E. O. Wilson despre salvarea vieţii pe Terra

Toată viaţa m-am întrebat cum e să fii copleşit intelectual. După două zile aici, mă declar copleşit şi profund impresionat şi simt că voi sunteţi una din marile speranţe. Nu doar pentru realizările în ştiinţă şi tehnologie ale Statelor Unite, dar şi pentru întreaga lume. Am venit, totuşi, într-o misiune specială încredinţată de cei pe care îi reprezint. Care sunt 10 la puterea 18 - adică un milion de trilioane - de insecte şi alte vietăţi mărunte, ca să fac o pledoarie pentru ele. Dacă ar fi să distrugem toate insectele de pe planetă (doar acest grup - insectele) -- -- ceea ce oricum încercăm din greu -- toată viaţa şi cu ea întreaga umanitate ar dispărea din peisaj. Şi asta doar în câteva luni de zile. Dar cum am ajuns eu în această postură de avocat?

De mic copil, şi în perioada adolescenţei, am devenit din ce în ce mai fascinat de diversitatea vieţii. Am avut "perioada fluture", "perioada şarpe", "perioada pasăre", "perioada peşte", "perioada de peşteră" şi în mod final şi definitiv "perioada furnică". În timpul studenţiei am fost un devotat slujitor al mirmecologiei, specialist în biologia furnicilor. Dar atenţia şi studiile mele au continuat să se îndrepte către toată diversitatea vieţii de pe Terra în general. Incluzând tot ceea ce înseamnă pentru noi ca specie, cât de puţin o înţelegem şi ce pericole reprezintă activităţile noastre pentru ea.

Din acest studiu amplu s-au ivit o grijă şi o ambiţie sintetizate în dorinţa pe care tocmai vreau să vi-o expun. Alegerea mea este încununarea unui angajament de o viaţă care a început pe coasta golfului Alabama, în peninsula Florida. Pe cât îmi aduc aminte din trecut, am fost încântat de frumuseţea naturală a acelei regiuni şi de dezvoltarea aproape tropicală a plantelor şi animalelor ce creşteau şi trăiau acolo. Într-o zi când aveam doar 7 ani şi eram la pescuit, am prins un peşte-spin (aşa se numesc pentru spatele lor plin de ţepi) foarte greu şi rapid încât m-am orbit la un ochi. Mai târziu am descoperit că am şi probleme cu auzul, probabil din naştere, la sunetele înalte. Deci în loc să devin un naturalist profesionist -- nu m-am gândit niciodată că aş putea să fac altceva în viaţă -- am descoperit că sunt jalnic la urmăritul păsărilor şi nici nu pot asculta sunetele emise de broaşte. Aşa că m-am dedicat micilor creaturi care pot fi ţinute între degetul mare şi cel arătător: mici creaturi ce formează baza ecosistemelor noastre. Micile creaturi, cum îmi place mie să spun, care conduc lumea. Astfel, am descoperit o ramură a biologiei aşa de diferită, aşa de bogată că pare a fi de pe altă planetă. De fapt, noi locuim pe o planetă în mare parte neexplorată. Marea majoritate a organismelor de pe Terra rămân necunoscute ştiinţei.

În ultimii 30 de ani, mulţumită explorărilor din îndepărtatele părţi ale lumii şi avansului tehnologic biologii au completat, de exemplu, cu încă o treime speciile deja cunoscute de broaşte şi amfibieni ajungând la un total de 5400. Şi multe continuă să fie descoperite şi acum. Două specii noi de balene au fost descoperite, alături de alte două de antilope, zeci de specii de maimuţe şi o specie nouă de elefant. Şi chiar o specie nouă de gorilă! La capătul celălalt al dimensiunilor se află clasa bacteriilor marine -- Prochlorococci -- asta veţi avea la ultimul examen -- deşi descoperite abia în 1988, sunt recunoscute astăzi ca fiind cele mai frecvente organisme de pe Terra. Şi totodată responsabile pentru o parte importantă a fotosintezei din ocean. Aceste bacterii nu au fost descoperite mai devreme pentru că sunt printre cele mai mici organisme de pe Terra -- așa de mici că nu pot fi observate cu microscoape convenţionale. Totuşi viaţa din mări şi oceane depinde de ele.

