Bill Joy meditează despre ce va urma

Ce tehnologii putem utiliza pentru a reduce sărăcia globală? Și ce-am găsit este foarte surprinzător. Am început să examinăm lucruri precum rata mortalității în secolul 20, și cum acestea s-au îmbunătățit, și au ieșit la iveală lucruri foarte simple. V-ați gândit probqbil că antibioticele au contat mai mult decât apa potabilă, dar de fapt e invers. În același mod lucruri foarte simple -- tehnologii de-a gata ce puteau fi ușor găsite în Web-ul de-atunci -- aveau un impact enorm asupra acestei probleme.

Dar eu, examinând tehnologii superioare tehnic, și nanotehnologii, și inginerie genetică, și alte feluri de tehnologii digitale emergente, am devenit foarte îngrijorat de posibilitățile de abuz. Dacă e să ne gândim, pe parcursul istoriei, mult, mult timp în urmă a trebuit să rezolvăm problema abuzului unui individ de către altul. Și am creat ceva -- Cele Zece Porunci: Să nu ucizi. Asta-i un fel de unu-la-unu. Ne-am organizat în orașe. Eram mai mulți. Și pentru a preveni majoritatea tiranizând individul, am creat concepte ca libertățile individuale. Și apoi, pentru a controla grupuri tot mai mari, să zicem, la nivelul statului național, a trebuit să avem non-agresiune mutuală, sau printr-o serie de conflicte, eventual am ajuns la o înțelegere internațională pentru a încerca să păstrăm pacea.

Dar acum avem o situație nouă, ce de fapt lumea numește o situație asimetrică, în care tehnologia e așa de influentă că se extinde înafara statului național. Nu mai avem statele naționale care au acces potențial la distrugerea în masă ci indivizii. Și asta e o consecință a faptului că noile tehnologii tind să fie digitale. Avem secvențele genomice. Puteți copia secvențele genetice a patogenilor de pe Internet dacă doriți, și clar cineva recent -- am citit într-o revistă științifică -- ei ziceau, bine, gripa din 1918 este prea periculoasă pentru a fi trimisă prin poștă Dacă cineva dorește s-o cerceteze în laborator, pur și simplu reconstruiți-o, deoarece, știți, ar putea izbucni la poștă Așa că, fără tăgăduință este posibil să facem așa ceva.

Deci indivizi în grupuri mici dar supra-puternice prin accesul la aceste tipuri de tehnologii auto-reproductibile, fie ele biologice sau de alt gen, sunt cu siguranță un pericol în lumea de azi. Și pericolul e că ei pot cauza ceva similar c-o epidemie. Și noi chiar nu avem experiență cu pandemiile, și ca societate nu suntem prea buni în a reacționa la evenimente unde nu avem experiență directă și oarecum înnăscută. Așa că natura noastră nu este să prevenim. Și în acest caz, problema nu poate fi soluționată dacă includem mai multe tehnologii deoarece ele doar supra-dotează indivizii și mai mult.

Așa că soluția trebuie să fie, după cum Russel și Einstein și alții își imaginau într-o conversație ce-a avut loc într-o formă mult mai dură, cred, la începutul secolului 20, că soluția trebuie să fie nu doar în cap ci și în inimă. Știți, politici publice și progres moral. Compromisul care ne asigură civilizația este compromisul de a nu recurge la putere. Ne păstrăm drepturile individuale deoarece societatea ne protejează de alții nu făcând orice se poate ci în special doar ce-i legal. Așa că pentru a reduce pericolul acestor tehnologii, trebuie să limităm la urma urmei, abilitatea indivizilor de a avea acces la puterea epidemiilor. De asemenea trebuie să avem măsuri de protecție sensibile, deoarece nici o limitare nu poate garanta că o persoană dementă nu va face ceva. Și știți, ce-i îngrijorător este că este mult mai ușor să faci ceva rău decât e să te aperi de toate relele posibile, așa că utilizarea ofensivă a acestora au un avantaj asimetric.

