Dee Boersma: Fiți atenți la pinguini

Astăzi vreau să vă vorbesc despre pinguini, dar în primul rând vreau să vă spun că avem nevoie de un nou sistem de operare pentru oceane și pentru Pământ. Acum 40 de ani, când am venit în Galapagos, trăiau 3.000 de oameni acolo. Acum sunt peste 30.000. Erau două Jeep-uri în Santa Cruz. Acum, sunt în jur de 1.000 de camioane, autobuze și mașini. Problemele fundamentale cu care ne confruntăm sunt supraconsumul și prea mulți oameni. Aceeași problemă e și în Galapagos, dar, evident, aici poate fi mai rău ca în alte părți. Din 1960, populația Pământului s-a dublat. Suntem 6,7 miliarde de oameni. Și tuturor ne place să consumăm. Una din problemele noastre majore e sistemul de operare, care nu ne dă suficient feedback. Noi nu plătim adevăratul cost ecologic al acțiunilor noastre.

Când aveam 22 de ani și am venit în Fernandina, vreau să vă spun că nu mai fusesem niciodată cu cortul. Nu locuisem singură niciodată. Și nu mai dormisem niciodată cu lei-de-mare, care să sforăie lângă mine toată noaptea. Dar, mai ales, nu stătusem niciodată pe o insulă nelocuită. Am locuit în Punta Espinosa peste un an. Și spun că e nelocuită pentru că nu era niciun om acolo. Dar este plină de viață. Nu e chiar nelocuită. Foarte multe s-au întâmplat în ultimii 40 de ani.

Și ceea ce am învățat când am venit în Galapagos este importanța locurilor sălbatice, a animalelor și calitățile extraordinare ale pinguinilor. Pinguinii sunt adevărați atleți. Ei pot înota 173 km pe zi. Ei pot înota cu aceeași viteză ziua și noaptea. Mai rapid decât orice înotător olimpic. Adică ei pot parcurge 7 km într-o oră, menținând viteza. Dar ce e și mai uimitor, datorită adâncimii, pinguinii imperiali se pot scufunda până la 500 m adâncime. Și își pot ține respirația 23 de minute. Pinguinii magelanici, cei cu care am lucrat, se pot scufunda până la 90 m. Și își țin respirația 4,6 minute. Oamenii, la 90 m, își pot ține respirația 3,5 minute, dar mă îndoiesc că cineva de aici își poate ține respirația 3,5 minute. Trebuie să te antrenezi ca să poți să stai atât. Pinguinii sunt niște atleți extraordinari.

Nu am întâlnit pe nimeni care să spună că nu-i plac pinguinii. Sunt comici, merg în două picioare, și, bineînțeles, sunt harnici. Și, mai ales, sunt bine îmbrăcați. Așa că ei îndeplinesc toate condițiile astfel încât să fie iubiți de om. Dar din punct de vedere științific, ei sunt adevărate santinele. Ne spun despre lumea noastră în mai multe moduri, mai ales despre ocean.

Acesta este un pinguin din Galapagos, care stă pe botul unei bărci din Galapagos. Asta am venit eu să studiez. Credeam că voi studia comportamentul social al pinguinilor din Galapagos, dar deja știți că pinguinii sunt rari. Aceștia sunt cei mai rari pinguini din lume. Nu știu de ce credeam că voi putea să fac asta. Dar populația s-a schimbat dramatic de când am venit prima dată. Când am numărat pinguinii pentru prima dată și am încercat să fac un recensământ, am numărat atât cât am putut din indivizii de pe aceste insule. Am numărat în jur de 2.000. Nu știu câți sunt exact, dar noi am numărat 2.000. Cei din parcurile naționale sunt în jur de 500. Deci mai avem doar o pătrime din pinguinii pe care îi aveam acum 40 de ani. Și acest lucru se aplică majorității sistemelor vii. Avem mai puțin decât aveam înainte și majoritatea sunt în declin. Și vreau să vă arăt de ce.

(Zbierete)

Acest pinguin încearcă să vă spună să fiți atenți la pinguini. Cel mai important lucru e faptul că la început n-am știut ce se aude. Și imaginați-vă că dormi în Fernandina pentru prima oară și auzi această chemare solitară și plângătoare. M-am îndrăgostit de pinguini și asta mi-a schimbat toată viața. Ceea ce am început să studiez cu adevărat a fost felul în care Galapagos se schimbă, variațiile extreme. Ați auzit de El Nino, dar aceasta este o extremă la care pinguinii de peste tot trebuie să se adapteze. Acesta este un fenomen cu apă rece numit La Nina. Unde vedeți albastru și verde, apa este foarte rece. Și vedeți cum se deplasează acest curent, în acest caz e vorba de Curentul Humboldt, care ajunge până la insulele Galapagos și acest curent subacvatic, Curentul Cromwell, care vine la suprafață în apropiere de Galapagos. Acesta aduce toată hrana. Când apa e rece în Galapagos, înseamnă că are destulă hrană pentru toți.

