Billy Graham despre technologie, credinta si suferinta

Ca și faţă bisericească, vă puteți imagina cum ma simt de ne la locul meu. Mă simt ca un peste pe uscat, sau ca o bufniţă luată din aer.

(râsete)

Predicam în San Jose acum ceva vreme, și prietenul meu Mark Kvamme, care m-a prezentat prima dată la aceasta conferință, a adus mai mulți directori executivi și lideri ale unor companii aici în Silicon Valley sa ia micul dejun cu mine, sau eu cu ei. Si am fost atât de stimulat. Si am avut o-- a fost o experienta revelatoare sa ii aud vorbind despre lumea care urmează sa vina prin intermediul technologiei si științei. Știu ca suntem aproape de finalul acestei conferințe, si ca unii dintre dumneavoastră probabil ca va întrebați de ce au ales un vorbitor din domeniul religiei. Richard va poate răspunde la aceasta întrebare, pentru ca el a luat aceasta decizie.

Acum câțiva ani eram într-un lift în Philadelphia, coborând. Aveam de facut o prezentare la o conferință într-un hotel. Si în acel lift un domn mi-a spus, " am auzit ca Billy Graham sta în acest hotel". Si un alt domn s-a uitat in direcția mea si a spus, "Da, uite-l. E in acest lift cu noi." Si acest om m-a privit de sus pana jos pentru vreo 10 secunde, si a spus, "vai, ce anti climax!"

(râsete)

Sper-- ca nu veți simți ca aceste puține momente alături de mine nu este un-- este un anti climax dupa toata aceasta uriasa monumentale pe care le-am ascultat, și adresări, pe care am de gând sa le ascult pe toate. Dar eram într-un avion în Est acum câțiva ani, iar domnul care era așezat de partea cealaltă a culoarului fata de mine era primarul din Charlotte, Carolina de Nord. Numele sau era John Belk. Unii dintre dumneavoastră probabil îl cunosc. Si era acolo un om beat, si s-a ridicat de câteva ori din scaun, si supăra pe toata lumea prin ceea ce încerca sa facă, si o plesnea pe stewardesa si o ciupea cand trecea pe langa el, si toata lumea era suparata pe el. Si intr-un final,John Belk a spus: "Stii cine sta in acest scaun?" Si omul a raspuns, "Nu, cine?" si el a spus,"este Billy Graham, predicatorul". Acesta a raspuns: : "Nu mai spune!" Si s-a intors catre mine si a spus," Pune-o acolo!" A spus: " Predicile dumneavoastră m-au ajutat cu siguranță."

(râsete)

Si presupun ca este adevărat pentru mii de oameni.

(râsete)

Știu ca în timp ce v-ați închipuit viitorul, si în timp ce am auzit o parte din el în seara aceasta, mi-ar plăcea sa trăiesc în acea vreme si sa vad ce va fi. Dar nu o voi face, pentru ca am 80 de ani, acesta este al 80ilea an, si știu ca timpul meu este scurt. Am in acest moment flebita la ambele picioare, si acesta este motivul pentru care am avut nevoie de puțin ajutor ca sa vin aici sus, pentru ca am boala Parkinson in completarea acesteia, si alte cateva probleme de care nu voi discuta.

(râsete)

Dar aceasta nu este prima data când am avut o revoluție a tehnicii. Am avut si altele. Si este una de care as vrea sa va povestesc. Într-o generație, natiunea oamenilor din Israel au trecut prin schimbări uriașe și dramatice care i-au facut o mare putere in Estul Apropiat. Un barbat pe nume David a venit la tron, si Regele David a devenit unul dintre marii lideri ai generației sale. Acesta a fost un lider incredibil. Era in favorurile lui Dumnezeu. Era un poet stralucitor, filozof, scriitor, soldat, cu strategii în luptă și conflict pe care oamenii incă le studiază şi astăzi.

