David McCandless: Frumusețea vizualizării informațiilor

Se pare că suferim cu toții de exces informațional, de o supraabundenţă a datelor. Și vestea bună este că ar putea exista o soluție simplă, și anume să ne folosim mai mult ochii. Vizualizarea informațiilor, pentru a putea vedea tiparele și conexiunile care contează și apoi să facem design-ul acelei informații pentru a avea mai mult sens, sau a spune o poveste, sau a ne permite să ne concentrăm doar pe informația importantă. În plus, informația vizualizată poate arăta pur și simplu interesant.

Așadar, să vedem. Aceasta este Diagrama Miliardelor de Dolari, și a pornit din frustrarea pe care am avut-o apropo de raportarea miliardelor de dolari în presă. În sensul că nu au înțeles fără context. 500 de miliarde pentru conducta asta. 20 de miliarde pentru războiul ăsta. Nu are niciun sens, și singurul fel de a înțelege este vizual și relativ. Așa că am adunat o grămadă de cifre raportate de diverse surse de știri și am proporționat căsuțele conform cifrelor. Culorile reprezintă motivația din spatele banilor. Violetul înseamnă război, roșul înseamnă donații, verde înseamnă speculații. Ce puteți vedea imediat este apariția unei relații diferite cu numerele. Efectiv le puteți vedea. Dar mai important, începeți să vedeți tipare și conexiuni dintre numere care în alte condiții ar fi împrăștiate de-a lungul mai multor articole de presă.

Să vă arăt ce-mi place foarte mult. Căsuța asta verde este venitul OPEC (controlul petrolului) -- 780 miliarde pe an. Acest pixel mic în colț -- 3 miliarde -- este fondul lor pentru efectele schimbarii climei. Americanii, fiind un popor extrem de generos -- donează anual peste 300 miliarde în scop caritativ, comparativ cu suma ajutorului extern, acordat de primele 17 națiuni industrializate, de 120 miliarde. Și bine-nțeles, războiul din Iraq, prevăzut să coste doar 60 de miliarde în 2003. A explodat puțin. Afghanistan a explodat la 3000 de miliarde. E grozav că acum avem această textură și îi putem atașa numere. Am putea spune, că apare o cifră nouă ... de exemplu datoria Africii. Cât din această diagramă credeți că ar putea fi acoperită de datoria pe care Africa o are către Occident? Să aruncăm un ochi. Iat-o. 227 miliarde de dolari datorează Africa. Și criza financiară curentă -- cât din această diagramă credeți că acoperă? Care a fost costul pentru întreaga lume? Să ne uităm. Dooosh! Cred că acesta este efectul sonor potrivit pentru atâția bani. 11900 miliarde. Vizualizând această informație am transformat-o într-un peisaj pe care îl puteți explora folosind ochii, un soi de hartă chiar, o hartă a informației. Și când ești pierdut în informație, o hartă informațională e destul de folositoare.

Vreau să vă arăt alt peisaj acum. Trebuie să ne imaginăm cum ar putea arăta peisajul temerilor din toată lumea. Să privim. Astea sunt hiperbolizări, o cronologie a panicii globale în media. (Râsete) Voi eticheta imediat graficul pentru voi. Dar vreau să subliniez că vârfurile de aici, reprezintă intensitatea anumitor frici, așa cum au fost raportate în media. Să vi le arăt. Aceasta, roz — gripa porcină. Gripa aviară. Pneumonia SARS -- maro. Vă amintiți de ea? Bug-ul mileniului -- dezastru teribil. Acele vârfuri mici, verzi sunt coliziuni cu asteroizi. (Râsete) Și vara, aici, viespi ucigașe.

(Râsete)

Așa arată fricile noastre în media, de-a lungul timpului. Dar ce-mi place -- fiind jurnalist -- este să găsesc tipare ascunse; iubesc rolul de detectiv de date. Și sunt tipare foarte interesante și ciudate ascunse în aceste date pe care le poți vedea numai când le vizualizezi. Să vi le subliniez. Acest grafic este peisajul jocurilor video violente. Cum puteți vedea, există un tipar ciudat, regulat, în date, două vârfuri pe an. Dacă ne uităm îndeaproape, vedem că aceste vârfuri apar în aceleași luni anual. De ce? Păi, noiembrie, apar jocurile video de Crăciun, și există o creștere în grija pentru conținutul lor. Dar aprilie nu e o lună deosebit de masivă în vânzările jocurilor video. De ce aprilie? Păi, în aprilie 1999 a fost masacrul Columbine, și de atunci, acea frică a fost reamintită de presă și are ecou în mintea colectivă gradual în timpul anului. Apar retrospective, aniversări, procese, chiar împușcături-copie, toate împingând această frică în lumină. Și mai există un tipar aici. Îl puteți vedea? Vedeți această gaură? Acolo e un gol și afectează toate celelalte povești. De ce este un gol acolo? Vedeți unde începe? Septembrie 2001, când am avut ceva foarte real de care să ne fie frică.

