Brenda Laurel despre producţia de jocuri pentru fete

În 1992 am început să lucrez pentru o companie pe nume Interval Research care tocmai fusese fondată de David Lidell şi Paul Allen şi avea ca scop găsirea a noi modalităţi de profit.

M-am întâlnit cu David pentru ca să discutăm despre ce aş putea face în companie. Ieşisem dintr-o afacere cu obiect de lucru realitatea virtuală care a eşuat şi trăiam din conferinţe, şi din scris, după 20 de ani de activitate în industria de jocuri video, având idei care oamenii nu credeau că le-ar putea aduce bani.

Împreună cu David am descoperit că ne pusesem amândoi aceeaşi întrebare la care ne doream foarte mult să putem răspunde, şi care era "De ce nu produs nimeni jocuri pe calculator pentru fete?" Care sunt motivele? Nu poate fi o conspiraţie sexistă mondială. Nu sunt ei în halul acela de deştepţi. Vorbim de o piaţă de 6 miliarde de dolari. Dacă ar fi reuşit să-şi dea seama cum să o facă, nu ar fi ezitat.

Aşadar, care este şmecheria? Şi pe măsură ce vorbeam despre scopurile noastre -- Aş spune că Interval este o instituţie umanistă în sensul clasic că umanismul, în cel mai rău caz, găseşte o cale de a combina cercetarea empirică responsabilă cu un set de valori esenţiale care la bază iubesc şi respectă oamenii. Idea de bază a umanismului este caracterul permanent al procesului de îmbunătăţire al calităţii vieţii, de a face bine deoarece există lucruri care merită făcute pentru că sunt lucruri care fac şi ele bine. iar acest empirism responsabil ne poate ajuta să înţelegem cum anume să le facem.

Aşadar, contrar părerii generale nu există un conflict între empirism şi valori. Interval Research este acel gen de exemplu care dovedeşte veridicitatea acestui lucru. Ca urmare eu şi David ne-am decis să aflăm, prin intermediul celei mai bune metodologii posibile, cum poţi face o fată să pună mâna pe calculator şi să atingă acel nivel de confort şi de familiaritate cu tehnologia pe care le au băieţii din cauză că se joacă jocuri video.

Ne-am ocupat doi ani şi jumătate cu munca de cercetare; am petrecut încă un an şi jumătate cu procesul de producţie; în final am format o companie satelit Pentru partea de cercetare a proiectului la Interval am format un parteneriat cu o companie pe nume Cheskin Research iar aceşti oameni, Davis Masten şi Christopher Ireland, mi-au schimbat complet ideile despre ce a fost studiul de piaţă şi ceea ce ar putea fi. M-au învăţat cum să privesc şi să înţeleg şi nu au făcut acel incredibil de prostesc lucru de a întreba un copil - "Dintre toate aceste lucruri pe care le-am făcut pentru tine, care dintre ele îţi place cel mai mult?" - ceea ce nu-ţi dă absolut nici un răspuns folositor.

Aşadar, ceea ce am făcut în primii doi ani şi jumătate au fost patru lucruri: Ne-am documentat masiv din literatura de specialitate din domenii ca psihologia cognitivă, percepţia spaţială, studii pe sexe, teoria jocului, sociologie, primatologie - îţi mulţumim, Frans de Waal, oriunde ai fi. Te iubesc şi aş da orice să te cunosc.

După ce am făcut toate acestea cu o echipă destul de mare de oameni şi am descoperit ceea ce credeam că ar fi problemele principale cu fetele, băieţii şi joaca - pentru că până la urmă despre asta e vorba - am început să ne ocupăm de a doua etapă a procesului, în care am intervievat experţi din mediul academic, unii dintre aceia care au avut o activitate literară relevantă pentru noi şi de asemenea am făcut focus grup cu oameni care lucrau cu copii zilnic ca de exemplu educatori, cu care am vorbit ne-au confirmat unele ipoteze şi ne-am pus noi întrebări despre diferenţele între sexe când vine vorba de joacă.

După aceea am ajuns la ceea ce am considerat ca cea mai importantă etapă - am intervievat 1100 de copii, băieţi şi fete, cu vârste între 7 şi 12 ani, pe întreg teritoriul Statelor Unite exceptând Silicon Valley, Boston şi Austin pentru că ştiam că micile lor familii pot avea milioane de calculatoare şi nu reprezintă un grup semnificativ.