Dar aproximativ două secole înaintea lui David, Hitti au descoperit secretul topirii și procesării fierului, şi încet, această îndemânare s-a extins. Dar ei nu lăsau israelitii sa dezvolte domeniul sau sa aiba in posesie vreo bucatica. Dar David a schimbat aceste lucruri, si a fost inițiatorul Epocii de Fier in Israel. Si biblia spune ca David a pus pietre mari de fier, pe care arheologii le-au găsit, ca in Palestina zilelor noastre, exista dovezi ale acelei generații. Acum, in loc de unelte rudimentare făcute din bețe si pietre, Israel avea acum pluguri de fier si coase si unelte de arat si arme militare. Si in decursul unei generații, Israel s-a schimbat complet. Introducerea fierului, in anumite feluri, a avut un impact asemanator cu al microcipului asupra generației noastre. Si David a aflat ca exista mai multe probleme pe care tehnologia nu le poate rezolva.

Rămăseseră încă probleme nerezolvate. Si încă le avem, si voi nu le-ați rezolvat încă, si nu am auzit pe nimeni aici sa pomenească despre asta. Cum sa rezolvam aceste probleme pe care as dori sa le menționez? Prima pe care a văzut-o David e aceea a răutății umane. De unde provine aceasta? Cum o rezolvam? Iar si iar in Psalmi, pe care Gladstone o numeste cea mai buna carte din lume, David descrie răul umanității. si totusi afirma, "El imi restabileste sufletul". V-ati gandit vreodata cat de contradictorii suntem? Pe de o parte putem sa cercetam cele mai adanci secrete ale universului si sa impingem dramatic frontierele tehnologiei, asa cum demonstreaza aceasta conferinta. Am vazut sub mare, trei mile adancime, sau galaxii sute de miliarde de ani in viitor.

Dar pe de alta parte, ceva nu este in regula. Navele noastre de razboi, soldatii nostrii, sunt la o granita acum aproape pregatiti sa plece la razboi cu Irac. Acum, care este cauza? De ce avem aceste războaie in fiecare generatie, si in fiecare parte a lumii? Si revolutii? Nu ne putem intelege cu alti oameni, chiar si in cadrul familiei noastre. Ne gasim in stransoarea paralizanta a obiceiurilor destructive de care nu ne putem scapa. Rasismul si injustitia si violenta se intind pe tot globul, aducand cu ele recolta de suflete indurerate si moarte. Pana si cei mai sofisticati dintre noi parem neputinciosi sa rupem acest ciclu. As dori sa vad Oracolul descurcându-se cu asta. Sau alt geniu al tehnologiei ca se ocupa de asta. Cum schimbam omul ca sa nu mai minta sau sa înșele, si ziarele sa nu mai fie pline de povesti despre frauda in afaceri, munca, sau competitii sportive sau orice?

Biblia spune ca problema este înăuntrul nostru, inauntrul inimilor si sufletelor noastre. Problema noastra este ca suntem separati de creatorul nostru, caruia ii spunem Dumnezeu, si avem nevoie sa ni se restaureze sufletele, ceva ce doar Dumnezeu poate face. Isus a spus" Din inima provin gandurile rele: crime, imoralitatea sexuala, furturile, declaratiile mincinoase, defamarea." Filozoful Englez Bertrand Russell nu era un om religios, dar a spus, "Raul salasluieste in inimile noastre, si din acestea trebuie sa fie smuls." Albert Einstein -- Tocmai stateam de vorba cu cineva -- cand tineam prelegerea la Princeton si am intalnit pe domnul Einstein. Nu avea un doctorat, pentru ca spunea el nimeni nu este calificat sa ii dea o astfel de diploma.

(Rasete)

Dar el a făcut aceasta declarație. A spus," Este mai simplu sa detonezi plutoniu decat sa denaturezi spiritul rau al omului." Si multi dintre voi, sunt sigur, s-au gandit la asta si si-au incretit mintea cu asta. Ati vazut oameni care au luat avansari tehnologice benefice, cum este si Internetul de care am auzit in seara aceasta, si le-au transformat in ceva corupt. Ati vazut oameni sclipitori care au facut virusi informationali si au dat jos sisteme intregi. Atentatul cu bomba din Oklahoma a fost tehnologie simpla, utilizata intr-un mod oribil. Problema nu este tehnologia. Problema este persoana care o utilizeaza. Regele David spunea ca stia adancimea propriului sau suflet. Nu putea sa se elibereze de problemele personale si raul personal care includea crima si adulter. Totusi regele Davit a cerut iertarea lui Dumnezeu, si a spus:" To poti sa imi restaurezi sufletul."

