Eddie Obeng: Eșecul deștept într-o lume rapid schimbătoare.

În ultimele șase luni, mi-am petrecut timpul călătorind. Cred că am făcut 96.000 de km, dar fără să-mi fi părăsit biroul. Pot face asta pentru că sunt, de fapt, două persoane. Arăt ca o singură persoană, dar sunt două. Sunt Eddie cel real și, în același timp, un alter ego avatar mare, verde, pătrățos, poreclit Cyber Frank.

Deci, asta fac cu timpul meu. Aș dori să încep, dacă-i posibil, cu un test. Eu fac afaceri, așa că e important să ne axăm pe rezultate. M-am stresat judecând așa: „Despre ce să vorbesc? Ce să fac? E un auditoriu TED. Va fi solicitant. Cum să fac?” Sper să fi nimerit nivelul de dificultate. Așa că hai să facem testul. Vă rog, să-i dăm bătaie. Strigați răspunsul dacă doriți. Întrebare: Care linie orizontală e mai lungă? Răspunsul? Auditoriul: La fel. Eddie Obeng: La fel. Nu, nu-s la fel. (Râsete) Cea de sus e 10% mai lungă decât cea de jos. De ce mi-ați spus că sunt la fel? Vă amintiți când eram la școală, ne păcăleau la fel? Ca să ne învețe despre paralaxă. Vă amintiți? Și răspundeați: „Sunt la fel!” Și era greșit. Vă amintiți? Ați ținut minte răspunsul 10, 20, 30, 40 de ani: „Răspunsul e la fel.” Deci, când sunteți întrebați despre lungime, spuneți că-s la fel, dar nu-s la fel, pentru că le-am modificat.

Încerc să vă explic că asta s-a întâmplat cu noi în secolul XXI. Cineva sau ceva a schimbat regulile despre cum funcționează lumea. În glumă, spun că s-a întâmplat la miezul nopții, în timp ce dormeam, dar a fost miezul nopții cu 15 ani în urmă. OK? Nu v-ați dat seama? Au întors pe dos toate regulile. Felul de-a conduce cu succes o afacere, o organizație, chiar o țară, a fost șters, răsturnat. E complet nou. Credeți că glumesc, nu? Un set de reguli complet nou e în operare. (Râsete) Ați observat? Sau ați ratat asta? Voi, probabil, nu. Nu voi. OK. (Râsete)

Ideea mea simplă e că adevăratul secol XXI în jurul nostru nu ne e atât de evident, astfel încât ne petrecem timpul răspunzând rațional unei lumi pe care o înțelegem și o recunoaștem, dar care nu mai există. Nu mă credeți. OK. (Aplauze)

Atunci să vă listez multele lucruri ce nu le înțeleg. Căutați cuvântul „creativitate” pe Amazon. Veți găsi cam 90.000 de cărți. Pe Google, căutați „inovare + creativitate”: 30 de milioane de potriviri. Dacă adaugi cuvântul „consultanți”, se dublează la 60 milioane. (Râsete) Mă urmăriți? Şi totuși, statistic, descoperiți că doar 1 din 100.000 de idei fac bani sau produc beneficii după doi ani de la concept. Unde-i logica? Companiile își obligă costisitorii lor directori să petreacă ani cu pregătirea previziunilor și bugetelor care-s învechite sau trebuie schimbate înainte să fie publicate.

Cum e posibil? Dacă observăm viziunile ce le avem, viziuni despre cum vom schimba lumea, punctul cheie e implementarea. Avem viziunea. Trebuie s-o punem în practică. De zeci de ani profesionalizăm implementarea. Oamenii trebuie să fie buni la punerea în practică. Totuși, dacă dau exemplul unei familii de cinci persoane ce merge în vacanță, de vă puteți imagina, de la Londra la Hong Kong, vreau să vă gândiți că bugetul e doar de 3000 lire. Ce se întâmplă de fapt, comparând cu proiectul de succes mediu real, familia sfârșește în Makassar, Sulawesi de Sud, la un cost de 4.000 de lire, și trebuind să lase 2 copii acasă. (Râsete) Încerc să vă explic că există lucruri ilogice.

