Dean Kamen despre invenţii şi dăruire

După cum aţi observat, de câte ori veniţi aici mai învăţaţi câte ceva. În această dimineaţă experţi mondiali de la trei sau patru companii de fabricat scaune au ajuns la concluzia că oamenii nu ar trebui să mai stea jos. Aş fi putut să le spun şi eu asta. (râsete) Ieri, cei din industria auto ne-au dat alte veşti. Cam peste 30 sau 50 de ani, maşinile se vor conduce prin fir, fără toate chestiile mecanice. (râsete) Un gând îmbucurător. (aplauze) Celelalte comenzi se vor face probabil la fel, fără toate chestiile mecanice. Nu sună rău, dar de ce să nu scăpăm și de fire? Astfel, nu ai avea nevoie de nimic pentru a conduce mașina, decât puterea gândului. Mi-ar plăcea să vorbesc despre tehnologie, iar după cele 15 minute alocate voi vorbi celor pasionați de tehnologie prezenți aici despre tehnologia pe care am folosit-o. Dar înainte să încep, aș vrea să menționez că din momentul în care am început să construim Segway-ul, ideea de bază nu a fost tehnologia. Aceasta a devenit într-adevăr o idee măreață când am pus-o în practică prin construirea iBOT-ului Ideea din spatele acestei invenții este o soluție nouă pentru o problemă majoră de transport. Și ca să vă ofer o imagine de ansamblu: există atât de multă informație despre aceasta, încât v-o voi prezenta sub mai multe forme. Nu vei ști niciodată ce le trece prin cap unora, dar toată lumea crede că inventarea mașinii a schimbat lumea. Acum vreo 100 de ani, Henry Ford a creat Model T. Dar cred ca mulți oameni nu realizează imaginea de ansamblu atunci cănd tehnologia este pusă în practică. De exemplu, în acea perioadă, 91% din populația Americii trăia în ferme sau mici orașe. Astfel că mașina - căruța fără cai ce a înlocuit-o pe cea tradițională - era un lucru mare; era de două ori mai rapidă decât un car tras de cai. Era de două ori mai mică. Și era mai curată, deoarece de exemplu din 1903 caii și trăsurile au fost interzise în centrul cartierului Manhattan, deoarece precum va puteți imagina drumurile nu arătau prea bine cu o mie de cai urinând pe drum, și făcând și alte lucruri, dând naștere tifosului și altor probleme aproape de neimaginat. Atfel că mașina a devenit o alternativă mai curată. Era și un mod de a ajunge de la o fermă la alta, de la o fermă până în sat, sau din sat până în oraș. O soluție inteligentă, în condițiile în care 91% din populație era rurală. Până în anii 50, cam toate orașele erau legate unul de celălalt prin ceea ce mulți consideră a fi cea de-a opta minune a lumii: sistemul de autostrăzi. Într-adevăr, este o minune. Și că tot veni vorba de tehnologiile vechi, vreau să asigur pe toată lumea, mai ales pe cei din industria automobilelor - care ne-au sprijinit în mare măsură - că această invenție nu se află în competiție cu avioanele sau mașinile. Gândiți-vă la lumea de azi. 50% din populația globului trăiește în orașe. Asta înseamnă 3,2 miliarde de oameni. Problemele de transport au fost rezolvate, iar lumea a evoluat la starea sa actuală. Acum 500 de ani, ne bazam pe transportul naval, ceea ce ne-a ajutat să descoperim un nou continent. Acum 150 de ani, cu ajutorul locomotivelor și a puterii aburului, am reușit să transformăm un continent într-o țară. În ultimii o sută de ani, am început să construim mașini, iar în ultimii 50 de ani am conectat toate orașele între ele într-un mod extraordinar de eficient, ceea ce ne-a îmbunătățit nivelul de trai. Dar în tot acest timp, s-au născut și mai mulți oameni, și mai mulți oameni s-au mutat în mediul urban. În China, între patru și șase sute de milioane de oameni se vor muta la oraș în următorii 15 ani. Deci nu puteți nega