Brewster Kahle construiește o bibliotecă digitală gratuită

Trebuie să punem tot ce avem mai bun la îndemâna copiilor noștri. Dacă nu facem asta, vom avea generația pe care o merităm. Or să învețe din ce găsesc prin preajmă.

Iar noi, acum, ca elită, părinți, bibliotecari, profesioniști, sau cine suntem, o mulțime din activitățile noastre sunt, de fapt, pentru a aduna ce avem mai bun de oferit și a le pune la îndemâna celor din jurul nostru, sau a cât mai multor oameni. O să încep și o să termin această discuție cu câteva lucruri care sunt gravate în piatră. Unul dintre ele este ce e scris pe Biblioteca Publică din Boston. Gravat deasupra ușii este: "Liber pentru toți". Este un fel de afirmație care inspiră, dar voi reveni la sfârșit la asta. Eu sunt un bibliotecar, și ceea ce încerc să fac este să adun toate cunoștințele și să le pun la dispoziția tuturor acelor oameni care vor să le citească. Iar ideea de a folosi tehnologia este perfectă pentru noi. Cred că avem ocazia să îi depășim pe greci. Nu e ușor sa-i depășești pe greci. Dar cu hărnicia egiptenilor, Ei au reușit să construiască Biblioteca din Alexandria -- ideea unei copii a fiecărei cărți a fiecărui om de pe glob. Problema era că trebuia să mergi în Alexandria ca să ajungi la ea. Pe de altă parte, dacă mergeai acolo, se întâmplau lucruri extraordinare. Cred că îi putem depăși pe greci și putem realiza ceva. Voi încerca să argumentez doar un punct astăzi: acela că accesul universal la cunoaștere este în mâinile noastre. Așadar, dacă voi avea succes, atunci veți gândi, da, am putut să realizăm marea viziune, aceea de a avea tot ce s-a publicat vreodată, tot ce avea ca scop distribuția, disponibil pentru oricine ar fi vrut vreodată să aibă acces la acea publicație.

Da, sunt probleme despre cum ar trebui distribuiți banii și la asta încă ne mai gândim. Dar eu aș spune că sunt destui bani, și e destulă cerere, astfel încât să putem reuși acest lucru. Voi trece peste problemele tehnologice, sociale și cele de genul unde suntem noi ca și întreg pentru a ajunge la acea viziune. Și modalitatea prin care o să încerc să fac asta este la fel ca site-ul Amazon.com -- cărțile, muzica, video, pas cu pas, fiecare tip de media, și voi spune, ei bine, cum o să procedăm cu asta?

Deci dacă începem cu cărțile, pe unde ne situăm? Ei bine, în primul rând trebuie să depistezi problema, ca un inginer. Cât de mare e? Dacă ai vrea să pui toate lucrările publicate online astfel încât să fie disponibile oricui, cât de mare e problema? Nu știm cu exactitate dar cea mai mare bibliotecă tipărită din lume este Biblioteca Congresului -- are 26 de milioane de volume, 26 de milioane de volume. Este de departe cea mai mare bibliotecă tipărită din lume. Iar o carte, dacă ai avea o carte, are apropoape un megaoctet, daca ai avea-o în Microsoft Word. Deci un megaoctet, 26 de milioane de megaocteți înseamnă 26 de teraocteți, e mega, giga, tera, 26 de teraocteți. 26 de teraocteți încap în sistemul unui computer care e cam atât de mare, cu unități rotative Linux, și care costă aproximativ 60.000 de dolari. Așadar, pentru prețul unei case -- sau pe aici, al unui garaj -- poți pune -- poți avea toate cuvintele din Biblioteca Congresului, rotindu-se. Asta e destul de isteț.

Apoi apare întrebarea: ce-ți iese din asta? Merită să ajungi acolo? Chiar vrei să o ai online? Unul din primele lucruri pe care le fac oamenii sunt acele cititoare de cărți care îți permit să cauți înăuntrul unei cărți, iar acest lucru e chiar distractiv. Astfel poți salva aceste cărți și le poți privi în moduri noi și diferite. Și le poți accesa de la distanță, dacă se întâmplă să ai un laptop. Au început să apară un fel de interfețe pe care poți întoarce paginile și arată foarte similar cărților sub anumite aspecte, și le poți căuta, poți adăuga mici tab-uri, și e chiar drăguț -- tot foarte asemănător unei cărți -- pe laptop. Dar pe de altă parte, să citești chestii pe un laptop -- de fiecare dată când îmi scot laptopul am senzația că muncesc. Cred că ăsta e unul din motivele pentru care Kindle este așa de grozav. Nu trebuie să simt că muncesc atunci când citesc un Kindle; începe să fie un pic mai specializat. Dar trebuie să mărturisesc că mai sunt și alte tehnologii mai vechi care îmi plac. Îmi place cartea materială. Și cred că ne putem apuca să folosim tehnologia pentru a digitiza lucruri -- pentru a le pune pe rețea și apoi pentru a le descărca, printa și lega pentru a obține cărți din nou.

