Corneille Ewango - un erou al padurilor din Congo

Nu vorbesc limba Engleza. Am inceput sa vorbesc Engleza, sa invat Engleza, acum aproximativ un an. Vorbesc limba Franceza si am crescut cu ea, deci Engleza mea este Frangleza. M-am nascut in regiunea Congo de Vest, cam in aceasta zona, si apoi am plecat la facultate in Kisangani. Dupa absolvire am mers in aceasta zona, Padurea Ituri. Dar ce faceam inainte -- pana la varsta de 14 ani, am crescut in casa unchiului meu. Si tatal meu a fost soldat, iar unchiul meu pescar si de asemenea braconier. Intre 14 si 17 ani, ii ajutam sa adune colti de fildes, carne si orice mai ucideau, braconau sau vanau in padure, sa le aduca un oras pentru a le vinde la piata.

Dar pe urma, m-am implicat mai mult. Intre 17 si 20 de ani am devenit eu insumi braconier. Si am vrut sa fac asta ca sa imi pot continua studiile. Vroiam sa merg la facultate, dar tatal meu era sarac, la fel si unchiul meu ... Asa ca am facut-o. Si in urmatorii trei sau patru ani am mers la facultate. Am incercat de trei ori sa intru la stiinta biomedicala, sa devin doctor. Nu am reusit. Aveam cursurile, admiterea la biologie. Si mi-am zis ca nu renunt. Familia mea e saraca, oamenii din zona nu au asistenta medicala buna. Vreau sa devin doctor sa ii ajut. Trei incercari, asta inseamna 3 ani, si deja eram prea batran. Mi-am zis ca trebuie sa continui. Asa ca am urmat cursurile de ecologie si botanica. Cand am terminat, am plecat in Padurea Ituri pentru practica. Acolo am devenit cu adevarat pasionat de ceea am inceput sa fac pana in in acest moment cand stau in fata voastra, practicand botanica si conservarea vietii salbatice.

Padurea Ituri a fost creata ca o rezervatie de padure cu niste animale si plante. Si centrul de practica a fost construit in jurul personalului de cercetatori congolezi si al unor cercetatori americani. Rezervatia de fauna Okapi adaposteste -- cred ca cel mai mare numar de elefanti pe care il avem in acest moment intr-o zona protejata din Congo. Adaposteste de asemenea si cimpanzei. Si numele i se datoreaza acestei frumoase creaturi. Aceasta este o girafa de padure. Cred ca voi o cunoasteti destul de bine. Aceasta este girafa de savana, dar datorita evolutiei avem aceasta girafa de padure care traieste doar in Congo. Rezervatia are deasemenea si niste primate frumoase. 13 specii - cea mai mare diversitate ce se poate gasi intr-o singura zona in Africa. Si mai are Padurea Ituri insasi -- in jur de 1,300 de specii de plante, de care stim pana acum.

M-am alaturat Societatii de Conservare a Vietii Salbatice care lucra acolo in 1995, dar am inceput sa lucrez cu ei ca si student inca din 1991. Am fost numit ca asistent universitar pentru ca am absolvit cu rezultate foarte bune. Dar nu mi-a placut faptul ca instruirea primita era foarte slaba. Si am vrut sa o primesc de la un centru de cercetare si instruire. Odata cu sfarsitul regimului dictatorial al lui Mobutu Sese Seko, pe care majoritatea dintre voi il stiti, viata a devenit foarte, foarte grea. Si munca ce o faceam pana atunci a devenit foarte dificila si greu de realizat.

