De ce pierde jocul jihadul global - Bobby Ghosh -TEDxGeorgetown

Vă voi vorbi despre puterea unui cuvânt: jihad.

Pentru marea majoritate a musulmanilor practicanți, juhadul e o luptă internă pentru credință. E o luptă internă, împotriva viciului, a păcatului, tentațiilor, desfrâului. E o luptă în încercarea de a duce o viață pe baza codurilor morale scrise în Coran. În această accepție originară, conceptul de jihad e la fel de important pentru musulmani ca și conceptul de grație divină pentru creștini. Din acest punct de vedere, jihad e un cuvânt foarte puternic, are o anumită rezonanță, aproape mistică. Iată de ce, de sute de ani, musulmanii din toată lumea dau numele copiilor Jihad, atât pentru băieți, cât și pentru fete, la fel cum, să zicem, creștinii dau numele de fată Grația sau mulți hinduși, de Bahti ceea ce în sanscrită înseamnă rugă.

Dar în Islam totdeauna a existat un mic grup, o minoritate ce cred că jihadul nu e doar intern, ci și o luptă cu exteriorul împotriva forțelor care ar amenința credința sau pe credincios. Iar unii dintre aceștia cred că în această luptă uneori e bine să se folosească armele. Miile de tineri musulmani care s-au înrolat în Afganistan în anii '80 pentru a lupta împotriva ocupației sovietice a unei țări musulmane, în sinele lor luptau un jihad, făceau jihad numimdu-se Mudjahedini, un cuvânt ce provine din aceeași rădăcină. Acum uităm, dar atunci Mudjahedinii au fost sărbătoriți în această țară, America. Îi consideram niște războinici sfinți care purtau o luptă dreaptă împotriva comuniștilor atei. America le-a furnizat arme, i-a finanțat, i-a sprijinit, i-a încurajat.

Dar în acel grup, o facțiune, un grup mai mic, o minoritate din cadrul minorității, se prezenta cu un nou și periculos concept de jihad, acest grup va fi în cele din urmă condus de Osama bin Laden, iar el a rafinat ideea. Ideea lui de jihad era cea a unui război de teroare a cărei țintă era în primul rând vechiul inamic, cruciații occidentali, America. Lucrurile pe care le-a făcut în acest jihad au fost atât de teribile, monstruoase, au avut un asemenea impact, încât definiția sa a fost cea care a prins la public, și nu doar în occident. Nu aveam variantă mai bună. Nu ne-am oprit să întrebăm. Am presupus că dacă acest nebun și acoliții săi psihopați numeau ceea ce făceau jihad, atunci ăsta e jihadul. Dar nu doar noi am făcut asta. Chiar și în lumea musulmană, definiția sa de jihad începea să fie acceptată.

Acum un an, am fost în Tunis și am întâlnit imanul unei moschei minuscule, un bătrân. Cu 15 ani în urmă și-a numit nepoata Jihad, după vechiul înțeles. Spera ca un astfel de nume o va inspira pentru o viață spirituală. Dar mi-a spus că după 9/11 a început să gândescă altfel. Se temea că, dacă îi va zice pe nume, mai ales în afara casei, în public, ar putea părea că împărtășește ideea de jihad a lui bin Laden. La moscheie, într-o vineri, dădea o slujbă în care încerca să refacă sensul cuvântului, dar credincioșii care au venit la moscheie au văzut imaginile. Cele cu avioanele care au zburat în turnurile gemene care s-au prăbușit. L-au auzit pe bin Laden zicând că ăsta e jihad și invocând victoria acestuia. Bătrânul imam se temea că nimeni nu-i va auzi cuvintele, credea că nimeni nu-i atent la vorbele sale.

Se înșela. Unii erau foarte atenți, dar din motive malefice. Statele Unite, la acea dată, exercita presiuni asupra tuturor aliaților arabi, inclusiv Tunisia, să elimine extremismul din societate și imamul s-a aflat brusc în colimatorul serviciilor secrete tunisiene. Nu l-au luat niciodată în seamă – era bătrân, moscheia mică – dar acum au început să-l viziteze și uneori să-l cheme la secție pentru a-l interoga punându-i mereu aceleași întrebări: „De ce ți-ai numit nepoata Jihad? De ce continui să folosești cuvântul jihad la slujbe? Îi urăști pe americani? Ce legătură ai cu Osama bin Laden?”