Când au loc evenimente extreme ca El Nino, vedeți tot acest roșu și nu e deloc verde în regiunea Galapagos. Asta înseamnă că nu vine nimic la suprafață și practic nu există hrană pentru pinguini. Așa că e un adevărat deșert pentru pinguinii, leii-de-mare și iguanele marine. Animalele mor când nu există hrană. Dar nici nu știam că pinguinii sunt afectați de asta când am ajuns în Galapagos. Și vă puteți imagina cum e să fii pe o insulă, sperând să vezi pinguini și să te trezești în mijlocul unui El Nino și să nu fie pinguini. Nu se mai înmulțesc. Nici nu-i mai vezi. Atunci am început să studiez iguanele marine. Dar acesta este un fenomen global.

Iar pe coasta Argentinei, acolo unde lucrez acum, e un loc numit Punta Tombo, cea mai mare colonie de pinguini magelanici din lume, aici jos, la 44 de grade latitudine sud. Vedeți că aici e o mare variație. În unii ani, apa rece ajunge până în Brazilia, iar în anii când are loc La Nina, nu este așa. Oceanele nu sunt mereu în unison. Ele acționează diferit, dar acesta este tipul de variație cu care pinguinii trebuie să trăiască și nu le este ușor. Când am fost să studiez pinguinii magelanici, nu am avut nicio problemă. Erau destui.

Această imagine din Punta Tombo din luna februarie îi arată pe toți pinguinii de pe plajă. M-am dus acolo pentru că japonezii voiau să-i vâneze și să-i transforme în mănuși de golf pentru cei bogați, proteine și ulei. Din fericire, nimeni nu i-a vânat și peste 100.000 de turiști vin să-i vadă în fiecare an. Dar numărul lor scade și a scăzut destul de mult, cu aproape 21% din 1987, când am început cercetările, ca număr de cuiburi active. Aici vedeți unde se află Punta Tombo. Și ei trăiesc în colonii foarte aglomerate. Asta o știm datorită lucrărilor științifice desfășurate, pentru că am făcut cercetări de lungă durată acolo. Și știința este importantă pentru a-i informa pe liderii mondiali, pentru a ne schimba acțiunile și pentru a ști direcția în care mergem.

Proiectul societății noastre de conservare a naturii mi-a permis mie și altor cercetători, în ultimii 27 de ani, să facem asemenea hărți. Și știm că nu numai pinguinii din Galapagos sunt în pericol, dar și cei magelanici și alte specii. Așa că am început o societate globală pentru a veni în ajutorul pinguinilor. Un mare pericol la adresa pinguinilor îl constituie deversările de petrol. Pinguinilor nu le place petrolul și nu le place să înoate prin el. Dacă ne uităm la Argentina, nu pare să existe petrol la suprafața apei. Dar când am mers în Argentina, pinguinii de acolo erau adesea complet acoperiți cu petrol. Ei își vedeau de treaba lor. Și au ajuns să înoate prin apă poluată cu petrol. Când navele transportă petrol, ele trebuie să scape de balast la un moment dat. Când petrolierele sunt goale, sunt umplute cu apă. Când se întorc, ele deversează această apă cu reziduuri de petrol în ocean. De ce fac asta ? Pentru că e mai ieftin și pentru că nu ei suferă adevăratele consecințe. Vrem să începem să stabilim responsabilitățile fiecăruia, astfel ca vinovații să plătească adevăratul cost.

La început, statul argentinian a spus că nu sunt pinguini acoperiți de petrol în Argentina, pentru că au legi în acest sens. Și nu știau nici de deversările ilegale. Așa că, timp de nouă ani, am încercat să-i convingem că chiar există astfel de pinguini. Anul acesta, am descoperit că mai mult de 80% din pinguinii adulți morți pe plajă erau acoperiți cu petrol. Punctele albastre indică pinguinii tineri. Noi facem acest studiu în fiecare lună martie, ceea ce înseamnă că pinguinii sunt acolo din ianuarie până în martie, cel mult trei luni în care să poată fi acoperiți de petrol. În unii ani, peste 60% din pinguinii tineri erau acoperiți de petrol.

În cele din urmă, statul argentinian ne-a ascultat și a schimbat legile. Au mutat rutele petrolierelor la 40 km de țărm și nu au mai fost atâtea deversări ilegale. Ceea ce se întâmplă acum e că foarte puțini pinguini mai sunt acoperiți de petrol. Dar de ce mai există asemenea pinguini? Pentru că am rezolvat problema în provincia Chubut, din o regiune a Argentinei unde este Punta Tombo, 100 km de coastă, dar nu am rezolvat problema în nordul Argentinei, Uruguay sau Brazilia. Acum vreau să vă arăt că pinguinii sunt afectați.