Dar poate fi mai rău. Iată alt exemplu. Ăsta-i un citat, voi selecta din el. Zice-aşa: „Pe scurt, Majestate, eșecul de-a prevedea momentul, amploarea și severitatea crizei a fost cauzat de lipsa de creativitate și numărul de minți luminoase” sau așa ceva. Acesta era un grup de eminenți economiști scuzându-se Reginei Angliei când ea a pus întrebarea: „De ce nu ne-a spus nimeni că vine criza?” (Râsete) Niciodată nu voi fi făcut cavaler. (Râsete) Nu asta contează. Rețineți că erau economiști eminenți, dintre cei mai deștepți de pe planetă. Vedeți provocarea? (Râsete)

Înfricoșător. Prietenul și mentorul meu, Tim Brown de la IDEO, zice că designul trebuie să crească la scară și are dreptate. Ne explică înțelept că gândirea de proiectare trebuie să abordeze sisteme uriașe pentru provocările pe care le avem. E absolut corect. Atunci mă întreb, „Dar de ce a fost mic?” Nu-i ciudat? Colaborarea e atât de cool, lucrul inter-funcțional e atât de uimitor, atunci de ce am construi aceste uriașe ierarhii? Ce se întâmplă? Ce s-a întâmplat, probabil, n-am observat schimbările descrise mai devreme.

Știm că lumea s-a accelerat. Spațiul cibernetic mișcă totul cu viteza luminii. Tehnologia accelerează lucrurile exponenţial. Dacă aici e prezentul și aici trecutul, și începem să gândim la schimbare, toate guvernele caută schimbarea, voi căutați schimbarea, toți sunt leșinați după schimbare, cool. (Râsete) Deci, avem această accelerare și schimbare razante. Viteza crește. Și nu-i numai asta. În acelaşi timp, am făcut ceva ciudat. Am dublat populația în 40 de ani, jumătate din ea am pus-o în oraşe, apoi am conectat-o ca să poată interacţiona. Densitatea de interacțiune a ființelor umane e uimitoare. Există grafice cu aceste mișcări de informații. Densitatea de informații e uimitoare. Apoi am făcut un al treilea lucru. Cei care aveți ca birou o măsuță sub scări și spuneți: „e micul meu birou de sub scări”, Nu! Lucrați la sediul unei corporații globale, dacă sunteți conectați la Internet. Ceea ce s-a întâmplat e că am schimbat scara. Mărimea și scara nu mai sunt aceleași. Adăugați că, de fiecare dată când scrieți pe tweeter, peste o treime dintre cei care urmăresc sunt dintr-o altă țară.

Noua scară e globală. Știm asta. Oamenii spun: „Lumea e acum un loc turbulent.” Ați auzit spunând așa ceva? Folosesc asta ca pe o metaforă. Ați întâlnit-o?

Se crede că-i metaforă, dar nu-i așa. E realitate. Ca proaspăt student la inginerie, îmi amintesc că am mers la o demonstrație la care ei, practic, un manifestant a făcut ceva interesant. Avea o țeavă transparentă. Ați mai văzut demonstrația asta? A atașat-o unui robinet. Efectiv, Voi încerca să desenez robinetul și țeava, de fapt voi sări peste robinet. E greu de desenat. Ok? Deci, scriu cuvântul „robinet”. E OK? Ăsta-i un robinet. (Râsete) OK, deci l-a racordat cu o țeavă transparentă și a dat drumul la apă. Și spune: „Nu observați nimic?” Apa curge pe această țeavă. Nu pare interesant . Mă urmăriți? Nivelul apei urcă. Îl face să coboare din nou. Minunat. Și spune: „Nu observați nimic?” Nu. Apoi el înfige un ac în țeavă și racordează țeava la un recipient umplut cu cerneală verde. Mă urmăriți? Ghiciți ce se-ntâmplă? Se vede o linie verde subțire cum curge pe conductă. Tot nu-i interesant. Apoi dă mai tare apa. Nu se schimbă nimic. Schimbă sensul de curgere al apei, dar e tot o linie verde monotonă. Începe să adauge treptat lichid. Și apoi se întâmplă ceva ciudat. O mică pâlpâire și apoi, cum mai dă drumul un pic, linia verde dispare și, în schimb, apar acești drăcușori de cerneală în apropierea acului. Sunt vârtejurile. Ele dispersează violent cerneala, de fapt diluând-o, iar culoarea dispare.

Ce s-a întâmplat în această lume a țevii cineva a schimbat regulile de curgere din laminară în turbulentă. Toate regulile s-au năruit. În acest mediu, instantaneu, toate posibilitățile pe care le aduce turbulența sunt disponibile și nu e la fel ca în scurgerea laminară. Dacă n-ar fi fost cerneala verde n-am fi observat.