Am lucrat cu informațiile ca un jurnalist cam de un an, și tot aud fraza asta tot timpul, și anume: „Informația este noul petrol.” Informația este un soi de resursă omniprezentă pe care o putem modela pentru a obține noi inovații și idei, și este peste tot, poate fi exploatată foarte ușor. În vremurile noastre, aceasta nu e o metaforă grozavă, mai ales dacă trăiți în jurul Golfului Mexic, dar, personal, aș adapta metafora puțin, și aș spune „informația este noul sol”. Pentru că pentru mine, e ca un mediu fertil și creativ. Știți, de-a lungul vremii, pe Internet, am plantat o cantitate fantastică de informație și date, și am irigat-o cu rețele și conectivitate, și a fost lucrată și arată de muncitori neplătiți și de guverne. Bine, poate că duc metafora prea departe. Dar este un mediu foarte fertil, și cred că vizualizările, info-graficele, vizualizările de date, sunt flori care cresc și înfloresc din acest mediu. Dar dacă te uiți la ele direct, sunt doar o grămadă de numere și fapte neconectate. Dacă începi să lucrezi și să te joci cu ele într-un anume fel, pot apărea lucruri interesante și pot fi dezvăluite diverse tipare.

Să vă arăt asta. Puteți ghici ce reprezintă aceste informații? Ce crește de două ori pe an, o dată de Paște și două săptămâni înainte de Crăciun, are un mini-vârf în fiecare luni și apoi se aplatizează vara. Voi lua răspunsuri. (Audiența: Ciocolata) Ciocolata? Ar trebui să serviți ceva ciocolată. Alte păreri? (Audiența: Cumpărăturile) Cumpărăturile? Da, terapia de shopping ar putea ajuta. (Audiența: Concediu medical) Concediu medical? Da, poate că se vrea ceva mai mult timp liber. Ne uităm?

(Râsete)

(Aplauze)

Informația de aici a fost strânsă de Lee Byron și de mine din 10000 de update-uri de status pe Facebook căutând fraza „despărțire” și „despărțit” și acesta este tiparul pe care l-am găsit -- oamenii se eliberează pentru vacanța de primăvară, (Râsete) ies din week-end-uri foarte proaste lunea, sunt singuri vara. Și cea mai joasă zi din an, bine-nțeles: Crăciunul. Cine ar face asta? Există o cantitate titanică de informații acum în lume, fără precedent. Și dacă pui întrebarea potrivită, sau dacă o prelucrezi așa cum trebuie, pot apărea lucruri interesante.

Așadar, informația e frumoasă. Datele sunt frumoase. Mă întreb dacă-mi pot face viața frumoasă. Iată-mi CV-ul vizual. Nu sunt foarte sigur c-am reușit. Destul de pătrățos. Culorile nu-s grozave. Dar vroiam să vă transmit ceva. Am început ca și programator, apoi am lucrat ca scriitor pentru mulți ani, cam 20 de ani, în publicații, pe Internet și apoi în publicitate, și doar de curând m-am apucat de design. Și n-am fost niciodată la școala de design. N-am studiat arta sau ceva de genul. Pur și simplu am învățat din practică. Când am început să fac design, am descoperit un lucru ciudat despre mine. Știam deja cum să fac asta, și deși nu eram fantastic în asta, aveam un oarece simț pentru ideile de rețele de linii și spații și aliniere și tipografie. E ca și cum faptul că am fost expus la atâtea medii informaționale de-a lungul anilor, mi-ar fi imprimat un soi de instrucție latentă a design-ului în mine. Nu simt că sunt unic.

Simt că în fiecare zi, cu toții suntem împroșcați de design informațional. Ne este turnat în ochi prin Internet, și practicăm cu toții vizualizarea acum; cerem cu toții un aspect vizual pentru informație. Și există ceva aproape magic legat de informația vizuală. Se asimilează fără efort; efectiv ni se scurge în creier. Dacă navighezi printr-o junglă densă de informație, faptul că dai peste un element grafic frumos sau o vizualizare a datelor care te încântă, e o ușurare, ca și cum ai ajunge într-un luminiș. Am fost curios despre asta, și m-a condus la munca unui fizician Danez numit Tor Norretranders, care a convertit lățimea de bandă a simțurilor în termeni informatici.