faptul că în ultimii 50 de ani, cu ajutorul avioanelor, continentele și țările devin simple cartiere. Și privind la evoluția tehnologiei, aceasta a rezolvat toate problemele de transport cauzate de distanță, viteză, volum și greutate. Nimeni nu vrea să trăiască fără aceste beneficii. Eu sigur nu aș vrea să renunț la avionul meu, sau la elicopterul meu, sau la Humvee-ul meu, sau la Porsche-ul meu. Le iubesc pe toate. Dar nu le țin în casă. În zilele noastre distanțele mici sunt problema principală, și jumătate din populația globului trăiește în orașe aglomerate. Iar oamenii consumă relativ, între 90% și 95% din energie umblând pe jos. Nu știu dacă asta vă va impresiona, dar 43% din producția mondială de combustibili rafinați este consumată de mașinile din zonele metropolitane ale Statelor Unite. Trei milioane de oameni mor în fiecare an din cauza aerului poluat din orașe, și aproape toată poluarea chimică de pe pământ este produsă de către mijloacele de transport, mai cu seamă de cele din mediul urban. Vreau să vă reamintesc, nu încerc să atac nicio industrie, îmi iubesc avionul, și cred cu adevărat că mașinile, cu viteza lor de pe autostrăzi sunt extraordinar de eficiente, atât din punctul de vedere al ingineriei, și al consumului de energie, cât și din perspectiva utilității acestora. Cu toții ne iubim mașinile. Problema e că atunci când ești în oraș și vrei să mergi la patru străzi depărtare, mașina nu este nici eficientă, nici productivă, și nici nu îți oferă plăcere. Nu este o soluție viabilă. În 1998 în China, 417 milioane de oameni au folosit bicicleta, în timp ce 1,7 milioane de oameni au preferat mașina. Dacă cinci la sută din acești oameni ar deveni parte din clasa de mijloc, și ar urma direcția pe care am mers în ultimul secol, iar în același timp 50% din această populație s-ar muta în orașe de mărimea și densitatea Manhattan-ului, acest proces nu ar fi viabil din punct de vedere al mediului, din punctul de vedere al economiei - nu avem suficiente resurse de combustibili, sau din punct de vedere politic. Adică, pentru ce ne luptăm cu toții acum? În locul unei explicații complicate, hai să ne gândim pentru ce se luptă lumea în zilele noastre? Cineva a trebuit să se gandească la acest ultim detaliu, și nu a fost decât o întâmplare. Am început construirea iBOT-ului dar odată acesta construit, ne-am decis că acesta ar fi o alternativă la jet ski, deoarece nu mai ai nevoie de apă. Sau o alternativa pentru bob-uri, fiindcă nu mai ai nevoie de zăpadă. Sau o alternativă la ski, deoarece este distractiv, iar oamenilor le place să se distreze. Si fiecare din aceste industrii, de exemplu doar mașinuțele de golf în sine constituie o industrie de miliarde de dolari. Dar în loc să obținem o licență pentru acesta, ceea ce am face în mod normal, am considerat că trebuie să ne concentrăm nu pe tehnologie, ci pe înțelegerea unei lumi care a găsit soluții la mai toate problemele, dar care a acceptat că orașele - care, din timpurile Greciei antice, au fost proiectate cu ideea circulației în minte, orașele care au fost gândite și construite pentru oameni - suferă din cauza emisiilor, în ciuda faptului că am rezolvat toate celelalte probleme legate de transport. Este precum legea lui Moore. Luați ca exemplu timpul necesar traversării unui continent într-o caravană, apoi cu trenul, apoi cu avionul. Toate mijloacele de transport au fost îmbunătățite. Dar în ultimii 5000 de ani nu am progresat în ceea ce privește deplasarea în orașe. Acestea au crescut în dimensiuni. Cele mai scumpe proprietăți urbane - Wilshire Boulevard, sau Fifth Avenue, Tokyo sau Paris - se află în centrul orașelor. 