Vedeti voi, Biblia ne invata ca suntem mai mult decat un corp si o minte. Suntem un suflet. Si este ceva inauntrul nostru care este mai departe de puterea noastra de intelegere. Aceea este partea din noi care cerseste dupa Dumnezeu, sau ceva mai mult decat putem gasi in tehnologie. Sufletul vostru este partea din voi care tânjește după înțelesurile vieții, si care cauta ceva după aceasta viata. Aceasta este partea care tânjește după Dumnezeu. Am gasit ca tinerii din toata lumea cauta ceva. Ei nu stiu ce este. Eu tin prelegeri la multe universitati, si am multe sesiuni de intrebari si raspunsuri, si -- indiferent ca este Cambridge sau Harvard sau Oxford -- Am tinut prelegeri la toate aceste universitati. Ma duc la Harvard in aproximativ trei sau patru -- nu, in doua luni de acum, sa tin o prelegere. Si o sa fiu intrebat aceleasi lucruri care au mai fost intrebate si in ultimele dati cand am fost acolo. Si va fi despre aceste intrebari: De unde vin? De ce sunt aici? Unde ma indrept? Care este rostul vietii? De ce sunt aici?

Chiar si daca nu esti o persoana religioasa sunt multe momente cand te intrebi daca nu cumva mai exista si altceva. Thomas Edison a spus de asemenea, " Cand vezi tot ce se intampla in lumea stiintifica, si modul de functionare a l universului, nu poti sa negi ca exista un capitan pe punte." Imi aduc aminte ca odata, am stat lângă domnul Gorbaciov, la un dineu la Casa Alba. M-am dus la ambasadorul Dobrînin, pe care îl cunoșteam foarte bine, si fusesem in Rusia de mai multe ori sub comunisti, si îmi acordaseră un grad de libertate neașteptat. Si il cunosteam pe domnul Dobrînin foarte bine, şi am spus, I sa iau loc langa doamna Gorbaciov in seara asta. Despre ce sa vorbesc cu dansa?" Si m-a surprins raspunsul sau. El mi-a raspuns," Vorbeste cu dansa despre religie si filozofie. De asta e interesata cu adevarat." Am fost un pic surprins, dar in acea seara despre asta am stat de vorba, si a fost o conversatie foarte placuta, si la final mi-a zis, " Stii, sunt ateista, dar stiu ca este ceva acolo sus mai sus decat suntem noi."

A doua problema pe care regele David a constientizat ca nu poate sa o rezolve este a suferintei umane. Job era cel care scria cea mai veche carte din lume, si a spus, " Omul este predispus la probleme asa cum scanteile zboara in sus." Da, puteti fi siguri, stiinta a facut multe sa impinga inapoi anumite tipuri de suferinta umana. Dar sunt -- in cateva luni voi avea 80 de ani. Admit ca sunt foarte recunoscator pentru toate avansurile medicinei care m-au tinut in conditii de sanatate relativ buna toti acesti ani. Doctorii mei de la Clinica Mayo m-au rugat sa nu fac aceasta calatorie catre -- sa fiu aici. Nu am tinut o prelegere in mai bine de patru luni. Si cand vorbesti atat de mult ca mine, de trei patru ori pe zi, ruginesti. Acesta este motivul pentru care folosesc acest podium, si folosesc aceste notițe. De fiecare data cand ma auziti la televizor sau undeva, improvizez. Nu citesc. Nu am citit niciodata un discurs. Nu am citit nicodata un discurs, sau o discutie, sau un curs. Eu vorbesc improvizand. Dar in seara aceasta am cateva notite cu mine asa incat daca incep sa uit, ceea ce mi se mai intampla cateodata, pot sa ma ajut de ele.