Pentru serviciile secrete tunisiene și organizațiile similare din toată lumea arabă, jihad echivala cu extremismul. Definiția lui bin Laden fusese adoptată. Așa o putere a putut da acestui cuvânt. L-a umplut pe bătrânul imam de o profundă mâhnire. Mi-a spus că dintre multele crime ale lui bin Laden, după părerea sa, acesteia nu se acorda suficientă atenție, faptului că și-a însușit acest cuvânt, această frumoasă idee. A făcut foarte rău răpindu-l, golindu-l de substanță și corupându-l, l-a transformat în ceva ce n-a fost niciodată intenționat și apoi ne-a convins pe toți că totdeauna a existat un jihad global.

Vestea cea bună e că jihadul global, cum l-a definit bin Laden, aproape că s-a încheiat. Era pe moarte cu mult înainte de moartea sa și acum e pe ultima sută. Sondajele de opinie din întreaga lume musulmană arată că, printre musulmani, există un interes extrem de limitat pentru un război global împotriva Occidentului, împotriva vechiului inamic. Numărul tinerilor dispuși să lupte și să moară pentru această cauză e în scădere. Banii – la fel, poate și mai important – finanțarea unor asemenea activități e în scădere. Fanaticii bogați, foștii sponsori ai acestor activități sunt mai puțin generoși.

Ce înseamnă asta pentru noi cei din Vest? Putem deschide șampania, să ne spălăm pe mâini, să nu mai fim vigilenți, să dormim bine noaptea? Nu. Trebuie să fim vigilenți pentru că dacă lăsăm jihadul local în viață, devine un jihad internațional. Există la ora actuală mai multe jihaduri violente în toată lumea. În Somalia, Mali, Nigeria, în Irak, Afghanistan, Pakistan există grupări care se declară moștenitorii lui Osama bin Laden. Folosesc aceeași retorică. Chiar și brandul creat de el pentru jidadul său. Deci acum e un al Qaeda în Magrebul Islamic, un al Qaeda în Peninsula Arabă, un al Qaeda în Mesopotamia. Sunt și alte grupări – în Nigeria, Boko Haram, în Somalia, al Shabaab – și toate îl omagiază pe Osama bin Laden. Dar dacă te uiți atent, acestea nu duc un jihad global. Se bat pentru chestii mai mărunte. De obicei, e vorba de etnicitate, rasă sau sectarianism sau e o luptă pentru putere. Mai mult e o luptă pentru putere într-o țară sau chiar într-o mică regiune dintr-o țară. Din când în când se va trece granița, din Irak în Siria, din Mali în Algeria, din Somalia în Kenya, dar nu se dă o luptă, nu e un jihad global împotriva unui vechi inamic.

Dar asta nu înseamnă că putem să ne relaxăm. Am fost recent în Yemen, cuibul ultimei francize al Qaeda care încă vrea să atace America, Occidentul. E vechea școală al Qaeda. Poate vă mai amintiți de acești tipi. Sunt cei care au încercat să-l trimită pe Bombă-n Chiloți aici și care, prin Internet, au încercat să-i instige la violență pe musulmanii americani. Dar au fost prinși recent. Anul trecut, au preluat controlul unei părți din sudul Yemenului pe care l-au condus în stil taliban. Apoi armata yemenită s-a regrupat, oamenii de rând s-au ridicat împotriva acestor indivizi și i-au alungat, de atunci cea mai mare parte a activității lor, cele mai multe atacuri au avut loc împotriva yemeniților.

Cred că am ajuns într-un punct în care putem zice că, la fel ca orice politică, orice jihad e local. Dar tot nu trebuie să ne pierdem vigilența pentru că am mai văzut așa ceva în Afghanistan. Când mudjahedinii au învins Uniunea Sovietică, ne-am pierdut vigilența. Și chiar înainte ca șampania să ni se așeze, talibanii au intrat în Kabul și am zis: „Jihad local, nu-i treaba noastră.” Apoi talibanii i-au predat cheile Kandaharului lui Osama bin Laden. El l-a făcut să fie treaba noastră. Dacă se ignoră jihadul local, devine din nou un jihad global.

Vestea bună e că nu trebuie să fie așa. Acum știm cum trebuie să luptăm. Avem cu ce. Avem cunoștințele și putem lua lecțiile pe care le-am învățat din lupta împotriva jihadului local, victoria împotriva sa, și să le aplicăm jihadului local.

Care sunt aceste lecții? Știm cine l-a ucis pe bin Laden: SEAL Team Six. Înțelegem oare cine l-a ucis pe bin Laden? Cine a pus capăt jihadului global? Aici sunt răspunsurile ca soluții ale jihadului local.

