Bill Gates: Modul în care bugetul afectează școlile din SUA

Asta va fi despre bugetele de stat. Probabil că este cel mai plictisitor subiect din întreaga dimineață. Dar vreau să vă spun că este un subiect important de care trebuie să ne pese. Bugetele de stat cuprind sume mari de bani -- vă voi arăta cifrele -- și sunt foarte puțin examinate. Nivelul de înțelegere e foarte scăzut. Mulți dintre oamenii implicați au interese speciale sau interese pe termen scurt care îi fac să nu se gândească la implicațiile tendințelor. Aceste bugete sunt cheia viitorului nostru; sunt cheia pentru viitorul copiilor noștri. Majoritatea banilor pentru educație -- de la grădinițe până la clasa a XII-a sau pentru marile universități și colegii -- majoritatea banilor pentru aceste lucruri provin din aceste bugete ale statelor.

Dar avem o problemă. Iată imaginea de ansamblu. Economia Statelor Unite este mare -- 14.7 trilioane. Din acea plăcintă, guvernul cheltuie 36% . Asta luând laolaltă nivelul federal, care este cel mai mare, nivelul statal și pe cel local. În această manieră combinată percepi ceea ce se întâmplă în ansamblu, pentru că există multe lucruri complexe precum Medicaid și banii pentru cercetare care trec tot pe aici. Dar cheltuim 36%. Cât încasăm din taxe? E o simplă întrebare de economie. Răspunsul este 26%. Asta înseamnă un deficit de 10%. Un număr oarecum uimitor. Și o parte din el se datorează, de fapt recesiunii pe care am avut-o. Achizițiile scad, unele programe de cheltuieli cresc, dar majoritatea nu din cauza asta. Ci din cauza modului în care cresc obligațiile și din cauza tendințelor și asta aduce mari provocări. De fapt, asta e prognoza. Există mulți factori diferiți, aș putea spune că am putea mări încasările sau că inovațiile medicale vor duce la cheltuieli și mai mari. Este o situație din ce în ce mai dificilă, chiar dacă presupunem că economia se va descurca -- probabil mai bine decât o va face. Asta e ce vedeți la acest nivel general.

Cum am ajuns aici? Cum am putut avea o astfel de problemă? La urma urmelor, cel puțin pe hârtie există noțiunea că bugetele statelor sunt echilibrate. Un singur stat spune că nu trebuie să echilibreze bugetul. Dar asta înseamnă de fapt că există o prefăcătorie. Nu există niciun echilibru veritabil. Într-un fel, jocul pe care îl fac pentru a ascunde asta întunecă atât de mult subiectul încât oamenii nu văd lucruri care sunt, de fapt, adevărate provocări. Când Jerry Brown a fost ales, asta a fost provocarea ce i-a fost adresată. Prin diverse tertipuri și mișmașuri, un așa numit buget echilibrat l-a condus la o lipsă de 25 de miliarde din cele 76 de miliarde din cheltuielile programate. Acum a venit cu câteva idei: o să taie jumătate din acea sumă, cealaltă jumătate, poate după niște etape foarte complexe, va fi recuperată din taxele aprobate. Dar chiar și așa, în timp ce te gândești la viitor, diversele cheltuieli cu pensiile, cheltuieli medicale cresc în timp ce încasările nu cresc suficient. Ai un efort financiar mare.

Ce ne-a permis să ascundem asta? Ei bine, niște trucuri foarte drăguțe. Și astea au fost oarecum remarcate. Ziarele spuneau: ”Bugetul nu e foarte echilibrat.” ”Conține lacune.” ”Încurajează deficitul.” ”E plin de chichițe.” Și când analizezi lucrurile, băieții de la Enron nu ar fi făcut asta niciodată. E atât de flagrant, atât de extrem. Oare este cineva atent la câteva din lucrurile pe care tipii aștia le fac? Ei împrumută bani. Nu ar trebui să aibă voie, dar au găsit o cale. Te fac să plătești mai mult la reținerile de taxe doar pentru a-i ajuta să aibă flux monetar. Lichidează activele. Deturnează plățile. Lichidează încasările din tutun. Și California nu e singura. De fapt, sunt circa 5 state unde situația este mai gravă și doar 4 state nu se confruntă cu această provocare majoră. E ceva sistemic la nivelul întregii țări. Și vine într-adevăr din faptul că anumite obligațiuni pe termen lung -- asistența medicală unde inovația produce mai multe cheltuieli pensionarea anticipată și pensia pentru care structura pe vârstă te dezavantajează și simpla generozitate -- și aceste probleme de contabilitate care se dezvoltă în timp duc la apariția de probleme. Acestea sunt beneficiile asistenței medicale pentru pensionari. Trei miliarde puse deoparte, credite de 62 de miliarde -- mult mai grav decât companiile auto. Toți au analizat asta și au știut că se îndreaptă spre o mare problemă. Doar pentru sectorul medical previziunile includ creșterea cheltuielilor de la 26% din buget la 42% .