Dar chiar si aici intre noi, cei mai multi -- in cea mai avansata societate din lume, avem saracie. Avem familii care se auto- distrug, prieteni care ne insala increderea. Ne apasa presiuni psihologice de neconceput. Nu am intalnit nicio o persoana in lumea asta care sa nu fi avut o problema sau o ingrijorare. De ce suferim? Este o intrebare veche de secole careia nu i-am gasit raspuns. Totusi Davit a spus iar si iar ca putea sa se intoarca spre Dumnezeu. El spunea, " Domnul este pastorul meu." Problema finala pe care David stia ca nu poate sa o rezolve era moartea. Multi comentatori au spus ca moartea este un subiect tabu al generatiei noastre. Multi traiesc ca si cand nu vor muri niciodata. Tehnologia proiecteaza mitul controlului asupra mortalitatii. Vedem oameni pe ecranele noastre. Marilyn Monroe este la fel de frumoasa pe ecran pe cat era in persoana, si --multa lume crede ca inca este in viata. Ei nu stiu ca este moarta. Sau Clark Gable, sau cine o fi. Vechile stele. Ei prind viata. Si sunt -- Sunt la fel de grozavi pe ecran pe cat erau in persoana. Dar moartea este inevitabila.

Am vorbit acum ceva vreme intr-o sesiune reunita a congresului, anul trecut. Si eram intr-o sala de sedinte, incaperea statuilor -- erau aproximativ 300 acolo. Si am zis," Avem un lucru in comun in aceasta camera, toti la olalta, fie Republican sau Democrat, sau orice altceva." Am spus, " Toti o sa murim." Si avem asta in comun cu toti marii oameni din trecut care ne privesc din ceruri. Si este adesea dificil pentru tineri sa inteleaga asta. Este dificil pentru ei sa inteleaga ca vor muri. Asa cum scria un vechi Eclesiast, el a spus, exista toate activitatile sub rai. Exista un timp sa te nasti, si un timp sa mori. Am stat la capul patului de moarte al mai multor oameni faimosi pe care poate ii cunoasteti. Am stat de vorba cu ei. I-am vazut in acele momente de agonie cand le era teama de moarte.

Si totusi, cativa ani mai devreme, moartea nici nu le trecea prin cap. Am stat de vorba cu o doamna saptamana trecuta, al carei tata era un doctor faimos. Ea a spus ca el nu s-a gandit nicodata la Dumnezeu, nu a vorbit niciodata despre Dumnezeu, nu a crezut in Dumnezeu. El era un ateist. Dar a spus, cand a venit timpul sa moara, s-a ridicat intr-o zi la marginea patului, si a intrebat infirmiera daca poate sa vada un preot. Si aceasta a fost prima data in viata sa cand s-a gandit la inevitabil, si la Dumnezeu. Exista un Dumnezeu? Acum cativa ani, un student m-a intrebat "care a fost cea mai mare surpriza a vietii tale?" Si eu am raspuns ca cea mai mare surpriza a vietii mele a fost cat de scurta e viata. Trece atat de repede. Dar nu trebuie sa fie neaparat asa. Werner von Braun, la finalul razboiului al doilea mondial a afirmat: " Stiinta si religia nu sint antagonice. Dimpotriva, sunt surori." El a spus asta intr-o nota personala. L-am cunoscut pe Dr. Von Braun foarte bine. Si el a spus, " Vorbind despre sine, Pot sa spun doar ca grandoarea cosmosului servește doar sa confirme credința sigura despre existenta unui creator El a spus de asemenea, " In căutarea noastră de a-l cunoaște pe Dumnezeu, am ajuns sa cred ca viata lui Isus Cristos ar trebui sa fie focus-ul eforturilor și inspirației noastre. Realitatea vieții sale si învierea Sa reprezinta speranta omenirii."

Am ținut destule prelegeri în Germania și în Franța, și în părți diferite ale lumii -- am avut privilegiul sa vorbesc în 105 tari. Si am fost invitat intr-o zi sa-l vizitez pe cancelarul Adenauer care era privit ca un fondator al Germaniei moderne de dupa razboi. Si el mi-a zis o data -- si el mi-a zis, a zis," Tinere, a zis, "crezi in invierea lui Isus Cristos?" Si eu am raspuns, " Domnule, da." El a zis," Si eu la fel." El a zis, " când mi se va termina mandatul, o sa imi petrec timpul scriind o carte despre de ce a inviat Isus Cristos, si de ce este atat de important sa credem in asta." In una dintre piesele sale, Alexander Solzhenitsyn descrie un om pe moarte, care spune celor adunati in jurul patului sau, " Momentul cand este groaznic sa regreti ceva este cand esti pe moarte." Cum ar trebui oamenii sa traiasca asa incat sa nu regrete nimic cand sunt pe moarte?