65% din suprafața orașelor este acoperită cu mașini parcate. Acesta e cazul a celor mai mari 20 de orașe din lume. Așa că ne întrebăm cum ar fi dacă pietonii ar beneficia de ușurința de care ne bucurăm când ne deplasăm între orașe? Cum ar fi dacă orașele ar fi mai plăcute, mai atractive, mai curate, și mai ecologice? Și dacă am încerca să facem totul mai plăcut, să avem acces prin intermediul acestei ultime verigi a transportul în masă, pentru a ajunge până la mașinile noastre și a trăi cu toții în suburbii și să ne folosim mașinile așa cum ne dorim, pentru ca orașele noastre să fie revitalizate? Am considerat că ar fi o idee foarte bună, dar una din problemele pe care le-am prevăzut a fost aspectul legal al acestei invenții. Aceasta are un motor și roți - deci este un autovehicul. Dar totuși nu arată ca un autovehicul. Emite la fel de puțin dioxid de carbon ca și un pieton, are aceeași capacitate unică de a se adapta celorlalți pietoni într-un spațiu aglomerat. Am mers cu acest aparat la Kilometrul Zero și mi-am făcut loc printre mulțimi timp de o oră. În fond sunt un pieton. Dar legea e mereu în urmă cu vreo două generații față de tehnologie, iar dacă ni se spune că nu ar trebui să fim pe trotuare, atunci avem două variante. Fie avem un vehicul de recreație fără prea mare importanță, ceea ce nu prezintă niciun interes pentru mine, fie ar trebui să conducem acest aparat pe stradă, printre autobuze și mașini. Am fost atât de preocupați de acest aspect încât am mers la Directorul Poștei Statelor Unite, iar el a fost primul om din afară căruia i-am arătat invenția, și l-am rugat să testeze aparatul cu ajutorul poștașilor, deoarece lumea are încredere în ei. Și pentru că ei circulă pe trotuare, și îl vor folosi cu seriozitate. Acesta a fost de acord. Așa că ne-am adresat și unor departamente de poliție care își doresc ca polițiștii să fie mai aproape de oameni pe străzi, echipați complet. Au fost foarte încântați. Și nu cred că un polițist își va da o amendă sie însuși. (Râsete) Așa că am muncit din greu, dar am știut de la început că nu va fi atât de greu să dezvoltăm componenta tehnologică, precum atitudinea față de ceea ce e important, și față de cum e aplicată tehnologia. Am căutat și am găsit oameni cu viziune, și cu suficienți bani, care ne-au permis să proiectăm și să construim aparatele acestea, și, sper eu, în timp util pentru a le omologa. Așa că vă pot vorbi cu toată plăcerea despre tehnologia folosită. Este într-adevăr plăcut de folosit, și vă invit pe toți să îl incercați. Dar dacă v-aș putea ruga să faceți un lucru, nu ar fi să îl priviți ca pe o operă tehnologică, ci gândiți-vă cum, deși cu toții considerăm că este rezonabil să conducem o mașină de o tonă și jumătate care merge cu 100 km/h, și care te duce oriunde vrei și noi am folosit-o pe ultima sută de metri dar s-a stricat și nu mai funcționează. Un lucru mai interesant care ne-a ajutat să realizăm de ce acest vehicul ar fi acceptat, s-a întâmplat aici în California. Acum câteva săptămâni, după ce l-am lansat, ne aflam pe Venice Beach, cu o echipă de televiziune, plimbându-ne iar în timp ce aceștia se minunau în fața tehnologiei și în timp ce pe lângă noi treceau bicicliști și tineri pe skateboard-uri, o bătrânică în adevăratul sens al cuvântului s-a apropiat de mine - eram așa de înalt, cocoțat pe acesta - de înălțimea unui adult normal - și se oprește lângă mine, în timp ce camera ne filma, mă privește și mă întreabă: ”Pot să îl încerc și eu?” Și bineînțeles că nu te poți opune unei asemenea rugăminți. Așa că am spus ”da”. M-am dat jos, ea s-a urcat pe Segway cu ezitare apoi a mers vreo 5 metri, apoi s-a