Asta-i provocarea noastră, cineva -- probabil voi, cu toată tehnologia voastră – a mărit viteza, amploarea și densitatea interacțiunilor.

Cum facem față, cum o gestionăm? Am putea doar s-o numim turbulență sau să încercăm să învățăm. Da, s-o învățăm, dar voi ați crescut în vremuri în care existau răspunsuri corecte, a se vedea răspunsul dat la întrebarea despre liniile orizontale și care credeți că va dura o veșnicie. Voi pune aici o liniuță reprezentând învățarea și iată cum obișnuiam să facem. Observam lucruri, le înțelegeam, le puneam în practică. Aici e lumea. Dar ce s-a întâmplat cu ritmul nostru de învățare odată cu accelerarea lumii? Ei bine, dacă v-a angajat o corporație, veți descoperi că-i destul de greu să lucrați la ce nu-i aprobat de șef, nu face parte din strategie, și oricum, trebuie să treceți prin întâlnirile lunare. Dacă lucrați într-o instituție, într-o bună zi îi veți face să ia acea decizie. Și dacă lucrați pe o piață în care oamenii cred în cicluri, e chiar mai amuzant, pentru că trebuie să așteptați tot timpul ca ciclul să eșueze înainte de a exclama: „Ceva nu merge.” Mă urmăriți? Deci, probabil că linia, în termeni de învățare, e destul de dreaptă. Mă urmăriți? În acest punct, punctul de intersecție al liniilor, ritmul schimbării depășește ritmul de învățare și, după mine, asta vă spuneam când vă povesteam despre miezul nopții.

Ce-are a face asta cu noi? Ei bine, transformă complet ce trebuie să facem, numeroasele greșeli pe care le facem. Rezolvăm problemele de anul trecut fără a ne gândi la viitor. Dacă încercați să vă gândiți la lucrurile pe care le rezolvați acum, ce probleme vor aduce acestea în viitor? Dacă nu înțelegeți lumea în care trăiți, e aproape imposibil să fiți absolut siguri că ceea ce veți produce se va potrivi.

Vă dau un exemplu, rapid. Creativitatea și ideile, am mai spus-o mai devreme. Toți directorii executivi, clienții mei doresc inovare, deci caută inovații. Le cer oamenilor: „Asumați-vă riscul și fiți creativi!” Dar, din păcate, cuvintele sa transformat cum trec prin aer. Ce aud ei: „Faceți lucruri nebunești și vă dau afară.” De ce? (Râsete) De ce? Pentru că în lumea veche, a greși era inacceptabil. Dacă greșeai, erai gata. Cum trebuia să fii tratat? Aspru, pentru că ar fi trebuit să întrebi pe cineva mai experimentat. Deci am învățat răspunsul și l-am purtat în cap timp de 20, 30 de ani. Mă urmăriți? Rezultatul: nu fac lucruri diferite. Apoi deodată, ni se cere să le facem și nu funcționează. Există două căi de a greși în noua noastră lume. Prima e când faci ceva și trebuie să urmezi o procedură, e dificil, ești neglijent, greșești. Cum ar trebui să fii tratat? Probabil, ar trebui să fii concediat. Pe de altă parte, poți să faci ceva nou, ce n-a mai făcut nimeni înainte și s-o dai în bară complet. Cum ar trebui să fii tratat? Ei bine, pizza gratis! Ar trebui să fii tratat mai bine decât oamenii care reușesc. Se numește eșec inteligent. De ce? Deoarece nu se poate pune în C.V.

În încheiere aș vrea să vă las cu explicația motivului pentru care am călătorit 96.000 de km la biroul meu. Când mi-am dat seama de puterea acestei noi lumi, am renunțat la slujba mea sigură de profesor și am înființat o școală virtuală de afaceri, prima din lume, pentru a învăța oamenii cum să facă acest lucru, și mi-am folosit cunoștințele despre unele dintre regulile învățate pe propria piele. Dacă sunteți interesați: worldaftermidnight.com Veți afla mai multe. Le-am aplicat pe propria piele peste un deceniu și sunt încă aici, mai am casa mea și, cel mai important, sper că am făcut destul pentru a injecta puțină cerneală verde în viețile dvs. Când plecați de aici și luați următoarea decizie absolut de bun-simț și rațională, va dura un timp să gândiți: „Hmm, mă întreb dacă acest lucru are sens și în noua lume de după miezul nopții.” Vă mulțumesc mult. (Aplauze) Vă mulţumesc, vă mulţumesc. (Aplauze)