Clay Shirky: Cum face istorie social media

Vreau sa va vorbesc depre peisajul mediatic schimbat si ce inseamna asta pentru oricine are un mesaj si vrea sa-l transmita oriunde in lume. Si vreau sa va arat asta spunandu-va cateva istorioare despre aceasta transformare.

O sa incep aici. In Noiembrie trecut au fost alegeri prezidentiale. Probabil ati citit cate ceva prin ziare. Au fost si cateva ingrijorari prin tara ca ar putea fi o reprimare a votantilor. Asa a aparut un plan de a filma votul. Si idea era ca cetatenii cu telefoane capabile sa faca fotografii sau sa filmeze sa documenteze ce se intampla in sectiile lor de votare cu atentie catre orice fel de tehnica de suprimare a votantilor. Apoi vor incarca totul intr-un singur loc. Iar acesta va functiona ca un fel de observator civic. Asa ca cetatenii nu doar isi vor exprima votul individual, dar vor asigura si sanctitatea votului general.

Deci avem un tipar care presupune ca suntem cu totii implicati in chestia asta. Ce conteaza aici nu este capitalul tehnic. Ci capitalul social. Mecanismele acestea nu devin interesante din punct de vedere social pana cand nu devin plictisitoare din punct de vedere tehnologic. Cand apar mecanisme noi si stralucitoare ele nu incep sa fie utilizate imediat in societate. Este despre atunci cand oricine le ia drept garantate. Pentru ca acum, aceasta media este in crestere din punct de vedere social, inovatia se poate intampla oriunde acesti oameni au inteles ca suntem toti in aceeasi situatie.

Si asa incepem sa vedem un peisaj mediatic in care inovatia se intampla peste tot. Si miscandu-se de la un punct la altul. E o transformare imensa. Nu vreau sa sublinez mai mult , dar momentul pe care-l traim momentul istoric pe care generatia noastra il traieste are cea mai mare crestere in capacitatea de expresie din istoria umana. Asta e o afirmatie importanta. O sa incerc sa o sustin cu dovezi.

Sunt doar patru perioade in ultimii 500 ani cand media a schimbat destul de mult ca sa se califice pentru etichetarea de "revolutie". Prima, cea mai faimoasa a fost masina de tiparit. Litere independente, cerneluri pe baza de ulei, tot complexul de inovatii care au facut tiparul posibil si a intors Europa de sus in jos, incepand cu mijlocul anilor 1400. Apoi cu cateva sute de ani in urma a fost inovatia in comunicarea bidirectionala. Media conversationala, intai telegraful, apoi telefonul. Incet, conversatii scrise, apoi conversatii voce in timp real. Apoi, acum 150 ani a fost o revolutie in alte forme de inregistrare decat tiparul. Intai fotografia, apoi sunetul inregistrat, apoi filmele, toate codate pe suport fizic. Si in fine, acum aproape 100 de ani, utilizarea spectrului electromagnetic ca sa trimitem sunet si imagine prin aer, radioul si televiziunea. Acesta este peisajul mediatic pe care il cunoastem in secolul 20. Asta este cu ce o parte din noi ua crescut si s-au obisnuit.

Dar aici este o asimetrie curioasa. Media care este buna in a crea conversatii nu e buna in a crea grupuri. Si cea care e buna in a crea grupuri nu e buna in a crea conversatii. Daca vrei sa ai o conversatie in lumea asta, trebuie sa o ai cu doar o alta persoana. Daca vrei sa te adresezi unui grup, iei acelasi mesaj si il dai tuturor din grup. Indiferent cum o faci, dintr-un turn de transmisiuni sau prin presa tiparita. Asta era peisajul mediatic asa cum l-am avut in sec 20.