Așa gânduri mă treceau în anii 1999, 2000, și prietenii m-au prevenit că devinisem chiar deprimat, și chiar erau îngrijorați pentru mine. Și apoi am semnat un contract de carte pentru a scrie gânduri și mai sumbre și m-am mutat într-un hotel din New York cu o odaie plină de cărți despre Ciumă, și știți, bombe nucleare explodând în New York și eu aș fi fost în interiorul razei de acțiune și tot așa. Și apoi eram acolo pe 11 Septembrie și am ieșit în stradă cu toată lumea. Asta a fost o experiență deosebită. M-am trezit dimineața următoare și-am mers înafara orașului, și toate camioanele sanitare erau parcate pe strada Houston gata să intre în centru și să care ruinele de colo. Am mers pe jos până la gara feroviară, și totul mai jos de strada 14 era închis. Era o experiență foarte intensă și nu o prea mare surpriză pentru cineva care-avea odaia plină cu așa cărți. Era totuși o surpriză s-a întâmplat atunci și acolo, dar nu c-a avut loc în genere.

Și toți au început să scrie despre asta. Mii de oameni scriau despre asta. Și eu am abandonat scrierea cărții, și apoi Chris m-a sunat să-mi ofere să vorbesc aici. Eu de fapt nu prea mai vorbesc despre asta deoarece, știți, suficiente lucruri frustrante și deprimante au loc. Dar am căzut de acord să vin și să vorbesc câte ceva despre asta. Și voi afirma că nu putem renunța la rega legii pentru a confrunta un pericol asimetric, precum se pare că facem acum datorită evenimentelor, persoanele de la putere, deoarece asta înseamnă să renunțăm la ceia ce constituie civilizația. Și nu putem combate pericolul în modul stupid în care-o facem acum, deoarece o acțiune de un milion de dolari cauzează pierderi de un miliard, și contra-măsuri de un trilion care sunt în mare ineficiente și probabil, de fapt aproape sigur, chiar au agravat problema. Așa că nu putem contracara pericolele la un cost de un milion la unu, la o rată de beneficiu de unu la un milion.

Așa că după ce-am renunțat la scrierea cărții -- și am avut marea onoare să ader la Kleiner Perkins vreun an în urmă, și să lucrez cu capital de investiție pe partea de inovare și să încerc să identific careva inovații care ar fi putut soluționa ce consideram a fi unele din marile probleme menționate. Acestea erau, știți, la diferențe cu un factor de zece în efort pot cauza un factor de o mie în efecte. Ultimul an sunt uluit de calitatea de necrezut și entuziasmul inovațiilor ce-au ajuns pe masa mea. Uneori acestea mă copleșesc. Sunt foarte recunoscător Google și Wikipedia că mă ajută măcar superficial să înțeleg despre ce vorbesc oamenii care mi-au trecut pragul.

Dar doresc să vă împărtășesc trei domenii care mă entuziasmează în mod deosebit și care au legătură cu problemele despre care vorbeam în articolul din Wired. Primul este întregul domeniu al educației, și acesta într-adevăr e legat de ce-a zis Nicholas când vorbea de computerul de 100 dolari. Și asta e anume faptul că Legea lui Moore va mai ține. Cele mai avansate tranzistoare la zi sunt de 65 nano-metri, și noi am văzut iar eu chiar am investit în companii care mi-au creat siguranța că vom continua cu Legea lui Moore tocmai până pe la aproximativ zece nano-metri. Încă un factor de, să zicem, șase în reducerea dimensiunii care ar trebui să ne asigure un factor de aproximativ 100 în performanța oferită de cipuri. Așa că, pentru a formula asta în termeni practici, dacă la zi costurile pentru ceva sunt de 1000 dolari, să zicem, costul celui mai bun computer personal, apoi cred că în 2020 acesta va fi doar 10 dolari. Ce ziceți? Acum, imaginați-vă ce va reprezenta acel computer de 100 dolari în 2020 ca un instrument pentru educație.