Vă voi vorbi despre două lucruri. Primul este schimbarea climei. Acesta a fost un studiu distractiv, deoarece am pus dispozitive de urmărire prin satelit pe spatele acestor pinguini magelanici. Nu e ușor să convingi sponsorii să-ți dea câteva mii de dolari, ca să lipești un dispozitiv pe spatele pinguinilor. Dar facem asta de peste zece ani, ca să vedem unde se duc. Am crezut că avem nevoie de o regiune marină protejată de aprox. 30 km și apoi am pus dispozitivul de urmărire pe spatele pinguinilor. Și pinguinii ne-au arătat... Acestea sunt punctele care indică de unde au plecat pinguinii, de unde incubau în 2003. Și vedeți că unii dintre ei au ajuns la 800 km depărtare de cuiburile lor. Asta înseamnă că, în timp ce unul din ei stă pe ouăle din cuib, celălalt caută hrană. Cu cât le ia mai mult să găsească hrană, cu atât este mai rea starea în care își găsesc perechea la întoarcere. Și asta duce la un cerc vicios, în care nu poți crește prea mulți pui.

Aici vedeți situația din 2003. Punctele indică poziția pinguinilor. Aceștia aveau în medie o jumătate de pui pe cuib. În 2006, au ajuns la aproape 3/4 de pui pe cuib. Și vedeți că sunt mai aproape de Punta Tombo. Nu se mai îndepărtează așa mult. În 2009, vedeți că acum fiecare cuib are aproape 1/4 dintr-un pui. Și unii dintre acești pinguini ajung la 900 km depărtare de cuiburile lor. E ca și cum ai lucra în Chicago și apoi ești transferat în St. Louis. Și partenerul tău nu e deloc mulțumit, pentru că trebuie să plătești avionul și pentru că stai departe mai mult timp. Același lucru se aplică și pinguinilor. Și acum, ei străbat, în medie, cu 40 km mai mult decât acum 10 ani.

Trebuie să facem publice aceste informații. Așa că am scos o revistă, împreună cu societatea pentru conservarea naturii, care prezintă aspecte științifice de ultimă generație, într-un mod cu totul nou. Avem reporteri care scriu foarte bine, care pot analiza informația și o pot face accesibilă publicului larg. Așa că dacă sunteți interesați de știința modernă și de o conservare inteligentă a naturii, ar trebui să vă alăturați celor 11 parteneri, unii dintre ei sunt aici cu noi, și să citiți această revistă pentru că trebuie să facem cunoscute aceste informații publicului larg.

Pe final, vreau să vă spun că probabil fiecare dintre voi a avut la un moment dat o relație strânsă cu un câine, o pisică sau un animal de companie și ați văzut animalele ca pe niște indivizi. Unii i-ați considerat ca făcând parte din familie. Dacă ați fi atașați de un pinguin, l-ați vedea în același fel. Pinguinii sunt creaturi incredibile, care chiar îți schimbă felul în care vezi lumea, pentru că nu sunt atât de diferiți de noi. Încearcă și ei să ducă o viață liniștită. Încearcă să-și crească puii. Încearcă să supraviețuiască în această lume.

El e pinguinul Turbo. Turbo nu a fost hrănit niciodată. A primit acest nume pentru că obișnuia să stea sub mașina mea turbo, așa că l-am botezat Turbo. Turbo a început să bată cu ciocul la ușă. I-am dat drumul să intre. Și vreau să vă arăt ce s-a întâmplat într-o zi când Turbo a venit cu un prieten. Acesta e Turbo. Se apropie de o studentă și o lovește cu aripa, cum ar face și cu o femelă. Și vedeți că nu încearcă să muște. Celălalt nu a mai fost aici până acum și încearcă să-și dea seama ce se întâmplă. ''Ce face tipul ăsta ?'' ''E destul de ciudat.'' Și veți vedea imediat că studenta mea... Turbo e destul de insistent cu aripioara lui. Și acum se uită la celălalt, ca și cum ar zice: ''Ești foarte ciudat.'' Și acum vedeți aici: nu e prietenos. Pinguinii au personalități diferite, la fel ca câinii și pisicile.

Încercăm și să colectăm informații, folosind noile tehnologii. Încercăm să introducem aceste informații în calculatoarele de pe teren. Și pinguinii încearcă întotdeauna să ne ajute sau să nu ne ajute, într-un fel sau altul. Acesta este un sistem de detectare radio. Punem un dispozitiv cât un bob de orez în piciorul pinguinului. Acest dispozitiv are un cod de bare, ca să știm despre cine e vorba. Pinguinul calcă pe suportul electronic și știm cine e.

Câțiva pinguini se apropie. Acesta se întoarce la cuib. Se întorc cu toții și trec cu toții pe acolo. Aici e o femelă care se grăbește. Din cauza căldurii, se grăbește să-și hrănească puii. Și se mai apropie un pinguin. Uitați ce gras este. Se întoarce la puii lui. Apoi îmi dau seama că se joacă de-a regele cutiei. Cutia mea e acolo sus. Pinguinul se apropie, se uită la fire, nu-i place un anumit fir. Îl desprinde, sistemul nu mai funcționează.

(Râsete)

Așa că sunt niște creaturi extraordinare. Bine. Cel mai important lucru este că numai voi aveți puterea de a vă schimba. Și numai voi puteți schimba lumea și o puteți face mai bună pentru oameni, dar și pentru pinguini.

Vă mulțumesc.