Cand Kabila si-a inceput miscarea de eliberare in Congo, soldatii lui Mobutu au inceput sa se retraga, si au fugit dispre Est spre Vest. Rezervatia de Fauna Okapi e aici, undeva pe aici era un drum dinspre Goma, care venea cam asa. Asa ca au trecut prin Rezervatia de Fauna Okapi. Congo are cinci din cele mai bogate zone protejate, si Rezervatia de Fauna Okapi este una dintre ele. Asa ca soldatii au trecut prin rezervatie. Au furat tot ce le iesea in cale. Tortura, razboi -- nu v-ar veni sa credeti. Fiecare cauta o iesire, nimeni nu stia unde sa plece. Si a fost pentru prima data pentru noi tinerii, cand am auzit sunetul armelor, al razboiului. Chiar si cei care au trait revolta din 1963, dupa independenta noastra, nu puteau sa creada ce se intampla. Soldatii omorau oameni, faceau ce vroiau pentru ca aveau puterea. Cine facea toate astea? Copiii. Copiii soldati. Nu poti sa il intrebi cati ani are pentru ca are arme.

Dar eu eram din Vest, si lucram in Est. La vremea respectiva nu vorbeam Swahili. Apoi au venit si au furat tot. Nu puteai sa vorbesti Lingala pentru ca Lingala era de la Mobutu, si toata lumea care vorbea Lingala era soldat. Si eu eram din aceeasi zona ca si el. Toti prietenii mi-au spus ca pleaca pentru ca erau in pericol. Dar eu nu am putut pleca in Est pentru ca nu stiu Swahili. Am ramas. Daca plecam, as fi fost ucis. Nu puteam sa ma intorc in zona mea -- e la mai mult de 1,000 kilometri departare.

Am ramas dupa ce au furat tot. Faceam cercetare botanica, si aveam un mic ierbar de 4,500 straturi de plante. Le-am taiat, le-am uscat, le-am impachetat, si le-am pus intr-un balot. Scopul -- sa le folosim pentru agricultura, pentru medicina, pentru orice -- si pentru stiinta, pentru studiul florei si al schimbarilor padurii. Acestia sunt nomazi, Pigmei. Si acesta este un tip destept, harnic, Pigmeu. Lucrez cu el de vreo 10 ani. Si cu soldatii, ei mergeau in padure ca sa braconeze elefanti. Pentru ca el e Pigmeu, stie cum sa gaseasca elefantii in padure. A fost atacat de un leopard si soldatii l-au abandonat in padure. Au venit si mi-au spus ca trebuie sa il salvez. Si tot ce am facut a fost sa ii dau antibiotice pe care le folosim pentru tuberculoza. Si din fericire, i-am salvat viata.

Si aceasta era limbajul razboiului. Peste tot se extrageau constant minerale, se omorau animale, se taiau copaci si asa mai departe. Si un lucru important, cred ca toti de aici aveti telefoane mobile. Acest mineral a produs multi morti -- cinci milioane de Congolezi au pierit din cauza acestuia. Colombo-Tantalite, numit si Coltan. Este folosit pentru fabricarea telefoanelor mobile si in aceasta zona si peste tot in Congo, se extrage si este o afacere buna pentru razboi.

Si ce am facut dupa primul razboi, dupa ce am pierdut tot, a trebuit sa salvez ceva, pe mine, viata mea si viata personalului. Am ingropat motorul noii noastre masini, l-am ingropat sa il salvez. Si niste echipament l-au dus cu ei in varful frunzisului, ca sa il salvam. El nu culege plante, el ne salveaza echipamentul ascunzand-ul in frunzis. Si materialele ramase -- pentru ca ei au vrut sa le distruga, sa le arda. Ei nu inteleg, nu au mers la scoala. Le-am impachetat. Si asta sunt eu, fugind in Uganda, incercand sa salvez 4,000 de materiale, cu oameni carandu-le pe biciclete. Si am reusit. Am depozitat acele 4,000 materiale la ierbarul Universitatii Makerere. Si dupa razboi, am reusit sa le aduc inapoi acasa ca sa ne continuam studiile.