Cred că provocarea pentru noi este -- sunt sigur că asta se va întâmpla -- provocarea este vom crea oare instrumentele educaționale și de conectare care ne vor permite să beneficiem de așa un dispozitiv? Sunt gata să afirm că avem computere incredibil de performante dar nu avem programe prea bune pentru ele. Și doar în retrospectivă, după ce programe mai bune încep să apară, și încercăm să le rulăm pe un calculator vechi de zece ani, vom zice, Doamne, chiar erau computerele atât de rapide? Îmi amintesc când au luat interfața Apple Mac și au rulat-o pe un Apple II. Apple II s-a dovedit capabil să ruleze așa o interfață, doar că noi nu știam cum să creăm așa ceva în acea perioadă. Așa că știind și crezând -- deoarece Legea lui Moore s-a dovedit a fi ca o constantă, adică, progresul a fost foarte previzibil pentru o perioada ultimilor 40 ani și ceva. Noi putem ști cum vor fi computerele în 2020. Este extraordinar că avem inițiative care sugerează să creăm educația și să educăm lumea de pe glob, deoarece asta-i o putere enormă pentru pace. Și noi putem oferi la toți un computer de o sută dolari ori unul de 10 dolari în 15 ani.

Un al doilea domeniu care mă preocupă este problema mediului, deoarece ea sigur va cauza o mulțime de presiuni în întreaga lume. Vom auzi mult mai mult despre asta foarte curând de la Al Gore. Ceia ce putem privi ca tendința Legii lui Moore care prognozează evoluția abilităților noastre de-a aborda problema mediului sunt noile materiale. Provocarea datorată creșterii populației urbane de la două la șase miliarde în acest secol, într-o perioadă foarte scurtă de timp. Oamenii se mută în orașe. Toți au nevoie de apă potabilă, energie, transport, și noi dorim să le dezvoltăm pe acestea într-un mod ecologic. Suntem destul de eficienți în sectoarele industriale. Am făcut progrese în eficiența energetică și a resurselor, dar sectorul de consum, mai ales în America, e foarte ineficient. Dar noile materiale oferă inovații incredibile că avem o bază puternică de a spera că acestea vor fi atât de profitabile încât vor putea fi aduse pe piață.

Și vreau să vă ofer un exemplu de un astfel de material care a fost descoperit 15 ani în urmă. Dacă e să privim nano-tuburile de carbon, știți, Iijima le-a descoperit în 1991, ele au proprietăți incredibile. Și acestea sunt felurile de descoperiri pe care urmează să le facem dacă trecem la ingineria la scară nano-metrică. Rezistența lor: ele sunt aproape cel mai rezistent material. Materialul cu cea mai mare rezistență tensională. Ele sunt foarte foarte rigide. Ele se întind foarte foarte puțin. În doua dimensiuni, dacă le aranjezi ca pe o țesătură, ele sunt de 30 ori mai rezistente decât Kevlar-ul. Iar dacă formezi o structură tridimensională, ca o minge, ele capătă tot felul de proprietăți incredibile. Dacă lansați o particulă prin așa o structură și-o găuriți, apoi ea se auto-repară; fac ”zip” și acoperă gaura în femtosecunde, ceia ce-i -- este foarte repede. (Hohote de râs) Dacă le iluminați ele produc electricitate. De fapt, dacă le iluminați cu blițul de fotografiat ele iau foc. Dacă le puneți sub tensiune electrică, ele emit lumină. Dacă treceți un curent prin ele, puteți trece de 1000 ori mai mult curent printr-un nanotub decât printr-un conductor de metal. Puteți face semiconductori atât de tip p cât și n ceia ce înseamnă ca puteți să faceți tranzistoare din ele. Conduc căldura de-a lungul tubului dar nu și transversal -- Nu putem vorbi de lățime, dar cealaltă direcție dacă le stivuiți una peste alta; și asta-i o proprietate a fibrei de carbon. Dacă inserați particule în ele apoi ele le vor lansa prin vârf -- sunt ca și acceleratori lineari sau tunuri de electroni în miniatură. Interiorul nano-tuburilor este atât de mic -- cele mai mici sunt de 0.7 nano-metri -- că practic reprezintă o lume cuantică. E foarte straniu în interiorul unui nano-tub.