întors, neputând să își stăpânească zâmbetul. S-a oprit în fața mea și a spus: ”În sfârșit cineva a făcut ceva pentru noi.” În tot acest timp, ea era filmată. Mi-am spus: ”Grozav! - (Râsete) - dar sper să nu mai spui nimic.” (Râsete) Dar camera încă o filma. iar reporterul i-a pus microfonul în față și a întrebat-o ce vrea să spună. Atunci mi-am spus: ”Ăsta e sfârșitul meu” dar ea a privit către reporter și a spus, uitându-se la toți trecătorii: ”Păi nu mă mai pot da pe bicicletă” ”nu pot folosi skateboard-ul, și nu m-am dat niciodată pe patine cu rotile”. Le știa pe toate după nume.. Și a adăugat: ”Nu am mai mers pe bicicletă de 50 de ani”. Apoi, privind în sus către reporter, a spus: ”Am 81 de ani și nu mai pot conduce” ”Dar tot trebuie să merg la magazin, și nu pot căra sacoșele.” Și atunci am realizat că printre toate temerile noastre, mai presus de birocrație și de organele de reglementare, și de teama că legislatorii nu vor înțelege această invenție - era teama că oamenii vor simți că le invadăm acel puțin spațiu care le-a rămas reprezentat de trotuarele din oraș. Când te gândești că trotuarul trebuie să aibă cel puțin 92 cm accesibili pietonilor, iar mașinile parcate ocupă 2,5m, după care urmează cele trei benzi de circulație, apoi mașinile parcate pe patrea opusă, și așa mai departe, pietonii nu au prea mult spațiu rămas. Dar după ce această doamnă ne-a vorbit m-am gândit că pe copii nu o să îi deranjeze Segway-urile plus că ei nu sunt influențați politic, și nici oamenii de afaceri sau tinerii nu o să se simtă deranjați - aparatele astea sunt destul de grozave - cred că subconștientul meu era îngrijorat că persoanele vârstnice se vor opune acestei invenții. Așa că, după ce mi-am făcut griji timp de 8 ani, și după ce am vorbit cu această doamnă, am pus mâna pe telefon și i-am sunat pe cei din echipa de marketing și reglementare, și le-am cerut să stabilească o întâlnire cu cei de la Asociația Americană a Pensionarilor. Trebuie să le prezentăm această invenție. Iar ei au prezentat-o la rândul lor în Washington, și se vor implica mai mult, pe măsură ce Segway își face loc în tot mai multe orașe, precum Atlanta, unde efectuăm teste pentru a vedea dacă putem într-adevăr să re-energizăm centrul orașului. (Aplauze) Idee de bază este că, fie că ai încredere în Națiunile Unite sau orice altă organizație - în următorii 20 de ani, întreaga creștere a populației planetei va fi în orașe. Doar Asia va avea peste un miliard de oameni. Ei au început cu telefoanele mobile. Nu au trebuit să parcurgă cei 100 de ani care ne-au trebuit nouă. Ei se află la capătul superior al lanțului trofic tehnologic. Trebuie să începem să construim orașe și medii umane în care un om de 75kg poate merge câțiva kilometri într-un mediu dens, bogat și verde, fără a avea nevoie de o mașină de 2t pentru acest scop. Mașinile nu au fost concepute pentru parcarea paralelă. Sunt grozave pentru deplasarea între orașe, dar gândiți-vă: am rezolvat toate problemele legate de distanță și viteză. Grecii mergeau pe jos de la teatrul lui Dionysos până la Parthenon, doar în sandale. Noi purtăm pantofi de sport. Lucrurile nu s-au schimbat așa de mult. Dacă Segway-ul ar fi doar de trei ori mai rapid decât mersul pe jos o plimbare de 30 de minute ar necesita doar 10 minute. Este alegerea voastră, dacă locuiți la oraș, să mergeți pentru doar 10 minute de acum - dacă ar necesita 30 de minute, ați vrea o alternativă, fie autobusul, fie trenul. Iar pentru asta e nevoie de o infrastructură - un tramvai, de exemplu - altfel, veți continua să vă parcați mașinile peste tot în oraș. Dar dacă ați pune un semn pe harta orașului, și v-ați