricultorii au avut anterior productii excedentare de cereale, agricultorii au decis să se retragă de pe piaţa ingrasamintelor, să nu utilize fertilizatori, şi de fapt, au scăzut utilizarea de îngrăşăminte cu 27 procente. Acesta este un exemplu tragic de dezvoltare oprită, sau de revolutie verde abia inmugurita oprita din drumul ei. Şi acest lucru nu este specific doar pentru Etiopia, dar se intampla peste tot, pe tot cuprinsul Africii.

Ei bine, eu nu sunt aici, astăzi, pentru a ma lamenta despre situaţie, sau pentru a-mi rasuci mâinile. Sunt aici să vă spun că schimbarea pluteste în aer. Africa de astăzi nu este Africa ce aşteaptă solutii de ajutor, sau reţete prefabricate ale experţilor de politică externă. Africa a invatat, ori invata -- intr-un fel incet -- că pieţele nu se intampla de la sine. In anii '80, era foarte la moda sa vorbesti despre obtinerea pretului corect. Era o carte foarte influenta despre aceasta, care era în principal despre eliminarea guvernelor de pe piaţă. Noi acum recunoastem ca, corectia pietelor nu se face doar prin stimulente pentru preturi, dar in egala masura prin investitii corecte in infrastructura si in institutii adecvate si necesare, care sa creeze conditiile pentru a elibera puterea de inovare in piata. In cazul in care conditiile sunt propice, noi stim si vedem faptul ca inovarea este gata sa explodeze in Africa rurala, la fel ca oriunde în altă parte.

Aproape trei ani in urma, am decis să părăsesc slujba mea confortabilă de economist senior al Băncii Mondiale din Washington si sa ma intorc in tara mea natala, Etiopia, dupa aproape 30 de ani in strainatate. Am facut-o pentru un motiv simplu. După ce am petrecut mai mult de un deceniu, înţelegând, studiind, şi încercând să conving factorii de decizie politică şi donatorii despre ceea ce a fost greşit cu pieţele agricole ale Africii am decis ca este timpul sa fac ceva pentru asta. In momentul de fata conduc, in Etiopia, o initiativa noua de a infiinta prima Bursa Etiopiana de Produse , sau ECX. Acum, schimbul de mărfuri în sine, ca noţiune, nu este nou in lume. De fapt, în 1848, 82 negustori de cereale şi agricultori s-au reunit intr-un oras mic aflat la intersecţia râului Illinois şi Laculului Michigan pentru a stabili o modalitate mai buna a schimburilor comerciale între ei.

Acesta a fost cu siguranta momentul in care s-a infiintat Chicago Board of Trade, care este cea mai cunoscuta piata de marfuri din lume. The Chicago Board of Trade s-a infiintat atunci pentru exact aceleasi motive pentru care agricultorii zilelor noastre ar beneficia de schimbul de marfuri. In American Midwest, agricultorii obisnuiau sa incarce cereale in barje şi sa le trimita in amonte catre piaţă din Chicago. Dar odata ajunse, daca nu se gaseau cumparatori, sau daca preturile scadeau brusc, agricultorii ar suporta pierderi enorme. Si de fapt, chiar ar rasturna cerealele in Lacul Michigan, decat sa cheltuie mai multi bani pentru ca sa le transporte inapoi la fermele lor. Ei bine, nevoia de a evita aceste riscuri enorme si pierderi impresionante a condus la nasterea viitoarelor piete, si a stat la baza sistemului de clasificare a cerealelor si receptie -- emiterea chitantelor de depozit pe baza carora schimbul poate sa aiba loc.

De aici, cea mai mare inovatie din toate a aparut pe aceasta piata, care este faptul ca vanzatorii si cumparatorii pot tranzactiona cereale de fapt fără a trebui sa inspecteze fizic sau vizual cerealele. Aceasta inseamna ca cerealele pot fi tranzactionate la distante enorme, si chiar in timp -- cu pana la 18 luni in viitor. Aceasta inovatie sta la baza transformarii agriculturii americane, si la avansarea orasului Chicago ca piata globala, piata agricola, superputere de la ce era -- un mic oras regional. Acum, in ultimul secol, avem tendinţa să ne gândim la bursele de mărfuri ca un subiect de competenta tarilor industrializate vestice. Si ca pretul de referinta pentru bumbac, cafea, cacao -- produse fabricate in principal in Sud -- sunt de fapt preturi de referinta, sau un pret descoperit in aceste schimburi organizate de marfuri din tarile Nordice. Dar de fapt aceasta se schimba.

Si noi asistam la o schimbare, generata in principal datorita tehnologiei informatiei, O schimbare in dominatia pietei spre pietele emergente. Si in ultimul deceniu, veti observa ca ponderea schimburilor vestice -- si acest lucru este proportia schimburilor SUA in lume -- a scazut cu aproape jumătate în doar ultimul deceniu. Similar, este o crestere exploziva in India, de exemplu, unde agricultorii rurali folosesc schimburile -- crestere aici în ultimii trei ani, de 270 la sută pe an. Acest lucru este alimentat de tehnologia VSAT ieftina, incercand agresiv sa ajunga la agricultori si sa-i aduca in piata. China's Dalian Commodity Exchange, trei ani in urma -- 2004 -- a pus stapanire pe Chicago Board of Trade devenind a doua piata de schimburi de marfuri din lume. Acum, in Etiopia, noi ne aflam in proces de proiectare a primei Piete Etiopiene de Marfuri organizate. Noi nu incercam sa copiem modelul Chicago sau modelul Indian, ci sa creem un sistem unic adaptat la nevoile si realitatilor etiopiene, micilor agricultori Etiopieni.