Cine a răpus bin Ladenismul? Să începem cu însuși bin Laden. Probabil credea că 9/11 a fost cea mai mare realizare. În realitate, a fost începutul sfârșitului pentru el. A ucis 3.000 de nevinovați, iar asta i-a umplut de oroare și repulsie pe musulmanii din întreaga lume, ceea ce a însemnat că ideea sa de jihad nu putea deveni niciodată principală, oficială. S-a condamnat la periferia lunaticilor din propria sa comunitate. 9/11 nu l-a făcut mai puternic, l-a condamnat.

Cine a ucis bin Ladenismul? Abu Musab al-Zarqawi. A fost conducătorul extrem de sadic al al Qaeda din Irak, cel care a trimis sute de sinucigași nu împotriva americanilor, ci împotriva musulmanilor. Atât suniți, cât și șiiți. Orice argument cum că al Qaeda era protectorul Islamului împotriva cruciaților occidentali a fost înecat în sângele musulmanilor irakieni.

Cine l-a ucis pe Osama bin Laden? SEAL Team Six. Cine a ucis bin Ladenismul? Al Jazeera. Al Jazeera împreună cu încă vreo șase posturi de știri prin satelit în arabă pentru că, în multe din aceste țări, acestea au concurat posturile de stat care aveau menirea să ascundă informațiile. Al Jazeera a adus informațiile, le-a arătat ce s-a spus și făcut în numele religiei lor, a expus ipocrizia lui Osama bin Laden și al Qaeda, furnizându-le informațiile ce le-au permis să tragă singuri concluziile.

Cine a ucis bin Ladenismul? Primăvara Arabă pentru că le-a arătat tinerilor musulmani o cale de a aduce schimbarea într-un mod pe care Osama bin Laden cu imaginația sa limitată nu l-ar fi putut niciodată concepe.

Cine a înfrânt jihadul global? Armata americană. Soldații americani împreună cu aliații lor care au luptat pe câmpuri de luptă îndepărtate. Și poate va veni vremea să le fim recunoscători pentru asta.

Toți acești factori și mulți alții pe care încă nu-i înțelegem pe deplin, au contribuit la înfrângerea unei asemenea monstruozități, a bin Ladenismului, a jihadului global. A fost nevoie de acest efort de grup.

Nu toate astea vor funcționa împotriva unu jihad local. Armata americană nu va intra în Nigeria pentru a anihila Boko Haram și-i improbabil ca SEAL Team Six să intre în rapel în locuința liderilor al Shabaab să-i scoată de acolo.

Dar mulți dintre ceilalți factori de atunci acum acționează chiar mai puternic. Jumătate din treabă e deja făcută. Nu trebuie să reinventăm roata. Ideea de jihad global în care sunt uciși mai mulți musulmani decât orice alte nații e deja total discreditată. Nu mai trebuie să ne ocupăm de asta. Televiziunile prin satelit și Internetul informează și împuternicesc tinerii musulmani în noi moduri. După Primăvara Arabă s-au instalat guverne, dintre care multe islamiste, care știu că, pentru a se menține, trebuie să îi înlăture pe extremiști din rândurile lor. Nu trebuie să-i convingem, dar trebuie să-i ajutăm pentru că n-au mai fost niciodată în acest punct.

Vestea bună, din nou, e că o mulțime din lucrurile necesare deja le avem și suntem foarte buni la a le da: asistență economică, și doar bani, ci și expertiză; tehnologie, know-how, investiții private, comerț în termeni drepți, medicină, educație, suport tehnic pentru antrenarea forțelor de ordine, a forțelor anti-teroriste pentru a deveni mai eficiente. Avem o mulțime de astfel de lucruri.

Alte lucruri de care au nevoie nu suntem prea buni în a le transfera. Poate nimeni nu este. Timp, răbdare, subtilitate, înțelegere – acestea sunt mai greu de dat. Acum trăiesc la New York. Chiar în această săptămână, în stațiile de metro din New York, au fost lipite afișe ce descriu jihadul ca fiind sălbatic.

Dar niciodată în perioada în care mă ocupam de Orientul Mijlociu n-am fost mai optimist decât acum. Pentru că ruptura dintre Lumea Musulmană și Occident se închide repede. și unul din numeroasele motive pentru optimism e că știu de milioane, sute de milioane de oameni, musulmani ca bătrânul imam din Tunis care folosesc acest cuvânt restaurându-i sensul original, magnific. Bin Laden e mort. Bin Ladenismul a fost învins. E timpul ca definiția sa de jihad să fie uitată. Jihadului său în putem spune: „La reve-ntinde-o.” Jihadului adevărat: „Bine ai revenit. Succes.” Mulțumesc. (Aplauze)