La sfârşitul acestor conversaţii remarcabile cu copiii şi prietenii lor cei mai buni din Statele Unite după 2 ani, am făcut rost de date statistice despre mai mult de 10.000 de copii şi am organizat rezultatele pe care le-am crezut importante după care am petrecut un an de zile transformându-le în euristică de design pentru producţia a ceea ce ţine de tehnica de calcul de fapt, a orice produs e destinat fetiţelor între 8 şi 12 ani. În acelaşi timp am proiectat prototipuri de programe pentru calculator şi le-am testat pe fetiţe. În 1996, în Noiembrie, am format compania Purple Moon (Luna vişinie) care a devenit o companie satelit al Interval Research iar prinicipalii noştrii investitori erau Interval Research, Vulcan Northwest, Institutional Venture Partners şi Allen and Company.

Am lansat un site web pe 2 Septembrie care până acum (1998) a oferit 25 de milioane de pagini şi are 41.000 de fetiţe înregistrate care îl folosesc în felul următor - ele vizitează site-ul în medie o dată şi jumătate pe zi, petrec în jur de 35 de minute per vizită şi se uită la 50 de pagini per sesiune. Suntem siguri astfel că am format o comunitate online pentru fetiţe.

Am lansat 2 titluri în octombrie - "Noua şcoală a lui Rockett" care a fost primul dintr-o serie de produse avându-o ca protagonistă pe Rockett care-şi începe prima zi de şcoală în clasa a 8-a, într-un loc complet nou, şi fără nici un fel de istoric personal ceea ce le-a permis fetiţelor să să joace cu întrebările "Cum va fi când voi mai creşte?" "Cum va fi în gimnaziu şi apoi în liceu?" "Care-mi sunt prietenii" pentru a-şi "antrena" dragostea pentru situaţiile complexe sociale şi inteligenţa narativă, lucruri care le guvernează cea mai mare parte a comportamentului lor şi care includ în ele sugestii despre faptul că avem o mulţime de opţiuni în viaţă şi în modurile prin care ne exercităm autocontrolul.

Celălalt titlu pe care l-am lansat se cheamă "Poteci secrete prin pădure" care se adreseză acelor vieţi ale unor fetiţe introvertite, orientate spre fantastic Aceste două titluri au ajuns între primele 50 de titluri de divertisment în PC Data tutluri de divertisment în PC Data în Decembrie, împreună cu "John Madden Football", ceea ce mă emoţionează de groază. Aşadar, existăm şi am reuşit să atingem câteva sute de mii de fetiţe. Acum însă am reuşit să obţinem peste jumătate de miliard de impresii cu marketing-ul şi PR-ul pentru Purple Moon. 96% dintre ele au fost pozitive, restul de 4% fiind de alt tip. Aş dori să vorbesc despre celelalte pentru că sistemul de gândire în acest mediu, într-un sens, a fost cea mai fascinantă parte pentru mine.

Există de fapt două tipuri de review-uri negative pe care le-am primit. Un tip este redactorul, reviewer-ul care este gamerul mascul care-şi închipuie că ştie ceea ce jocurile ar trebui să fie şi nu va arăta acest joc unor fetiţe. Celalăt tip de redactor este tipul feministei care crede că ştie ceea ce fetiţele ar trebui să fie. Şi este amuzant pentru mine că aceste persoane au două lucruri în comun Nu ascultă ceea ce fetiţele au de zis. Nu privesc către copii şi în nici un caz nu arată a avea nici un pic de dragoste pentru ei. Aş dori să vă pun înregistrarea câtorva voci de fetiţe din aceşti doi ani şi juumătate de cercetări de fapt unele dintre voci sunt destul de recente. Iar aceste voci vor fi însoţite de fotografii care au fost făcute pe parcursul vieţii lor şi au suprins lucruri care contează pentru ele Aceastea sunt poze pe care fetiţele nu le-au văzut niciodată Acestea sunt lucrurile pe care review-urii nu le ştiu şi nu le ascultă şi aceasta este tipul de cercetare pe care îl recomand celor care vor să muncească în interesul omului.

Video: Fetiţa 1: Da, personajul meu e de obicei un băieţoi Al ei e mai interest de băieţi.

Fetiţa 2: Uh, da.

Fetiţa 1: Avem - la fiecare început de joc facem aşa. Fiecare avem o bucăţică de hârtie, pe care ne scriem numele, vârsta, şi dacă suntem bogaţi, foarte bogaţi, nebogaţi, săraci, medii sau peste medie prietenii, câinii, şi alte animale - ce altceva - fraţi, şi toate alea.

Fetiţa 2: Divorţaţi - părinţii divorţaţi poate.

Fetiţa 3: Acesta este cel [neclar] prefăcut.