Ce va însemna asta? Pentru a face față situației, va trebui să reduci cheltuielile pentru educație la jumătate. Chiar e un meci tineri contra bătrâni într-un fel. Dacă nu schimbi situația încasărilor, dacă nu rezolvi ceea ce faci în sistemul sanitar, vei opri investițiile în tineri. Sistemul minunat al Universității din California, lucrurile minunate care s-au petrecut, nu vor avea loc. Asta înseamnă concedieri, clase mai mari. În interiorul comunității din educație există o discuție: ”Oare doar profesorii tineri să fie concediați sau profesorii mai puțin buni să fie concediați?” Și există o discuție: dacă vei crește numărul elevilor în clase, unde faci asta? Ce efecte va avea asta? Și, din păcate, pe măsură ce intri în problemă, oamenii devin confuzi și spun: ”Poate tu crezi că e în regulă.” De fapt, cheltuielile pentru educație nu ar trebui reduse. Există modalități, dacă e ceva temporar, de a minimiza impactul, dar e o problemă. E o problemă și pentru direcția în care trebuie să mergem, Tehnologia are un rol de jucat. Cu toții avem nevoie de bani pentru a experimenta cu asta, pentru a folosi acele unelte aici. Există ideea de a plăti profesorii pentru eficiență, de a-i evalua, de a le da feedback, de a filma lecțiile din clasă. Cred că asta este foarte, foarte important. Ei bine, trebuie să acorzi bani acelui sistem și pentru acea plată de stimulare. În situația în care există creștere economică, bagi banii respectivi în asta -- sau chiar dacă nu ai creștere, poți să dirijezi bani în acea direcție. Dar cu tipul de reduceri de cheltuieli despre care discutăm, este mult, mult mai greu să acorzi acele stimulente pentru excelență sau să faci o schimbare și să folosești tehnologia într-un mod nou.

Deci, ce se întâmplă? Care sunt experții, care greșesc aici? De fapt, nu e nici un expert. (Râsete) E un fel de votare, cine, cum apare. Uitați-vă la aceste cheltuieli. California va cheltui peste 100 de miliarde, Microsoft - 38, Google, cam 19. Dat fiind IQ-ul din analizele numerice, atât la Google, cât și la Microsoft dar și în exterior, cu analiști și persoane de diverse opinii -- oare ar fi trebuit să dea bani pe asta? Nu, și-au irosit banii pe asta. Dar pe asta? -- Este chiar fenomenal. Toată lumea are o părere. Feedbackul e grozav. Și numerele sunt folosite pentru a lua decizii. Dacă te uiți peste cheltuielile din educație și cele din sănătate -- în special la tendințele pe termen lung -- nu există acel tip de implicare față de un număr mai important în termeni de echitate, în termeni de învățare.

Deci ce trebuie să facem? Avem nevoie de instrumente mai bune. Putem să punem câteva lucruri pe internet. Îmi voi folosi site-ul pentru a publica niște informații care vor oferi o imagine de ansamblu. Avem nevoie de mult mai mult. Există câteva cărți bune, una despre cheltuielile din școli și de unde provin banii -- cum acest lucru s-a schimbat în timp și provocările conexe. Avem nevoie de o contabilitate mai bună. Trebuie să luăm în considerare faptul că actualii angajați, viitoarele datorii pe care ei le creează, sunt plătite din actualul buget. Trebuie să înțelegem de ce au făcut socotelile legate de pensii în modul în care le-au făcut. Ar trebuie să fie mai degrabă o contabilitate personală. Acesta e standardul de aur. Și, în sfârșit, trebuie să răsplătim politicienii. De fiecare dată când spun că există probleme pe termen lung, nu putem replica: ”Oh, voi sunteți mesagerii veștilor proaste? Tocmai v-am împușcat.” De fapt unii dintre ei, precum: Erskine Bowles, Alan Simpson și alții, au analizat situația și au făcut sugestii pentru această problemă a cheltuielilor federale de sănătate la nivel de stat. Dar, de fapt, munca lor a cam fost amânată. În săptămâna ce a urmat, au fost reduse niște taxe, ceea ce a înrăutățit situația și mai mult decât au presupus ei. Deci avem nevoie de aceste elemente.

Eu cred că aceasta e o problemă pe care o putem rezolva. E o țară minunată cu mulți locuitori. Dar trebuie să-i atragem pe acei oameni pentru că e vorba de educație. Uitați-vă doar la ce s-a întâmplat cu taxele de studii la Universitatea din California și imaginați-vă că asta va mai dura alți 3, 4 , 5 ani. Nu ne permitem asta. Și acesta e genul de lucru -- investițiile în tineri -- care ne face grozavi, care ne permite să contribuim. Ne permite să creăm arta, biotehnologia, softurile și toate acele lucruri fascinante. Concluzia e că trebuie să ne pese de bugetele statelor pentru că ele au o mare importanță pentru copiii noștri și pentru viitor.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)