Și apoi ne-am întrebat cât de greu poate să fie asta? Și se dovedește a nu fi atât de greu. Am ajuns chiar să facem o tipografie mobilă. Și o tipografie -- de mărimea unei furgonete cu o antenă de satelit, care printează, leagă și taie, iar copiii își pot face propriile cărți. Costă aproximativ trei dolari să descarci, să printezi și să legi o carte normală veche. Și chiar ajung să arate destul de drăguț. Chiar poți obține cărți care arată bine pentru un penny de pagină, acesta fiind costul părților pentru a face asta.

Așadar ideea acestei tehnologii poate ajunge să pună cărțile înapoi în mâinile oamenilor. Mai sunt și alte tipografii mobile. Acesta este Eric Eldred făcând cărți la Walden Pond, lucrările lui Thoreau. Asta e chiar înainte de a fi dat afară de angajații parcului pentru că a făcut concurență librăriei de acolo. În India, au alte tipografii mobile. Iar asta este deschiderea Bibliotecii din Alexandria, noua Bibliotecă din Alexandria, în Egipt. A fost vizitată destul de mult. Și copiii începând să-și facă propriile cărți, și un copil fericit cu prima carte pe care a avut-o vreodată. Așadar ideea de a putea folosi această tehnologie pentru a ajunge iar la hârtie pe care, știu că sună un pic retro, dar cred că încă mai are locul ei. Și fiind din Silicon Valley, un fel de Utopia, acest gen de lume, ne-am gândit că dacă putem face această tehnologie să funcționeze în partea rurală a Ugandei, am putea avea ceva. Astfel am obținut niște fonduri de la Banca Mondială pentru a încerca. Și am aflat că în aproximativ 30 de zile putem lua câțiva oameni din Silicon Valley, îi putem trimite în Uganda, cumpăra o mașină, realiza prima conexiune la Internet la Biblioteca Națională din Uganda, descoperi ce vor, și porni un program prin care să facem cărți în partea rurală a Ugandei. Așadar, din punct de vedere tehnologic, funcționează.

Ceea ce am aflat din asta este că nu avem cărțile potrivite. Așadar, cărțile sunt în bibliotecă. Le putem aduce oamenilor dacă sunt digitizate, dar nu prea știm cum să le digitizăm. Toată lumea credea că soluția e să le trimitem în India sau China. Și am încercat asta, o să revin într-un moment. Sunt câteva tehnologii noi de livrare care au apărut și care sunt de asemeni destul de interesante. Una din ele este o mașinărie care imprimă la cerere și care arată ca o Mașină Rube Goldberg. Avem una din astea. E foarte interesant. E o bandă rulantă care face o carte. Și e denumită "Espresso Book Machine", și în aproximativ 10 minute apeși pe un buton și faci o carte.

Încă ceva de care sunt destul de entuziasmat în acest domeniu, în afară de aceste lucruri cu care poți obține cărți la cerere, sunt aceste mici ecrane care apar acum. Și unul din preferatele mele este laptopul de 100 de dolari. Și nu vreau să exagerez aici, dar am folosit unul din acestea ca un cititor de cărți. Aceasta este una din variantele beta și poți -- chiar se dovedește a fi un cititor de cărți care arată destul de bine. Și am încercat să punem una dintre cărțile noastre în el, și se pare că la 200 de puncte pe inci înseamnă că poți pune cărți scanate care să arate destul de bine. La o rezoluție de 200 de puncte pe inci, este echivalentul a 300 de puncte imprimantă laser E destul de bine. Chiar poți citi cărți scanate destul de ușor.