Așadar, iată simțurile dumneavoastră, curgând în creier în fiecare secundă. Simțul văzului e cel mai rapid. Are lățimea de bandă a unei rețele de calculatoare. Apoi avem atingerea, care are viteza unui stick USB. Apoi avem auzul și mirosul, care au lățimea de bandă a unui hard disk. Apoi avem bietul gust, care are abia viteza unui calculator de buzunar. Și apoi, pătrățelul acela din colț, 0,7%, este cantitatea de informație de care suntem conștienți. Deci foarte mult din tot ce simțiți -- majoritatea simțurilor sunt vizuale, și curg în noi. Dar inconștient. Ochiul este extrem de sensibil la tipare și variații ale culorilor, formelor și modelelor. Le iubește, și le numește frumoase. Este limbajul ochiului. Dacă am combina limbajul ochiului cu limbajul minții, care e exprimat în cuvinte, numere și concepte, începem să vorbim două limbi simultan, fiecare îmbogățind-o pe cealaltă. Deci avem ochiul, apoi introduci conceptele. Și acest întreg reprezintă două limbaje diferite, ambele funcționând simultan.

Putem folosi această nouă limbă, dacă doriți, pentru a ne schimba perspectiva sau viziunea. Să vă pun o întrebare simplă cu un răspuns foarte simplu. Cine are cel mai mare buget militar? Trebuie să fie America, nu? Masiv. 609 miliarde în 2008 -- 607, de fapt. Atât de masiv încât poate integra în el însuși toate celelalte bugete militare ale lumii. Le înghite pe rând pe toate. Acum, vedem datoria totală a Africii aici și deficitul de buget al Angliei pentru referință. Acest lucru poate rezona cu prejudecata că America e un soi de mașină militară pusă pe războaie, hotărâtă să cucerească lumea cu complexul său gigantic industrial-militar. Dar este adevărat că America are cel mai mare buget militar? Pentru că este o țară incredibil de bogată. De fapt, este atât de bogată încât poate conține economia primelor patru țări cu economie industrializată în ea însăși -- este atât de bogată. Deci bugetul său militar e clar că va fi enorm. Pentru a fi drepți și a ne schimba perspectiva, trebuie să introducem un alt set de date, acesta fiind PIB-ul, sau câștigurile fiecărei țări. Cine are cel mai mare buget militari raportat la PIB? Să aruncăm o privire. Asta schimbă povestea cu totul. Alte țări sar în evidență, țări la care nu v-ați gândit, și bugetul militar American pică pe locul opt.

Putem face același lucru cu soldații. Cine are cei mai mulți soldați? Trebuie să fie China. Bine-nțeles: 2,1 milioane. Din nou, rezonând cu viziunea dumneavoastră asupra regimului militarizat al Chinei care e gata să își mobilizeze enormele forțe. Dar China are și o populație enormă. Dacă am face același lucru, vedem o imagine radical diferită. China pică pe locul al 124-lea. Are, de fapt, o armată foarte mică dacă luăm și celelalte date în considerare. Cifrele absolute, ca bugetul militar, într-o lume conectată, nu prea-ți dau o viziune de ansamblu. Nu conțin atât adevăr precum ar trebui.

Avem nevoie de cifre relative, conectate cu alte informații pentru a vedea o imagine mai completă, care apoi ne poate conduce la schimbarea perspectivei. Cum spunea maestrul Hans Rosling, mentorul meu, spunea "Lasă setul de date să-ți schimbe mentalitatea.” Și dacă poate face asta, poate că îți va schimba și comportamentul.

Priviți această imagine. Sunt puțin obsedat de sănătate. Îmi place să iau suplimente și să fiu în formă, dar nu pot înțelege niciodată ce se întâmplă la capitolul dovezi. Întotdeauna există dovezi care se contrazic. Ar trebui să iau vitamina C? Ar trebui să iau pir? Aceasta este o vizualizare a tuturor dovezilor legate de suplimente nutritive. Acest fel de diagramă se cheamă cursă de baloane. Cu cât e mai sus în imagine, cu atât există mai multe dovezi pentru fiecare supliment. Mărimea bulelor corespunde cu popularitatea în Google. Deci puteți imediat înțelege relațiile dintre eficacitate și popularitate, dar puteți, de asemenea, dacă dați note dovezilor, trasa o linie de ”merită”. În felul ăsta, suplimentele de deasupra liniei merită investigate, dar doar pentru condițiile listate mai jos. Suplimentele de sub linie sunt, poate, nedemne de investigare.