Acestea sunt doar câteva exemple ale ignoranţei noastre faţă de viaţa de pe planetă. Să luăm ciupercile -- atât cele comestibile, cât şi ruginile, mucegaiul sau organismele cauzatoare de maladii. Sunt 60.000 de specii cunoscute astăzi dar se estimează că există peste 1,5 milioane. Viermii cilindrici sunt printre cele mai numeroase animale 4 din 5 animale de pe Terra sunt viermi cilindrici -- dacă am elimina toate materialele solide mai puţin viermii cilindrici tot am putea vedea conturul fantomatic al materialelor în acești viermi. Aproape 16.000 de specii de viermi cilindrici au fost descoperite şi diagnosticate de specialişti; pot exista alte sute de mii, chiar milioane, încă nedescoperite. Acest domeniu vast şi neexplorat al biodiversităţii este încă şi mai mare dacă luăm în calcul şi întunecata lume biologică a bacteriilor unde în doar ultimii ani au ajuns să fie cunoscute doar circa 6.000 de specii de bacterii la nivel mondial. Dar la fel de multe specii de bacterii se găsesc şi într-un gram de ţărână, doar un pumn de ţărână, din 10 miliarde de bacterii care ar fi acolo. Se estimează că o singură tonă de pamânt -- pamânt fertil -- conţine aproximativ 4 milioane de specii de bacterii, toate necunoscute.

Deci întrebarea este: ce rol au toate? Adevărul este că nu ştim. Locuim pe o planetă cu multe activităţi legate de mediul înconjurător pe care le facem la întâmplare. Viețile noastre depind de aceste vietăţi. Să luăm un exemplu mai apropiat: sunt peste 500 de specii de bacterii cunoscute acum -- bacterii nevătămătoare -- ce sălăşluiesc simbiotic în gura şi gâtul nostru probabil necesare sănătăţii pentru că ţin la distanţă bacteriile purtătoare de boli.

În acest moment cred că putem urmări un mic film impresionant care a fost special creat pentru acest eveniment Şi pe care aş vrea să vi-l arăt Mă va ajuta Billie Holiday (Video)

Şi acesta ar putea să fie doar începutul! Viruşii, aceste cvasi-organisme printre care se află şi prophasias -- constructorii de gene care ne arată continuitatea evoluţiei la bacterii -- sunt o frontieră virtual necunoscută a biologiei moderne, o lume doar a lor. Ce reprezintă o specie de viruși este încă neelucidat însă evident au o importanţă deosebită pentru noi. Dar putem afirma cu certitudine: varietatea genelor din viruşii de pe planetă depăşeşte sau probabil depăşeşte pe cea din restul de vieţuitoare la un loc. În zilele noastre, faţă de biodiversitatea microbiană, cercetătorii sunt ca nişte exploratori pe o barcă lansată în Oceanul Pacific.

Dar situaţia aceasta se schimbă rapid graţie noilor descoperiri tehnologice. Deja este posibil să decriptăm întregul cod genetic al unei bacterii în mai puţin de patru ore. În curând vom putea merge pe teren cu secvenţiatoarele în spate pentru a găsi bacteriile în micile crăpături de suprafață la fel cum urmărim păsările prin binoclu. Ce vom afla cartografiind întreaga lumea vie când, până la urmă, vom face acest lucru la modul serios? Pornind de la relativ giganticele mamifere, păsări, broaşte şi plante până la infimele insecte și alte mici nevertebrate şi apoi mai departe la nenumăratele milioane de organisme din lumea invizibilă, învăluite şi vieţuind laolaltă cu omenirea. Ceea ce de generaţii considerăm a fi bacterii am descoperit că de fapt sunt două mari grupe de microorganisme: adevăratele bacterii şi organismele unicelulare - archeele, care sunt mai înrudite decât alte bacterii cu grupul eucariote, grup din care facem şi noi parte.