Al doilea razboi a venit pe neasteptate. Stateam cu prietenii uitandu-ne la fotbal, si ascultand niste muzica buna la radioul Worldspace, cand a inceput. A fost rau. Am auzit ca din nou, din Est, a inceput razboiul, si avansa repede. De aceasta data am crezut ca Kabila o sa plece, asa cum a facut el cu Mobutu. Si rezervatia era tinta rebelilor. Trei miscari diferite si doua militii, actionau in aceasi zona fiind in competitie pentru resursele naturale. Si aceasta situatie nu avea cum sa functioneze. Au distrus tot. Braconaj -- nu se poate. Si acestia sunt oameni puternici -- a trebuit sa ne intalnim si sa vorbim cu ei. Care este legea in rezervatie si care este legea in parcuri? Vroiam sa le spunem ca nu pot sa faca asa ceva. Asa ca am mers sa ne intalnim cu ei. Aceasta este o extractie de Coltan, minerit de aur.

Asa ca am inceput sa vorbim cu ei, sa ii convingem ca suntem intr-o zona protejata. Sunt legi prin care se interzice taierea copacilor, mineritul si mai ales braconajul. Dar ei ne-au raspuns, " Voi credeti ca soldatii care mor nu sunt importanti si ca animalele pe care le protejati sunt mai importante. Noi nu credem asta. Trebuie sa continuam pentru ca miscarea noastra sa poata avansa. Eu le-am zis, "In nici un caz nu o sa faceti asta aici." Am inceput sa vorbim si sa negociem cu ei. Am incercat sa ne protejam echipamentul, personalul si satele de vreo 1,500 de oameni. Si am continuat.

Dar in timp ce faceam asta, negociam cu ei, cateodata ne intalneam ei vorbeau cu Jean-Pierre Bemba, cu Mbusa Nyamwisi, cu Kabila, si eu eram acolo. Cateodata vorbeau in limba mea, Lingala. Auzeam si intelegeam strategia lor, planurile lor. Uneori venea un elicopter sa ii aprovizioneze cu munitie si altele. Ma foloseau si pe mine sa transport lucruri si eu numaram, ce de unde vine si unde ajunge. Am avut doar acest echipament -- telefonul meu cu comunicare prin satelit, computerul meu si un panou solar de plastic pe care l-am ascuns in padure. Si de fiecare data, in fiecare zi, dupa intalnire, orice informatie as fi avut, mergeam si trimiteam un scurt email. Nu stiu cate adrese aveam in agenda, le trimiteam mesaje despre ce se intampla, despre progresul razboiului si despre planurile rebelilor. Au inceput sa ne suspecteze, pentru ca ce faceam dimineata, dupa-amiaza era la stiri -- BBC, RFI. (Rasete) Ceva se intampla. Si intr-o zi, am mers (Aplauze) Scuzati-ma.

Intr-o zi am mers sa ne intalnim cu Comandantul Sef. Avea acelasi telefon mobil din reteaua Iridium ca si mine. Si m-a intrebat, "Stii sa folosesti asa ceva?" Eu i-am zis, "Nu am vazut niciodata asa ceva (Rasete) Nu stiu." Si il aveam pe al meu in buzunar. Asa ca a fost noroc ca aveau incredere in mine, nu m-au perchezitionat. Si m-am speriat. Dupa ce am terminat intalnirea, m-am dus inapoi in padure. Trimiteam stiri, raportam zilnic la U.N., la UNESCO, la institutia noastra din New York ce se intampla. Si datorita acestui fapt, s-au facut presiuni intense asupra lor sa plece, sa elibereze zona. Pentru ca nu se putea altfel -- orice faceau ei, aparea la stiri.

In timpul primelor doua revolte, au omorat toate animalele din gradina zoologica. Aveam o gradina zoologica cu 14 Okapi, si una era gravida. In timpul razboiului, dupa o saptamana de razboi greu, am reusit -- aveam prima Okapi. Acesta este singurul om imbracat in pantaloni si tricou, imi aduc aminte. Acestia nu sunt localnici, sunt rebeli. Acum erau bucurosi sa trimita stiri ca protejeaza Okapi cu razboiul, pentru ca noi trimiteam stiri ca omorau si braconau peste tot. Dupa o saptamana am sarbatorit ziua de nastere a acelei Okapi, si ei au omorat un elefant, la doar 50 de metri de noi, de gradina zoologica, unde se nascuse Okapi. Si m-am infuriat. M-am opus sa il disece pana nu imi fac un raport si ma intalnesc cu Comandantul Sef. Si am reusit. Elefantul s-a descompus si tot ce le-a ramas au fost coltii de fildes.