Si asta este ce s-a schimbat. Si chestia asta care arata ca un paun care s-a lovit de un ecran este harta internetului a lui Bill Cheswick's El traseaza marginile retelelor individuale si le codeaza in culori. Internetul este primul mediu din istorie care are un suport nativ pentru grupuri si conversatii in acelasi timp. Acolo unde telefonul ne-a dat tiparul "de la unu la unu" si televiziunea, radioul, revistele, cartile ne-au dat tiparul "de la unu la mai multi". Internetul ne da tiparul " de la multi la multi". Pentru prima oara media este buna de la inceput sa sprijine conversatiile de tipul acesta. Aste este una dintre marile schimbari.

A doua mare schimbare este ca toata media se digitalizeaza, internetul devine un mod de transport pentru toata cealalta media. Insemnand ca telefonia migreaza pe internet. Revistele la fel. Filmele se muta pe internet. Asta inseamna ca fiecare medium este in imediata apropiere a oricarui altui mediu. Sa zicem altfel, media este din ce in ce mai putin doar o sursa de informatii si este din ce in ce mai mult un loc de coordonare. Pentru ca grupurile care vad, aud, observa sau asculta ceva se pot aduna si si vorbi unii cu altii in acelasi fel.

Si a treia mare schimbare este ca membrii care formeaza audienta, asa cum Dan Gilmore ii numeste, pot deveni producatori nu doar consumatori. De cate ori un consumator nou se alatura peisajului mediatic un nou producator se alatura de asemenea. Pentru ca acelasi echipament, telefon, computer, te lasa sa consumi si sa si produci. E ca si cum, atunci cand cumperi o carte, primesti si o tiparnita gratis. Sau ca si cum telefonul tau se transforma in radio cand apesi butoanele care trebuie. Este o schimbare imensa in peisajul mediatic cu care eram obisnuiti. Si nu este doar internet, sau fara internet deloc. Am avut internet, in forma sa publica de aproape 20 ani. Si inca se transforma asa cum media devine mai sociala. Inca isi schimba tiparele chiar printre grupurile care stiu sa foloseasca internetul bine.

A doua poveste, in luna mai trecuta, in China, provincia Sichuan a avut loc un teribil cutremur de 7.9 grade magnitudine distrugeri masive pe arii extinse, asa cum scala Richter spune. Cutremurul s-a "comunicat" in timp ce se producea. Oamenii trimiteau SMS de pe telefoane, luau poze ale cladirilor. Filmau cladirile tremurand. Le-au incarcat in QQ, cel mai mare serviciu internet din China. L-au transmis pe Twitter. Asa ca in timp ce se producea cutremurul stirile erau transmise Si din cauza conexiunilor sociale Studentii chinezi de pe cine stie unde, sau mergand spre scoli sau afaceri din restul lumii care deschideau birouri in China Omenii de peste tot, ascultau stirile. BBC a aflat prima informatie despre cutremur de pe Twitter. Twitter a anuntat existenta cutremurului cateva minute inainte ca serviciul de monitorizare geologica din SUA sa aibe ceva online ca lumea sa afle. Ultima oara cand China a avut un cutremur de magnitudinea asta i-a luat 3 luni sa admita ca s-a intamplat!

(rasete)

Acum poate ca le-ar fi placut sa faca asta si aici, decat sa vada imaginile online. Dar nu au avut nici o sansa. Pentru ca cetatenii lor i-au batut la eficienta. Chiar si guvernul a aflat de cutremur de la cetatenii ei decat de la agentia de presa Xinhua. Si chestia asta s-a raspandit ca un foc salbatic. Pentru o vreme top 10 cele mai frecvente click-uri pe Twitter serviciul global de mesaje scurte, noua dintre ele erau despre cutremur. Omenii legau informatiile, indreptand oamenii catre sursele de informatii, indreaptand oamenii catre serviciul american de monitorizare geologica. A zecea stire a fost despre pisoi pe roata, dar asta inseamna internetul..