Câţiva biologi serioși, printre care mă consider şi pe mine, au început să se întrebe dacă în enorma şi încă necunoscuta diversitate a microorganismelor nu am putea - este doar o posibilitate - să găsim viaţă extraterestră. Adevăraţi extratereştri, care au venit din spaţiul interstelar. Au avut miliarde de ani să ajungă aici, cu precădere în perioada timpurie de evoluţie a vieţii pe această planetă. Ştim că anumite specii de bacterii cu origini terestre supravieţuiesc la temperaturi extreme aproape inimaginabile şi la alte schimbări aspre de mediu. Incluzând radiaţii puternice şi îndelungate capabile să fisureze vasele din Pyrex în care sunt ţinute aceste culturi de bacterii. Există şi tentaţia de a trata biosfera holistic şi speciile care o alcătuiesc ca pe un mare flux de entităţi care cu greu merită a fi distinse una de cealaltă. Dar fiecare din aceste specii, chiar şi minuscula Prochlorococci, este o capodoperă a evoluţiei. Fiecare a supravieţuit timp de mii până la milioane de ani. Fiecare este perfect adaptată mediului în care vieţuieşte, în simbioză cu alte specii formând ecosisteme de care depinde viaţa noastră în moduri pe care încă nu am apucat să ni le imaginăm. Vom distruge aceste ecosisteme şi speciile care le alcătuiesc punând în pericol propria noastră existenţă -- şi din păcate le distrugem cu ingeniozitate şi neîntreruptă energie.

Revelația mea ca şi conservaţionist a venit în 1953, când eram student post-universitar la Harvard și căutam furnici rare care se găseau în pădurile din munții Cubei. Furnici ce strălucesc în lumina soarelui verde metalizat sau albastru metalizat şi o specie, descoperită de mine, auriu metalizat. Am găsit furnicile mele magice, dar numai după un urcuş greu în munţi unde se află ultimele rămăşiţe ale pădurilor cubaneze şi care atunci - ca şi acum - sunt defrişate. Mi-am dat seama atunci că aceste specii şi o mare parte din alte animale și plante unice şi minunate de pe această insulă -- şi asta este adevărat practic pentru orice colţ al lumii -- cărora le-a trebuit milioane de ani să evolueze, sunt în proces de dispariţie definitivă. Şi aşa este peste tot pe unde ne uităm.

Puterea umană nestavilită erodează în mod permanent biosfera terestră prin intermediul unor forţe ce pot fi sintetizate în acronimul "HIPPO", de la animalul hipopotam. "H" provine de la distrugerea Habitatului, incluzând aici schimbările climatice generate de gazele cu efect de seră "I" este de la speciile invadatoare, ca furnicile de foc, scoicile zebră, iarba-matură precum şi bacteriile şi viruşii patogenici care invadează fiecare ţară într-un ritm exponenţial - de aici vine "I" "P", primul din "HIPPO", vine de la Poluare Al doilea este de la Populaţie, expansiunea populaţiei umane. Şi ultima literă este "O", de la Oprimare -- ce duce speciile la extincţie din cauza vânătorii şi pescuitului excesiv. Principiul HIPPO creat de noi, dacă rămâne neschimbat, este destinat -- conform celor mai bune estimări din domeniul cercetării biodiversităţii -- să ducă jumătate din speciile de plante şi animale ce mai supravieţuiesc încă pe Terra la extincţie sau în pragul critic al acesteia, până la sfârşitul acestui secol. Schimbările climaterice cauzate de oameni, la fel, dacă rămân neschimbate, pot elimina un sfert din speciile supravieţuitoare în următorii 50 de ani. Ce vom pierde noi şi generaţiile viitoare dacă o mare parte a vieţii este astfel distrusă? Un mare potenţial de surse de informaţii ştiinţifice încă necolectate, o bună parte din stabilitatea ecosistemului nostru, și noi tipuri de produse farmaceutice şi bunuri de o inimaginabilă putere şi valoare -- toate acestea vor fi pierdute.