Așadar ideea cărților electronice începe să se contureze. Dar cum procedezi cu scanatul? Ne-am gândit să încercăm ideea cu trimisul cărților în India. Și era un proiect -- finanțat de Fundația Națională pentru Știință, care a pus la dispoziție mai multe scannere, iar bibliotecile americane trebuiau să trimită cărți. Dar nu au făcut asta -- nu au vrut să trimită cărți. Așa că am cumpărat 100.000 de cărți și le-am trimis în India. Și așa am aflat de ce nu ai vrea să-ți trimiți cărțile în India. Lecția pe care am învățat-o de aici este să-ți scanezi propriile cărți. Dacă îți pasă cu adevarat de cărți, o să le scanezi mai bine, mai ales dacă sunt cărți valoroase. Dacă sunt cărți noi și ai putea să le distrugi pentru că pur și simplu poți cumpăra altele, asta nu înseamnă mult din punct de vedere al calității scanatului. Dar fă lucrurile care îți plac. Dar indienii au scanat o bună parte din cărțile lor -- aproape 300.000 deja -- merg foarte bine. Chinezii au scanat peste un milion iar egiptenii au aproape 30.000.

Dar noi le-am trimis -- ne-am gândit, bine, dacă tot trebuie să facem asta, hai să o facem în bibliotecă. Dar cum facem asta, și cum o ducem la capăt astfel încât să ajungă la un cost pe care ni-l putem permite? Și am ales prețul standard de 10 cenți pe pagină. Dacă e costul xeroxului să digitizezi, OCR, să pui la un loc, să faci în așa fel încât să poți descărca, printa și lega, toată povestea, am reuși ceva. Și am început să ne gândim, cum ajungem la 10 cenți? Am încercat niște roboți, și au mers destul de bine -- niște mașinării care auto-întorceau paginile. Dacă am putea avea Mars Rover-e, ai putea crede că poți întoarce paginile. Dar se dovedește a fi destul de greu să întorci paginile, și volumul nu există. În fine -- am ajuns să ne facem propriul scanner. Cu două aparate de fotografiat profesionale de înaltă calitate, lumina de muzeu controlată -- astfel încât chiar dacă e o carte alb-negru, poți obține nuanța potrivită. Așadar faci o treabă frumoasă, respectabilă. Asta nu e un fax -- ideea e să faci o treabă frumoasă în timp ce treci prin aceste biblioteci. Și am reușit să obținem 10 cenți pe pagină dacă lucrăm la volum mare. Așa arată la Universitatea din Toronto. Și se pare că poate alcătui un salariu de pe care se poate trăi. Oamenilor se pare că le place. Da, e un pic plictisitor, dar unii oameni găsesc o stare Zen în asta. (Râsete) Mai ales dacă e vorba de o carte interesantă la care ții în limbi pe care le poți citi, Am făcut o treabă bună în a aduce costul la 10 cenți pe pagină. Așadar 10 cenți pe pagină, 300 de pagini într-o carte oarecare, 30 de dolari pe carte. Biblioteca Congresului, dacă ne-am ocupa de toată afurisita de treabă -- 26 de milioane de cărți -- e aproximativ 750 de milioane de dolari, nu? Dar un milion de cărți -- cred că ar fi un început destul de bun, și asta ar costa 30 de milioane de dolari. Nu e o factură atât de mare.

Și ce am reușit să facem e să intrăm în biblioteci. Avem deja opt centre de scanat în trei țări, și bibliotecile sunt de acord să își scaneze cărțile. Getty își mută cărțile la UCLA, acolo unde avem unul din aceste centre de scanat, și scanăm cărțile care au ieșit de sub copyright, ceea ce este fabulos. Așa că încercăm să obținem responsabilitatea instituțiilor. Ceea ce ne lipsește sunt acei 10 cenți. Dacă putem face rost de acei 10 cenți, restul merge ca pe apă. Am scanat aproximativ 200.000 de cărți. Acum scanăm aproximativ 15.000 de cărți pe lună, și începe să se dezvolte de aici.