Și noi începem a vedea, de fapt am și văzut planuri de afaceri, în care se regăsesc lucruri de care vorbește Lisa Randall. Într-un asemenea business plan încercam să învăț mai mult despre firele Witten de dimensiuni cosmice pentru a înțelege ce fel de fenomen este la baza nano-materialului propus. În interiorul unui nano-tub avem de-a face cu limitări absolute. Observăm în aceste și alte materiale noi că suntem capabili să manipulăm diferite proprietăți -- mai ușor, mai rezistent -- și să utilizăm aceste materiale în rezolvarea problemelor de mediu. Materiale noi care pot genera apă, materiale noi care fac să lucreze mai bine celulele de alimentare, materiale noi care catalizează reacții chimice, care reduc poluarea etc. Etanol -- noi moduri de a produce etanol. Noi moduri de a asigura transportul electric. Întregul vis verde (de mediu) -- deoarece poate fi profitabil. Și noi am alocat -- am stabilit un nou fond, în care am alocat 100 milioane dolari pentru asemenea investiții. Credem că Genetech-ul, Compaq-ul, Lotus-ul, Sun-ul, Netscape-ul, Amazon-ul, Google-ul acestor domenii abia urmează a fi găsite, deoarece revoluția materialelor vor împinge aceste domenii înainte.

Al treilea domeniu cu care lucrăm, și tocmai am anunțat săptămâna trecută -- eram în New York. Am adunat 200 milioane dolari într-un fond special pentru activitate în bio-apărarea epidemică. Și pentru a vă crea o impresie despre ultimul fond propus de Kleiner a fost un fond de 400 milioane dolari, așa că și acesta este un fond foarte substanțial pentru noi. Și în ultimele câteva luni -- bine, câteva luni mai înainte, Ray Kurzweil și eu am scris un editorial pentru New York Times despre faptul că publicarea genomului din 1918 este ceva foarte periculos. Și John Doerr, și Brook și alții și-au exprimat îngrijorarea, (neclar), și am început a privi împrejur ce se face în lume pentru pregătirea pentru o epidemie. Și am descoperit o sumedenie de breșe.

Așa că ne-am întrebat, știți, am putea oare identifica ceva inovații care-ar acoperi aceste breșe? Și Brooks îmi zice într-o pauza chiar aici, zice c-a identificat atâtea propuneri că nu poate dormi, deoarece există așa de multe tehnologii excelente, încât suntem practic împotmoliți. Și de fapt avem nevoie de ele. Avem un antiviral pe care lumea propune să-l stocăm care practic încă lucrează. E vorba de Tamiflu. Dar Tamiflu -- virusul este rezistent. Este rezistent la Tamiflu. Noi însă am descoperit pentru SIDA că defapt cocktailurile sunt efective contra rezistenței virale -- avem nevoie de câțiva antivirali. Avem nevoie de un control mai bun. Avem nevoie de rețele care pot determina ce se întâmplă. Avem nevoie de diagnostic rapid pentru a putea fi siguri că cineva are o specie de gripă identificată foarte recent Trebuie să fim capabili să facem diagnosticul rapid. Avem nevoie de noi antivirali și cocktailuri. Avem nevoi de noi tipuri de vaccin. Vaccinuri cu acțiune largă. Vaccinuri care poate fi produse rapid. Cocktailuri, mai multe vaccinuri polivalente. De obicei primim un vaccin trivalent pentru trei posibile tulpini. Avem nevoie -- de fapt nu știm în ce direcție vom avansa aici. Credem că dacă reușim să acoperim aceste 10 breșe, avem șanse mari în a reduce riscul unei epidemii. Și diferența între un sezon obișnuit de gripă și o epidemie este de aproximativ un factor de 1000 în numărul de morți și cu siguranță are un impact economic enorm. Așa că suntem foarte entuziasmați deoarece credem că am putea finanța 10, sau cel puțin să accelerăm 10 proiecte și să le vedem ieșite pe piață în următorii câțiva ani, care vor aborda problema.