Asa ca, ECX este schimbul Etiopian pentru Etiopia. Noi creeeam un sistem care serveste tuturor actorilor pietii. Aceasta creeaza integritate, incredere, eficienta, transparenta si permite micilor agricultori sa gestioneze riscurile pe care le-am descris. In proiectarea schimbului de marfuri in Etiopia, noi am facut ceva mai degraba unic, care este de a aborda dintr-o perspectiva integrata sau ceea ce noi numim ECX Edge. ECX Edge creaza in mare parte intregul eco-sistem in care piata se va dezvolta de la sine. Şi asta pentru că unul din lucrurile pe care le-am învăţat in ultima decada de studii privind dezvoltarea pietei in Africa este faptul că abordare fragmentată nu funcţionează. Ai un donor care incearca sa dezvolte informatiile din piata, altul incearca sa faca sau sponsorizeze gradele si standardele un altul ICT, si inca unul pentru depozitare -- sau pentru chitantele de depozit.

In abordarea noastra in Etiopia, noi am decis sa punem impreuna intregul eco-sistem, sau mediu, in care schimburile iau parte. Aceasta inseamna ca schimbul va opera un sistem de comercializare, care va începe iniţial ca o licitatie prin strigare. Pentru ca noi nu credem ca tara este pregatita pentru un sistem de comert complet electronic. Dar, in acelasi timp, noi vom face ceva care eu cred ca nici un comert din lume nu a facut vreodata, care in sine opereaza ca ceva similar Internet cafe-urilor din zonele rurale. Asa ca agricultorii si micii comericanti pot efectiv sa vina la un centru terminal -- ceea ce noi numim centre terminale la distanta -- si de fapt, fara sa fie nevoie sa cumperi un computer sau sa inveti cum sa faci o conexiune dial up sau alte lucruri din acestea, sa vezi pur si simplu comertul care are loc la bursa de comert din Adiss Ababa.

In acelasi timp, ce este fundamental pentru aceasta piata este ca -- si din nou, o inovatie pe care noi am proiectat-o pentru bursa noastra -- este ca schimburile vor opera in silozuri pe intreg teritoriul tarii, in care certificatele-grade si chitantele-depozit sunt eliberate. Si in schimb noi vom opera un sistem propriu de compensare, pentru a asigura ca plata este facuta corespunzator, in suma convenita si la timpul potrivit, asa ca de fapt noi creem incredere si integritate in sistem. Evident noi lucram cu actorii schimbului, si pe masura ce dezvoltam piata de schimburi insasi, noi de asemenea dezvoltam infrastructura de reglementari si cadrul legal -- cadrul legal general pentru a face această piaţă sa functioneze.

Asa ca de fapt, proclamatia noastra ajunge in parlament luna viitoare. Ce e cu adevărat important este că ECX va opera un sistem de informaţii de piaţă pentru a difuza preţurile în timp real catre agricultorii din tara, folosind tehnologia VSAT pentru a introduce diseminarea electronica a preţului, direct catre argicultori. Ceea ce aceasta transforma, fundamental, este relatia agricultorului cu piata. Intrucat inainte agricultorul era obisnuit sa gandeasca local -- intelegand ca el sau ea trebuiau sa mearga la cea mai apropriata piata locala, opt la zece kilometri departare in medie, si sa vanda ceea ce se intampla ca ei sa aiba, fara nici o idee despre pretul mediu sau orice altceva a fost -- acum agricultorii vin cunoscand care sunt preturile la nivel national. Si ei incep sa gandeasca national, si chiar global. Ei încep să facă nu numai decizii comerciale de piaţă, dar de asemenea decizii in ce priveste plantarea, pe baza informatiilor venite din piata preturilor viitoare. Si ei vin la piata stiind ce grade vor avea produsele lor in termenii pretului premium.

Deci toate acestea vor transforma agricultorii. Si de asemenea vor transforma modul in care comerciantii vor face afaceri. Acesta-i va opri să facă acest simplu arbitraj limitat, back-to-back, si sa gândeasca strategic într-adevăr despre cum să mute cereale peste distanţe lungi de la zonele cu deficit, la regiunile excedentare Poate Etiopia sa faca asta? Pare foarte ambitios. Dar va crea noi oportunitati. Noi credem că această iniţiativă necesită o mare voinţă politică, si va trebui sa alinieze sectorul financiar precum si sectorul ICT, si chiar si cadrul legislativ care sta la baza acestora. Noi credem ca vantul schimbarii a sosit, si ca noi putem sa facem asta. ECX este piata Etiopiei noului mileniu, care va incepe in aproximativ opt luni.

Ultimul parlament al secolului nostru deschis de presedintele nostru anuntand tarii ca acesta a fost cea mai importanta initiativa economica a tarii de azi. Noi credem ca mizele sunt mari, dar ca beneficiile vor fi si mai mari. In plus ECX poate deveni o platformă de tranzacţionare pentru o piaţă pan-africană a bunurilor agricole. Piaţa internă Etiopiană este de aproximativ un miliard de dolari ca valoare. Si noi credem ca in urmatorii cinci ani, daca Etiopia ar putea capta chiar 40 de procente, numai 40 de procente ale pietii interne si adaugand numai 25 de procente ca valoare acestei piete, valoarea pietei se dubleaza. Piata agricola a Etiopiei este cu 30 de procente mai mare decat productia de cereala a Africii de Sud -- si de fapt, Etiopia este al doilea producator de porumb in Africa. Asa ca potentialul este acolo. Vointa este acolo. Angajamentul este acolo. Noi credem ca noi avem o propunere castigatore valoaroasa sa transformam optiunile fermierilor, sa crestem agricultura noastra, si de a schimba Africa. Asa ca, noi suntem in afacerea gasirii propriei noastre fericiri. Vă multumesc.

(Aplauze)