(rasete)

Dar 9 din 10 in acele prime ore, si in jumatate de zi, situri pentru donatii erau gata. Si donatiile curgeau din toata lumea. A fost un raspuns global, coordonat, incredibil. Si atunci chinezii, intr-una din perioadele lor de deschidere mediatica au decis ca e cazul sa-i dea drumul. Ca e cazul sa-i lase pe cetatenii sai sa raporteze liber. Si asta s-a intamplat. Oamenii au inceput sa-si dea seama in provincia Sichuan, ca motivul pentru care atatea scoli s-au prabusit, pentru ca din pacate cutremurul a lovit in timpul unei zile de scoala, motivul pentru care scolile s-au prabusit a fost ca oficiali corupti au luat mita si au permis ca acele cladiri sa fie construite sub standard. Asa ca ei, jurnalistii cetateni au inceput

sa raporteze si asta. Si a fost o imagine incredibila. Poate ca ati vazut in prima pagina in ziarul New York Times un oficial local, pur si simplu s-a culcat in strada, in fata acelor protestatari. In incercarea de a-i dispersa. A zis in esenta " Vom face orice sa va inbunam, doar nu mai protestati in public".

Dar acesti oameni sunt oameni care au fost deja radicalizati. Pentru ca multumita politicii cu dreptul la un singur copil in familie, si-au pierdut o generatie intreaga. Cine a vazut moartea unui singur copil acum nu mai are nimic de pierdut. Asa ca protestele au continuat. Si in final, chinezii au cedat. Fusese destula media cetateneasca. Asa ca au inceput sa aresteze protestatarii. Au inceput sa inchida media in care protestatarii se exprimau.

China este probabil cel mai de succes manager al cenzurii pe internet, in lume, folosind ceea ce este descris ca marele firewall al Chinei. Si Marele firewall al Chinei este un set de puncte de observatie care presupune ca media este produsa de profesionisti, ca vine din afara, ca vine in bucati relativ disparate, si relativ incet. Si din cauza acestor 4 caracteristici ei pot sa filtreze ce intra in tara. Dar, ca linia Maginot marele firewall al Chinei era intr-o directie gresita pentru incercarea asta. Pentru ca niciunul din cele 4 lucruri nu era adevarat in acest mediu. Media era produsa local. Era produsa de amatori. Era produsa rapid. Si era produsa in asemenea abundenta incat nu ai cum sa filtrezi la ritmul in care apare. Asa ca acum, guvernul chinez, care de douazeci de ani, filtra cu succes internetul, era acum in pozitia de a trebui sa decida fie sa permita sau sa inchida tot serviciul. Pentru ca transformarea in media amatorilor era asa de mare, incat nu puteau sa o rezolve altfel.

De fapt, asta s-a intamplat saptamana asta. La a 20-a aniversare a evenimentului de la Tiananmen acum 2 zile au anuntat ca vor inchide pur si simplu accesul la Twitter. Pentru ca nu era nici o sansa sa filtreze, alta decat asta. Asa ca a trebuit sa inchida cepul cu totul. Acum aceste schimbari nu afectau doar oamenii care vroiau sa cenzureze mesajele. Afecta de asemenea si oamenii care vroiau sa trimita mesaje.

Pentru ca asta e chiar o transformare a ecosistemului cu totul Nu doar o strategie particulara. Asa ca problema clasica in media, din secolul 20 este cum sa aibe o organizatie un mesaj pe care sa-l transmita catre un grup de oameni aflati la marginile retelei. Si aici a venit raspunsul secolului 20. Strange mesajul. Trimite mesajul la toata lumea. Mesaj national. Targetat individual. Un numar relativ mic de producatori. Foarte costisitor de facut. Asa ca nu e deloc competitie. Cam asa te poti imbogati. Toate astea s-au sfarsit.

Suntem din ce in ce mai mult intr-un peisaj in care media este globala, sociala, prezenta peste tot si ieftina. Acum cele mai multe organizatii care incearca sa trimita un mesaj catre lumea larga, catre o colectie de audiente sunt obisnuite cu aceasta schimbare. Audienta poate sa raspunda. E putin inspaimantator. Dar te obisnuiesti dupa o vreme, asa cum se obisnuieste toata lumea.