Ce am facut dupa, asta era situatia in timpul razboiului, a trebuit sa reconstruim. Aveam niste bani -- eram platit cu 150 de dolari. Am folosit jumatate pentru a reconstrui ierbarul, pentru ca nu aveam o infrastructura suficient de buna pentru a creste plantele. Societatea de Conservare a Vietii Salbatice se ocupa mai mult cu plante. Am inceput cu 70 de dolari si am inceput sa strang fonduri de pe unde mergeam. Am avut ocazia sa calatoresc peste tot pe unde erau plante Africane pentru ierbar. Si m-au sprijinit putin, si am contruit asta. Acuma este folosita pentru a pregati tineri Congolezi.

Si deasemenea, una dintre specializarile noastre, design-ul meu urmareste efectele incalzirii globale asupra biodiversitatii, si impactul Padurii Ituri asupra captarii de carbon. Acest studiu il facem pe 40 de hectare de teren, unde am etichetat copaci si liane incepand de la un centimetru si pe care le urmarim. Avem acum date vechi de vreo 15 ani, pe care le folosim sa vedem cum contribuie padurea la reducerea emisiilor de carbon. Si cam asta e -- e dificil pentru mine. Aceasta este o prezentare jenanta, stiu -- Nu stiu de unde sa o incep, unde sa o termin.

Cand m-am gandit sa vin aici, nu am reusit sa gasesc cel mai bun titlu pentru prezetarea mea. Dar acum cred ca as fi intitulat-o, "Limbajul armelor". Unde sunteti voi? Acum vorbim despre recontructie, recontructia Africii. Dar este industria armelor o unealta de reconstructie sau este un joc? Eu cred ca privim razboiul ca pe un joc -- ca fotbalul, ca fotbalul american. Toata lumea e fericita, dat uitati-va ce se intampla, uitati-va ce efecte are in Darfur. Acum spunem, oh, Dumnezeule. Uitati-va la razboaiele din Rwanda. Asta se intampla datorita limbajului armelor. Nu cred ca cineva ar putea da vina pe Google, pentru ca face ce trebuie, chiar daca si oameni din Al-Qaeda folosesc Google sa comunice. Dar este folosit si de alte milioane de oameni inspre bine. Dar ce se face cu industria armelor? Multumesc. (Aplauze)

Chris Anderson: Multumesc, multumesc. Te rog asteapta aici. Este o poveste uimitoare. Banuiesc ca multi oameni de aici vor sa iti puna aceeasi intrebare ca si mine. Cum te putem ajuta?

Corneille Ewango: Asta chiar este o intrebare jenanta. Cred ca m-am emotionat. Si cred ca, ajutandu-ne, oamenii actioneaza uneori din ignoranta. Eu am reusit singur. Daca as fi stiu cand eram tanar, ca omorand elefanti, distrug biodiversitatea, nu as fi facut-o. Multi, multi dintre voi au vazut talentele africanilor, dar sunt putini cei care merg la scoala. Multi mor din cauza diferitelor epidemii, HIV, malaria, saracie, lipsa de educatie. Voi ne puteti ajuta oferind oportunitati. Cati au avut ocazia, ca mine, sa mearga in U.S., sa urmeze un master? Si acum -- acum merg in Olanda pentru un doctorat. Dar multi dintre ei nu au bani. Si nu pot sa mearga nici macar la universitate. Nu pot nici macare sa urmeze o licenta. Crearea de oportunitati pentru tanara generatie, o sa o faca o generatie mai buna si o sa creeze un viitor mai bun pentru Africa.

CA: Multumesc, multumesc. (Aplauze)