Blaise Pascal a pus exact aceasta intrebare in Franta secolului 17. Pascal fusese numit arhitectul civilizatiei moderne. Era un om de stiinta sclipitor la frontiera matematicii, chiar din tinerete. Este privit de multi ca fondatorul teoriei probabilitatilor, si creatorul primului model de computer. Si bineinteles ca sunteti familiari cu limbajul de calculator care ii poarta numele. Pascal a explorat in adancime dilemele umane ale raului, suferintei si mortii. A fost uimit vazand fenomenul amintit de noi: ca oamenii pot atinge culmi extraordinare in stiinta, arta, intreprinderea umana, dar sunt in aceeasi masura plini de suparari, hipocrizie, si au -- si ura de sine. Pascal ne-a vazut ca pe o mixtura remarcabila de geniu si auto-iluzii. Pe 23 noiembrie, 1654, Pascal avea o experienta religioasa profunda. El a scris in jurnalul sau urmatoarele cuvinte: " Ma las, complet, lui Isus Cristos, salvatorul meu."

Un istoric francez a zis, doua secole mai tarziu, " Rareori un intelect atat de mare s-a lasat cu atata umilinta in autoritatea lui Isus Cristos." Pascal a ajuns sa creada nu doar ca dragostea si gratia lui Dumnezeu pot sa ne readuca in armonie, dar credea ca propriile pacate si nereusite pot fi iertate, si ca atunci cand moare ar putea merge intr-un loc numit Rai. El a trait asta intr-un fel care a trecut de observarea stiintifica si ratiune. El a fost cel care a scris foarte cunoscutele cuvinte, " Inima are motivele ei de care ratiunea nu stie nimic."

La fel de cunoscut este pariul lui Pascal. In esenta el a spus: " Daca pariezi pe Dumnezeu, si te deschizi dragostei lui, nu pierzi nimic nici daca nu ai dreptate. Dar daca pariezi ca nu exista Dumnezeu, atunci pierzi tot, in aceasta viata si in cea care urmeaza." Pentru Pascal, cunostiintele stiintifice paleau in fata cunostiintelor despre Dumnezeu. Cunostiintele despre Dumnezeu erau mult peste orice i-a trecut vreodata prin minte. El era pregatit sa ii faca fata cand a murit la 39 de ani. Regele David care a trait pana la 70-- mult pentru era sa. Dar si el a trebuit sa faca fata mortii, si a scris urmatoarele cuvinte: " Desi trec prin mijlocul vaii umbrelor mortii, nu ma voi teme de rau, pentru ca TU esti cu mine."

Acesta a fost raspunsul lui David pentru cele trei dileme ale raului, suferintei si mortii. Poate fi si a voastra, de asemenea, in timp ce il cautati pe Dumnezeu si il lasati sa patrunda in viata voastra si sa va dea speranta pentru viitor. Cand aveam 17 ani, Am fost nascut si crescut in Carolina de Nord. Am muls vaci in fiecare dimineata, si a trebuit sa mulg aceleasi vaci in fiecare seara dupa ce ma intorceam de la scoala, si erau 20 pe care trebuia sa le-- de care eram responsabil, si lucram la ferma si incercam sa fac fata si studiilor mele. Nu am avut note bune in liceu. Nu am avut nici in facultate, pana cand ceva s-a intamplat in inima mea.

Intr-o zi, am fost pus fata in fata cu Cristos. El mi-a spus, " Eu sunt calea, adevarul si viata." Va puteti imagina asta? " Eu sunt adevarul. Eu sunt întruchiparea tuturor adevărurilor." Era un mincinos. Sau era nebun. Sau era ceea ce spunea ca e. Care dintre acestea era el? Trebuia sa iau aceasta decizie. Nu putea sa dovedesc nimic. Nu puteam sa ma duc la un laborator si sa fac experimente pe aceasta tema Dar prin credinta am spus, ca il cred pe El, si El a venit in inima mea si mi-a schimbat viata. Si acum sunt gata, cand ii aud schemarea, sa ma duc in prezenta lui Dumnezeu. Va multumesc, si Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti.

(aplauze)

Va multumesc pentru acest privilegiu. A fost frumos.

Richard Wurman: Ai reusit. Multumesc(neclar)

(Aplauze)