Așa că, în mare, merge foarte bine. Și începem să ne mutăm din lumea cărților care tocmai au ieșit de sub copyright în lumea celor care nu mai sunt tipărite. Și mă gândesc -- noi mergem din regiunea cărților care au ieșit de sub copyright, și Amazon.com vine din lumea tipăribilă, și cred că ne vom întâlni pe undeva la mijloc pentru a ajunge la lucrurile clasice care sunt deja, și anume un sistem de publicare și o bibliotecă lucrând în paralel. Așa că pornim un program pentru a face lucrări care nu mai sunt tipărite, dar pe care să le împrumutăm. Ce înseamnă exact să le împrumutăm, nu sunt foarte sigur. Dar în orice caz, să împrumutăm lucrări care nu se mai tipăresc din Biblioteca Publică din Boston, din Institutul Oceanografic Woods Hole și încă un număr de biblioteci care încep să participe la programul acesta, pentru a încerca acest model și a vedea unde se termină o bibliotecă și unde continuă librăria. Așadar e posibil să faci asta la scară mare. Totodată trecem și peste microfilm și îl punem online. Așadar putem ajunge la 10 cenți pe pagină, scanăm 15.000 de cărți pe lună și avem în jur de 250.000 de cărți online, adăugând și toate celelalte proiecte. Deci ceea ce am vrut să spun este că avem cărțile la îndemâna noastră. Ideea de a realiza toată chestia asta, nu e un lucru atât de greu. Da, costă zeci de milioane, puțin sub sute de milioane, dar odată terminat avem toată istoria literaturii tipărite online. Și apoi sunt problemele economice și cum să vinzi eficient chestia asta și să o dai oamenilor. Dar e în puterea noastră atât tehnologic cât și legal, măcar pentru cele care nu se mai tipăresc și care au ieșit de sub copyright, propunem noi, să putem să le punem pe toate afurisitele online.

Acum să trecem la audio, și o să trec prin astea. Deci, despre cât este vorba? Ei bine, din câte știm, sunt aproximativ două, trei milioane de discuri publicate -- așadar avem cele din '78, discurile și CD-urile -- sau cel puțin atât constituie cele mai mari arhive de materiale publicate pe care le-am putut, într-un fel, identifica. Costă cam 10 dolari pe bucată să iei un disc și să-l pui online dacă lucrezi la volum mare. Dar ne-am dat seama că problemele legale sunt cu adevărat complicate. Este o zonă destul de disputată, dar am aflat că sunt nișe în lumea muzicii care nu sunt servite atât de bine de sistemul comercial de publicare clasic. Și am început să le facem pe acestea disponibile oferind spațiu pe rețea. În Statele Unite nu te costă să donezi ceva. Așa-i? Dacă dai ceva ca și pomană sau publicului, primești recunoștință și o reducere de taxe -- cu excepția rețelei, unde poți rămâne falit. Dacă pui un video al formației tale de garaj și este accesat din greu, îți poți pierde chitarele sau casa.

Nu are nici un sens. Așadar am oferit stocare nelimitată, bandă nelimitată pentru totdeauna, gratis, oricui are ceva ce ar trebui să fie într-o bibliotecă. Și am primit multe din astea. Primii ar fi rock'n roll-erii. Rock'n roll-erii aveau o tradiție în a împărtăși, atâta timp cât nu făcea nimeni bani. Puteai -- Înregistrări de concerte, nu e vorba de înregistrările comerciale, dar înregistrări de concerte, au fost pornite de Grateful Dead. Și avem în jur de două sau trei formații înscriindu-se pe zi. Ei ne dau permisiunea și noi primim aproape 40 sau 50 de concerte pe zi. Avem aproape 40.000 de concerte, tot ce au făcut cei de la Grateful Dead, totul pe rețea astfel încât oamenii să poată vedea și asculta acest material. Așadar audio e posibil de pus pe rețea, dar problemele legale sunt cu adevarat complicate. Avem multe colecții deja -- aproape o sută de mii de materiale -- și continuă să crească.

Imagini în mișcare: dacă te gândești la publicațiile teatrale, nu sunt foarte multe. Cât putem aproxima, sunt aproape 150.000 spre 200.000 de filme menite pentru o distribuție pe o scară largă. Pur și simplu nu sunt atât de multe. Dar jumătate din ele sunt indiene. În orice caz, e realizabil, dar am găsit doar în jur de o mie din acestea -- care să fi ieșit de sub copyright. Așa că le-am digitizat pe acelea și le-am făcut disponibile. Dar ne-am dat seama că mai sunt multe alte tipuri de filme care încă nu au văzut lumina zilei -- filme de arhivă. Am găsit, de asemenea, multe filme politice, multe filme de amatori, o mulțime de lucruri care au nevoie de fapt de o casă, o casă permanentă. Așa că am început să le facem pe acestea disponibile și se pare că devin foarte populare. Nu suntem chiar un YouTube; ne îndreptăm spre lucruri mai de lungă durată. și de asemenea lucruri pe care oamenii le pot refolosi și le pot transforma în noi filme, ceea ce a fost foarte distractiv.