imagina cât de departe ați putea umbla într-o jumătate de oră, ar fi întregul oraș. Dacă vreți să faceți provocarea mai interesantă, în 8 sau 10 minute, nu veți avea timp să vă găsiți mașina, să o scoateți din parcare, să vă deplasați să o parcați din nou și să mergeți undeva. Nu este suficient timp pentru a chema un taxi sau a lua metroul. Am putea schimba modul în care oamenii își alocă resursele, felul în care întreaga planetă își folosește resursele, am putea face totul mult mai plăcut. Și sperăm că într-o anumită măsură istoria va confirma că avem dreptate. Acesta este un Segway, iar acesta este un motor Stirling. Acesta a fost confundat cu multe alte lucruri pe care le facem. Această mică bestie produce chiar acum câteva sute de wați de electricitate. Ați putea să îl atașați la acest motor, și, cu un kilogram de propan, ați putea să mergeți de la New York la Boston. Cel mai interesant lucru despre acest mic motor este că merge cu orice combustibil, deoarece unii dintre voi sunt sceptici în ceea ce privește potențialul său impact, considerând faptul că în cea mai mare parte a lumii nu îl poți conecta la 120V. Am lucrat mult la asta, și ca sursă de energie alternativă, de când colaboram cu Johnoson & Johnson, la funcționarea iBOT-ului, deoarece cele mai bune baterii sunt fie 10 wați-oră pe kilogram în cazul bateriilor cu plumb, 20 wați-oră pe kilogram în cazul bateriilor pe bază de nichel-cadmiu, 40 wați-oră pe kilogram la bateriile pe bază de nichel cu hidrură de metal, 60 wați-oră pe kilogram la bateriile cu litiu, și 8,750 de wați-oră de energie în fiecare kilogram de propan sau benzină - acesta fiind motivul pentru care nimeni nu conduce mașini electrice. Dar, în orice caz, dacă ați putea să ardeți combustibilul la fel de eficient - deoarece este o ardere externă - precum cuptorul cu gaz, sau dacă ați putea arde orice combustibil, ideea devine destul de atractivă. Acesta produce suficientă energie pentru a face asta de exemplu, acesta fiind suficient curent, oriunde altundeva în lume, precum a remarcat Dr Holly, pentru a pune în funcțiune un computer și un bec. Dar e foarte intersant, cum termodinamica ne spune că nu vom obține mai mult de 20 la sută randament. Dar nu contează așa de mult - asta înseamnă că dacă obții 200W de curent, vei obține 700 sau 800W de căldură. dacă ai vrea să fierbi apă și să o recondensezi la o viteză de 4,5l pe oră, ai nevoie de aproximativ 25kW - 25000W de curent neîntrerupt - pentru a putea face asta. Este atât de multă energie încât nu ne-am permite să desalinizăm sau să curățăm apa în acest fel. Bineînțeles că alte țări au ales să devasteze resursele naturale, și să ardă tot ce se poate, sau să consume toată apa care le stă la dispoziție. Cauza principală a deceselor de pe această planetă este apa murdară. Statisticile variază între 60000 și 85000 de mii de oameni pe zi. Transplantele sofisticate de inimă nu sunt cea mai mare necesitate a lumii. Avem nevoie de apă. Iar nicio femeie nu ar trebui să petreacă 4 ore pe zi căutând apă, sau vazându-și copiii cum mor. Am descoperit cum să adăugăm un distilator cu compresie de abur, cu un flux de apă opus care să preia excesul de căldură, apoi, folosind anumite comenzi electrice, acest proces, cu 450W, ceea ce e puțin mai mult decât jumătate din excesul de căldură, va produce 45l de apă distilată pe oră din lichidul de răcire. Așa că dacă i-am atașa acest motor peste câțiva ani, am putea oare să avem o soluție de transport, electricitate, comunicare, și poate și de apă potabilă într-un singur pachet viabil ce cântărește 30kg? Nu știu încă, dar vom încerca. Poate ar trebui să tac. (Aplauze)