Așa că dacă putem aborda, utiliza tehnologii care-ar ajuta în problema educației, care-ar ajuta în problema mediului, care-ar ajuta în soluționarea epidemiilor, soluționează asta problema mai mare despre care vorbeam în articolul din Wired? Și mă tem ca de fapt răspunsul este nu, deoarece nu poți soluționa o problemă de control a tehnologiilor cu și mai multe tehnologii. Dacă lăsăm o cantitate nelimitată de putere în liberate, vom pierde apoi -- un număr foarte mic de oameni pot face abuz de ea. Nu putem lupta cu-n dezavantaj de unu la un milion. Așa că ne rămâne doar alternativa unor politici mai bune. Și spre exemplu, unele lucruri pe care le-am putea face ar fi politici care nu sunt chiar în spectrul politic la momentul actual dar care poate prin schimbarea administrației ar fi -- utilizarea piețelor.

Piețele sunt o forță majoră. De exemplu, în loc să încercăm să ilegalizăm problemele, ceia ce probabil nu va funcționa, dac-am putea încorpora în costurile antreprenoriale și costul catastrofelor, încât cei care activează în domenii ce au un cost a catastrofei mai mare ar trebui să se asigure de așa risc. Adică, dacă doriți să scoateți pe piață un nou medicament îl scoateți. Dar el nu trebuie aprobat de organele regulatorii; va trebui doar să convingeți un actuar ca nu-i periculos. Și dacă aplicați mai larg noțiunea de asigurare, puteți utiliza o forță mai mare, forța piețelor, pentru a oferi feedback. Cum putem respecta legea? Cred că legea e forte bine să fie păstrată. Păi, trebuie să facem oamenii responsabili. Legea cere responsabilitate. Azi cercetătorii, tehnologii, antreprenorii, inginerii nu au nici o responsabilitate personală pentru consecințele acțiunilor lor. Așa că dacă constrângem -- trebuie să constrângi prin lege.

În final, cred că trebuie să facem ceva care nu există de fapt -- este aproape inacceptabil să spunem așa -- trebuie să începem a proiecta viitorul. Nu putem alege viitorul, dar putem direcționa viitorul. Investiția noastră în încercarea de a preveni epidemii de gripă afectează distribuția posibilelor rezultate. Probabil nu suntem în stare s-o oprim, dar eventualitatea că ea va trece peste noi este mai redusă dacă ne concentrăm asupra problemei. Adică suntem capabili să proiectăm viitorul dacă alegem felurile de lucruri pe care le dorim și pe care nu le dorim să apară, și așa direcționăm societatea într-o poziție mai puțin riscantă. Vicepreședintele Gore ne va vorbi despre cum am putea direcționa traiectoria climatică într-o poziție de risc catastrofal cu probabilitate mai redusă.

Dar mai mult ca toate, ce trebuie să facem este să ajutăm băieții buni, oamenii pe partea defensivă, să dețină un avantaj asupra celor care doresc să facă abuz de posibilități. Și ce trebuie să face pentru a realiza asta este să limităm accesul la anumite informații. Și maturizându-ne ca noi, valorând foarte mult libertatea de exprimare, asta-i ceva foarte dificil pentru noi să acceptăm -- pentru noi toți să acceptăm. Mai ales este dificil pentru oamenii de știință să accepte asta, cei care-și amintesc, știți, despre Galileo practic încarcerat, și care continuă aceiași luptă cu biserica. Dar acesta-i prețul perpetuării civilizației. Prețul menținerii supremației legii este de a limita accesul la putere măreață și oarecum nestăpânită. Mulțumesc. (Aplauze)