Pierderea ne va costa enorm în sănătate, în securitate şi, da, în spiritualitate, pentru totdeauna. Cataclismele precedente de acest fel -- ultimul a dus la dispariţia dinozaurilor -- a luat între 5 şi 10 milioane de ani pentru refacere. Din păcate, cunoştinţele noastre despre biodiversitate sunt atât de precare încât riscăm să pierdem o mare parte din ea înainte să o descoperim. Spre exemplu, chiar şi în Statele Unite, cele 200.000 de specii cunoscute până în prezent s-a dovedit a fi doar parţial catalogate; în biologia de bază catalogarea nu am facut-o deloc. Doar 15% din toate speciile au fost studiate suficient încât să le putem evalua situaţia. Din aceste 15 procente, 20% au fost clasificate ca fiind "în pericol". Adică în prag de extincţie. Asta se întâmplă în Statele Unite. Practic noi ne comportam iresponsabil faţă de viitorul mediului înconjurător. Trebuie de urgenţă să schimbăm asta. Trebuie să avem biosfera în mod corect explorată ca să o putem înţelege şi gestiona în mod competent. Trebuie să ne stăvilim abuzurile până nu distrugem planeta. Şi avem nevoie de aceste cunoştinţe.

Acesta ar trebui să fie un mare proiect ştiinţific, echivalent cu proiectul referitor la Genomul Uman. Ar trebui să fie conceput ca o lansare de rachetă biologică cu orar precis. Astfel ajung la dorinţa mea pe care vreau să o împărtăşesc cu voi şi cu oricine aude acest discurs, oriunde în lume Mi-aş dori să lucrăm împreună să ajutăm la crearea uneltelor cheie care să ne ajute să salvăm biodiversitatea de pe Terra. Şi haideţi să o numim "Enciclopedia Vieţii". Ce este "Enciclopedia Vieţii" -- un concept care deja a fost folosit şi începe să fie privit din ce în ce mai serios? Este o enciclopedie pe Internet completată de miile de cercetători din întreaga lume. Amatorii pot contribui de asemenea. Fiecare specie va avea un număr nelimitat de pagini.

Va avea toate informaţiile importante despre viaţa pe Terra accesibile oricui, la cerere, oriunde în lume. Am mai scris despre această idee şi înainte şi ştiu că sunt persoane în această sală care au depus eforturi considerabile pentru ea în trecut. Dar ceea ce mă încântă este că de când am venit cu această idee, în această formulă ştiinţa a evoluat. Tehnologia a făcut paşi înainte. Astăzi, modalităţile de a crea aceeastă enciclopedie, indiferent de cantitatea de informaţie pe care trebuie să o conţină, sunt multiple. Într-adevăr, în ultimul an, un grup de instituții ştiinţifice influente au început să se mobilizeze pentru a realiza acest vis. Aş dori să îi ajutaţi şi voi. Lucrând împreună putem face asta o realitate.

Enciclopedia va începe rapid să se finanţeze singură prin aplicaţii practice. Se va adresa calităţilor transcedentale din conştiinţa umană şi nevoilor umane. Va transforma ştiinţa biologiei în moduri categoric benefice umanităţii. Şi mai ales va inspira noi generaţii de biologi să continue această provocare ce a început, pentru mine personal, acum 60 de ani: Să căutăm viaţa, să o înţelegem şi în final - mai presus de toate - să o protejăm. Aceasta este dorinţa mea. Vă mulţumesc.