Imaginea aceasta constituie o cantitate colosală de muncă. Am adunat 1000 de studii din PubMed, baza de date biomedicală, le-am citit, compilat și notat pe toate. Și a fost incredibil de frustrant pentru mine pentru că aveam o carte pentru care trebuia să fac 250 de vizualizări, și mi-am consumat o lună făcând doar asta, umplând doar două pagini. Dar spre ce trimite asta este că vizionând informația în felul ăsta este o formă a compresiei informației. E o formă de a stoarce o cantitate enormă de informație și de a o înțelege într-un spațiu restrâns. După ce-ai întreținut datele și le-ai curățat, odată ce e acolo, poți să faci aplicații interesante ca asta.

Am convertit asta într-o aplicație interactivă, pentru a o putea folosi pe Internet -- acesta e graficul pe Internet -- și pot să spun „Da, excelent.” Se autogenerează. Apoi pot să spun „Arată-mi doar lucrurile care afectează sănătatea inimii.” Hai să filtrăm asta. Inima a fost filtrată, dacă sunt curios pe acest subiect. Mă gândesc „Nu, nu, nu vreau medicamente sintetice. Vreau doar să văd plante și -- arată-mi doar plantele și ierburile. Toate ingredientele naturale.” Acum aplicația se autogenerează din baza de date. Toate datele sunt stocate într-un document Google, și se autogenerează literalmente din acele date. Așadar, informația e acum vie; aceasta e o imagine vie, și o pot actualiza într-o secundă. Apar dovezi noi -- schimb doar un rând într-un tabel. Doosh! Din nou, imaginea se recrează. E interesant. E aproape vie.

Putem merge și dincolo de date, și dincolo de numere. Putem aplica vizualizarea informației ideilor și conceptelor. Aceasta este o vizualizare a spectrului politic, într-o încercare de-a mea de a înțelege cum funcționează și cum pătrund ideile în jos de la guvern în societate și cultură, în familie, indivizi și crezurile lor și înapoi, formând un ciclu. Ce iubesc la imaginea asta este că e construită din concepte, explorează vederile noastre asupra lumii și ne ajută -- cel puțin pe mine mă ajută -- să vedem ce gândesc alții, să vedem ce îi fundamentează. Și e un sentiment incredibil de tare să fac asta.

Ce a fost cel mai incitant pentru mine când am făcut acest design, a fost că în timp ce construiam imaginea, am vrut cu disperare ca partea asta, stânga, să fie mai bună decât dreapta -- fiind jurnalist, înclinat spre stânga -- dar n-am reușit, pentru că aș fi creat o diagramă dezechilibrată, părtinitoare. Așadar, pentru a crea o imagine completă, a trebuit să onorez și perspectivele părții din dreapta și în același timp, să recunosc ușor jenat câte din acele calități se aflau de fapt în mine, ceea ce-a fost foarte enervant și neconfortabil. (Râsete) Dar nu prea neconfortabil, pentru că e ceva neamenințător în a vedea o perspectivă politică, față de a fi forțat să ascult una. Ești capabil să accepți puncte de vedere contradictorii fericit, când le poți vedea. E chiar amuzant să te angrenezi în ele pentru că e totul vizual. Asta e incitant pentru mine, să văd cum datele îmi pot schimba perspectiva și îmi pot schimba fluxul gândirii -- datele frumoase, încântătoare.

În încheiere, vroiam să spun că pentru mine designul este despre rezolvarerea problemelor și furnizarea de soluții elegante. Designul informațional este despre rezolvarea problemelor informaționale. Și simt că avem o grămadă de probleme cu informația în societatea noastră în acest moment, de la suprasaturație și supraîncărcare la epuizarea încrederii și siguranței, la scepticismul fugar și lipsa transparenței, sau pur și simplu la a fi interesantă. Vreau să spun că găsesc informația prea interesantă. Are o calitate magnetică prin care mă atrage.

Așa că, vizualizând informația putem obține soluții rapide la acele tipuri de probleme. Și chiar și când informația este îngrozitoare, vizualizarea ei poate fi frumoasă. Foarte des, putem obține claritate sau răspunsul la întrebări simple foarte repede, cum ar fi asta: recentul vulcan din Islanda. Cine a emis mai mult bioxid de carbon? Avioanele sau vulcanul? Avioanele rămase la sol sau vulcanul? Putem arunca un ochi. Vedem aceste date și observăm că da, vulcanul a emis 150000 de tone; avioanele care n-au putut decola ar fi emis 345000 de tone dacă ar fi zburat. Deci în esență, am avut primul vulcan eco!

(Râsete)

(Aplauze)

Acest lucru e frumos. Mulțumesc!

(Aplauze)