Fetiţa 4: Facem un ziar al şcolii pe calculator.

Fetiţa 5: Pentru un joc de fete ei vor avea de obicei şi zone frumoase cu norişori şi floricele. Care dacă ai fi o fată aventuroasă şi băieţoasă, ai crede că jocurile pentru fetiţe sunt cam aiurea.

Fetiţa 6: Alerg pe pistă, am jucat fotbal, Joc basket, şi îmi place mult ceea ce fac. Şi uneori simt că nu pot să mă simt aşa de bine decât dacă e ca în vacanţă, ca de exemplu atunci când primesc ziua de Luni sau altele, libere.

Fetiţa 7: Ei bine, uneori sunt o grămadă de lucruri care apar pentru că iau lecţii de muzică şi sunt în echipa de înnot şi toate lucrurile astea pe care trebuie să le fac, câteodată se adună şi devin copleşitoare. Prietena mea Justine mi-a cam furat-o pe prietena mea Kelly, şi acum sunt cam răutăcioase cu mine

Fetiţa 8: Uneori devine enervant când fraţii şi surorile tale sau fratele sau sora, îţi copiază ideea pe care tu ai avut-o prima şi ţi-o iau şi o folosesc ei.

Fetiţa 9: Din cauză că sora mea mai mare primeşte tot ce vrea şi eu când vreau ceva de la mama, ea tot timpul zice "Nu". Dar îi dă surorii mele tot ce vrea.

Brenda Laurel: Vreau să vă arăt repede, doar un minut din "Decizia complicată a lui Rockett" care a devenit gold (gata de producţie) acum două zile. Să sperăm că e stabil Aceasta este a doua zi din viaţa lui Rockett şi motivul pentru care vă arăt acest lucru este din cauză că sper ca scena pe care o să o prezint vi se pare familiară şi va suna familiar, acum că am ascultat vocile unor fetiţe. Şi veţi observa cum am încercat să încorporăm acele lucruri care contează pentru ele în acest joc pe care l-am creat.

Video: Miko: Hei Rockett! Hai'n coa'!

Rockett: Hei Miko! Ce e?

Miko: Ai auzit despre petrecerea cea mare de Halloween a Naikilei? M-a rugat să mă asigur că şti de ea. Nakilia l-a invitat şi pe Reuben, dar

Rockett: Dar ce? Nu vine?

Miko: Nu cred. Adică, am auzit că formaţia lui cântă la o altă petrecere în aceeaşi noapte.

Rockett: Serios? Ce altă petrecere?

Fetiţă: Petrecerea de la Max va fi aşa de faină, Whitney. El i-a invitat pe cei mai tari.

BL: O să dau înainte spre punctul decizional. pentru că ştiu că nu am foarte mult timp. După ce acest lucru îngrozitor se întâmplă, Rocket ajunge să se decidă de crede despre acest lucru.

Video: Rockett: De ce ar vrea cineva să meargă la petrecerea aia? Aş putea fi invitată oricând mi-aş dori? Gee, Mă îndoiesc că voi ajunge pe lista lui Max cu cei mai tari oameni.

BL: Ok, aşadar vom naviga emoţional, dacă am juca acel joc, asta am face Dacă, în orice punct al jocului am dori să aflăm mai multe despre personaje putem merge în acest hol ascuns şi vei vedea imediat interfaţa. Putem de exmplu să găsim dulăpiorul lui Miko şi să extragem anumie informaţii din el. Oh, m-am întors în partea greşită. Dar aţi înţeles idea de bază a produsului

Am vrut să vă arăt modurile, aşa inofensive cum par ele, în care încorporăm în joc ceea ce am învăţat de la fetiţe - dorinţele lor de a experimenta o mai mare flexibilitate emoţională, şi de a se juca cu complexitatea vieţii lor sociale. Vreau să demonstrez faptul că ceea oferim fetiţelor, cred, prin intermediul acestui efort, este un tip de validare. o impresie de fi luată în seamă, de a vedea care sunt alegerile care vor exista în viaţa lor. Le iubim. Le vedem. Nu încercăm să le spunem cum ar trebui să fie şi să se poarte Suntem foarte fericiţi de ceea ce sunt ele. Se pare că sunt uimitore.

Vreau să închei prin a vă arăta o casetă video care e o versiune viitoare a unui joc din seria Rockett pe care graficienii şi designerii noştrii au creat-o care credem că-i va mulţumii pe acei 4% dintre review-eri. "Rockett 28"

Video: Rocket: Este ca şi cum m-aş trezi, ştii

BL: Vă mulţumesc.