Televiziunea e puțin mai mare. Am început să înregistrăm 20 de canale de televiziune 24 de ore pe zi. Ca și cum ar fi cea mai mare cutie TiVo pe care ați văzut-o. E aproape un pedooctet, până acum, de televiziune din toată lumea -- Rusească, Chinezească, Japoneză, Irakiană, Al Jazeera, BBC, CNN, ABC, CBS, NBC -- 24 de ore pe zi. Am pus -- punem doar câte o săptămână, ceea ce e în mare parte din motive de cost, ceea ce e din 9/11, într-un fel din 11/9/2001: pentru o săptămână, ce a văzut lumea? CNN spunea că palestinienii dansează în străzi. Asta făceau? Să ne uităm la televiziunea palestiniană și să aflăm. Cum putem avea gândire critică dacă nu putem cita și compara ce s-a întâmplat în trecut? Iar televiziunea este groaznic de neînregistrată și de greu de citat, cu excepția lui Jon Steward care face o treabă fabuloasă. Așadar, televiziunea este, aș sugera, în puterea noastră. Așadar 15 dolari pe ora de video și aproape 100 de dolari spre 150 de dolari pe ora celuloid, putem pune materiale online foarte ieftin și să le avem pe rețea. Și avem, acum, multe din aceste materiale. Avem aproape 100.000 de piese acolo. Cărți, muzică, video, software -- sunt numai 50.000 de titluri. În mare parte sunt probleme legale și protecții împotriva copierii. Dar am rezolvat câteva din acestea, totuși avem probleme reale în Washington.

Ei bine, cel mai bine suntem cunoscuți ca World Wide Web. Arhivăm World Wide Web din 1996. Luăm imagini din fiecare website și din toate paginile lui, la fiecare două luni. Dar de fapt, a fost inițiată de Alexa Internet, care donează această colecție arhivei Internetului. Și crește de 11 ani și este o resursă fantastică. Am construit o "Mașină a Trecutului" cu care poți vedea site-uri vechi și cum arătau ele. Dacă vei căuta ceva, acesta este Google.com, versiunile diferite ale acestuia pe care le avem, așa arată când era o versiune alfa și așa arăta la Stanford. În orice caz, ți-ai facut o idee de bază despre cum s-a început. În mare parte oamenii vor să-și vadă lucrurile vechi din asta. Dacă ar fi un singur lucru pe care am vrea să-l învățăm din Biblioteca din Alexandria versiunea întâi, care e probabil cea mai cunoscută pentru faptul că a ars, este: să nu ai numai o copie. Așa că am început -- am făcut încă o copie a tuturor acestor lucruri și am pus-o înapoi în Biblioteca din Alexandria. Așadar, aceasta e o poză a arhivei Internetului din Biblioteca din Alexandria. Și acum mai avem o copie în formare în Amsterdam. Ar trebui să o punem în San Andreas Fault Line în San Francisco, zona de inundații în Amsterdam și în Orientul Mijlociu. Mda, în orice caz... așa că ne încercăm norocul aici. Și dacă o vom pune în alte câteva locuri, vom fi într-o formă bună.

Dar iese o întrebare politică și socială din asta. Toate acestea, pe măsură ce le digitizăm, vor fi publice sau private? Sunt câteva companii mari care au văzut viziunea asta, și care fac digitizare la scară mare, dar încuie domeniul public. Întrebarea e: este asta lumea în care vrem să trăim? Care e rolul publicului în fața privatului pe măsură ce lucrurile evoluează? Cum facem să avem o lume în care avem atât biblioteci și totodată publicăm, așa cum am avut pe măsură ce creșteam? Așadar acces universal la toată cunoașterea -- Cred că asta poate fi una din cele mai mari realizări ale omenirii, cum e omul pe Lună sau Biblia Gutenberg sau Biblioteca din Alexandria. Ar putea fi ceva pentru care o să fim ținuți minte pentru milenii pentru că am reușit asta. Așa cum am spus și mai devreme, voi termina cu ceva ce este inscripționat deasupra ușii Bibliotecii Carnegie -- Carnegie -- unul din cei mai mari capitaliști ai acestei țări -- inscripționat deasupra moștenirii lui: „Liber pentru Popor.” Mulțumesc foarte mult.