Dar nu e chiar o schimbare nebuna in care traim. Nebunia este aici. Este faptul ca nu mai sunt deconectati unul de altul. Este faptul ca acum fostii consumatori sunt producatori. Este faptul ca audienta poate sa vorbeasca una cu alta. Pentru ca sunt mult mai multi amatori decat profesionisti. si pentru ca marimea retelei si complexitatea retelei este de fapt patratul numarului de participanti. Inseamna ca reteaua, cand creste, creste foarte foarte mult.

In ultima decada, cea mai multa media era disponibila pentru consum public produsa de profesionisti. S-au cam dus zilele acelea si nu se vor mai intoarce niciodata. Acum e vremea liniilor verzi (libere), care sunt sursa continutului liber. O idee care ma duce la ultima mea poveste. Am vazut cea mai imaginativa utilizare a social media in timpul campaniei Obama.

Si nu ma gandesc la imaginatie in politica. Vreau sa zic cea mai imaginativa din toate timpurile. Si unul din lucrurile pe care Obama le-a facut, pe care campania lui Obama le-a facut, este ca au pus pe internet cu valva my.BarakObama.com, Si milioane de cetateni s-au grabit sa participe, si sa se gandeasca cum sa ajute. Un izvor incredibil de conversatii a inceput aici. Si atunci, pe vremea asta anul trecut, Obama a anuntat ca o sa-is schimbe votul in chestiunea FISA, "The Foreign Intelligence Surveillance Act" - actul de monitorizare inteligenta straina. A zis in ianuarie, ca nu va semna o nota care sa garanteze imunitate telecom pentru spionaj fara nici opreliste a persoanelor americane. Pana in vara, in mijlocul campaniei generale, a zis:" M-am mai gandit la aceasta chestiune. Mi-am schimbat opinia" Am sa votez pentru aceasta nota" Si multi dintre suporterii lui pe siteul sau au reactionat public frenetic.

Era senatorul Obama cand l-au creat. I-au schimbat numele mai tarziu. Te rugam voteaza FISA cum trebuie. In cateva zile grupul abia creat era grupul cu cea mai mare crestere de pe siteul myBO.com In cateva saptamani a devenit cel mai mare grup. Obama a fost nevoit sa dea un comunicat de presa. Trebuia sa raspunda. Si ce-a zis in esenta: " Am luat in calcul ceea ce spuneti. Inteleg punctul vostru de vedere. Dar cu toate acestea, am sa votez asa cum am sa votez. Dar am vrut sa ies in public si sa va spun, ca inteleg ca nu sunteti de acord cu mine, si am sa-mi asum acest risc."

Chestia asta nu a satisfacut pe nimeni. Dar ceva s-a intamplat in conversatie. Omenii din grup au realizat ca Obama nu i-a oprit niciodata sa vorbeasca. Nimeni din campania Obama nu incercase vreodata sa ascunda grupul sau sa-l faca greu de intrat, sa-i nege existenta, sa-l stearga, sa-l dea jos de pe site. Ei au inteles ca rolul lor cu myBO.com era sa se reuneasca cu suporterii lor dar nu sa-i controleze.

Si asta este disciplina de care avem nevoie pentru a utiliza in mod matur acest tip de media. Media, peisajul de media pe care il stiam atat de familiar,pe cat de usor conceptual a fost sa te impaci cu idea ca profesionistii transmit mesaje amatorilor, se indeparteaza din ce in ce mai mult. Intr-o lume in care media este globala, sociala, omniprezenta si ieftina, intr-o lume in care fosta audienta este din ce in ce mai participativa, in lumea asta, media este din ce in ce mai rar vorba despre a construi un singur mesaj pentru consumul individual. E din ce in ce mai des o cale de a crea un mediu de convocare si sprijin de grupuri.

Alegerea pe care o avem in fata, adica oricine are un mesaj pe care vrea sa-l faca auzit oriunde in lume nu depinde de faptul ca este sau nu mediul de media in care vrem sa operam. Acesta este mediul de media pe care il avem. Intrebarea pe care toti ar trebui sa o punem este: Cum putem folosi cel mai bine aceasta media? Chiar daca insemna sa schimbam modul in care am facut-o pana acum" Multumesc foarte mult.

aplauze