Aubrey de Grey spune ca putem evita imbatranirea

18 minute e o limita de timp absolut neomeneasca, astfel incat voi trece direct la subiect, la partea unde reusesc sa fac chestia asta sa mearga. Sa incepem. Voi vorbi despre cinci lucruri diferite. Voi vorbi despre motivul pentru care invingerea imbatranirii este de dorit. Voi vorbi despre motivul pentru care trebuie sa ne revenim si sa dezbatem acest subiect ceva mai mult. Voi vorbi si despre fezabilitate, desigur. Voi vorbi despre motivul pentru care suntem atat de fatalisti cand vine vorba sa facem ceva in legatura cu imbatranirea. Apoi probabil voi petrece a doua jumatate a conferintei vorbind, stiti, despre cum am putea dovedi realmente ca fatalismul este gresit, si anume chiar facand ceva in legatura cu acest lucru.

Voi face asta in doi pasi. Primul pas despre care voi vorbi este cum sa ajungem de la o prelungire relativ modesta a duratei vietii, pe care o voi defini ca fiind de 30 de ani, in cazul oamenilor care sunt deja de varsta mijlocie cand incep, pana la ceea ce poate fi cu adevarat numit infrangerea imbatranirii. Altfel spus, este vorba despre eliminarea relatiei dintre cat de batran esti, si cat de probabil este sa mori in cursul anului viitor -- sau doar sa te imbolnavesti. Si desigur, ultimul lucru despre care voi vorbi este despre cum sa ajungem la acel pas intermediar, acel punct de lungire a vietii chiar si cu 30 de ani.

Deci voi incepe cu de ce ar trebui. Vreau acum sa adresez o intrebare. Mana sus: este cineva din audienta in favoarea malariei? A fost usor. OK. OK. Mana sus, cine din audienta nu este sigur daca malaria e un lucru bun sau un lucru rau? OK. Deci cu totii credem ca malaria e un lucru rau. Este foarte bine, pentru ca ma asteptam ca asta sa fie raspunsul. Acum as vrea sa va spun ca motivul principal pentru care credem ca malaria e un lucru rau este pentru ca malaria are o caracteristica in comun cu imbatranirea. Si acea caracteristica este urmatoarea. Singura diferenta adevarata este ca imbatranirea ucide considerabil mai multe persoane decat malaria.

Acum, mie imi place ca mai ales in fata unei audiente din Marea Britanie, sa vorbesc despre comparatia cu vanatoarea de vulpi, activitate care a fost interzisa dupa o lupta de lunga durata, de catre guvern, nu cu multe luni in urma. Vreau sa spun, imi dau seama ca am o audienta intelegatoare acum, dar, dupa cum stim, multi oameni nu sunt complet convinsi de aceasta logica. Si mi se pare ca e o comparatie destul de buna. Stiti, multi oameni au spus "Ei bine, pe oraseni nu ii priveste ce facem noi, cei din mediul rural, cu timpul nostru. Face parte din modul traditional de viata, si ar trebui sa putem sa continuam in aceeasi maniera. E practic din punct de vedere ecologic; opreste explozia populatiei de vulpi." Dar in cele din urma, guvernul a triumfat, deoarece majoritatea populatiei britanice, si cu siguranta majoritatea membrilor din Parlament, au ajuns la concluzia ca era ceva ce nu ar trebui tolerat intr-o societate civilizata.

Si cred ca imbatranirea umana are si ea aceste caracteristici din belsug. Ce anume nu inteleg oamenii? Nu e vorba numai despre viata, desigur -- (Rasete) e vorba despre o viata sanatoasa, stiti -- sa ajungi firav si mizerabil si dependent nu e distractiv, indiferent daca moartea e sau nu distractiva. De fapt, asa imi place sa descriu acest lucru. E o hipnoza globala. Acestea sunt tipurile de scuze incredibile pe care oamenii le dau pentru imbatranire. Bine acum, nu vreau sa spun ca aceste scuze sunt fara nici o valoare. Sunt cateva chestiuni bune care pot fi punctate aici. Chestiuni la care ar trebui sa ne gandim, sa planificam asa incat sa nu mearga lucrurile prea... in fine, ca sa reducem la minim turbulentele atunci cand gasim o rezolvare pentru problema imbatranirii.

Dar sunt totusi in totalitate nebunesti, daca pastrezi proportiile. Stiti, acestea sunt argumente, chestiuni in legatura cu care e normal sa ne ingrijoram. Dar intrebarea e, sunt ele atat de periculoase -- aceste riscuri de a face ceva in legatura cu imbatranirea -- incat sa depaseasca dezavantajul de a face exact opusul, adica de a lasa imbatranirea asa cum este? Sunt ele mai grave decat condamnarea a 100,000 de oameni pe zi la o moarte prematura? Daca nu aveti un argument care e destul de bun, atunci eu zic sa nu-mi irositi timpul. (Rasete)

Exista totusi un argument pe care oamenii il cred ca fiind atat de bun. Oamenii sunt ingrijorati in privinta suprapopularii, isi spun "Pai daca rezolvam imbatranirea, nimeni n-o sa mai moara sau oricum numarul mortilor va fi mult mai mic, vor fi doar cei care traverseaza St. Giles fara sa fie atenti. Asa ca nu vom mai putea avea multi copii si copiii sunt foarte importanti pentru cei mai multi dintre noi." Si asta e adevarat. Si stiti, multi oameni incearca sa ignore aceasta intrebare si sa dea raspunsuri de felul acesta. Nu sunt de acord cu aceste raspunsuri. Cred ca ele pur si simplu nu functioneaza. Cred ca intr-adevar vom avea o dilema in privinta asta. O sa trebuiasca sa hotaram daca vrem natalitate scazuta sau mortalitate ridicata. Mortalitatea ridicata va fi datorata, desigur, refuzului de a urma aceste terapii pentru continua sa avem multi copii.

Iar eu spun ca asta e bine, viitorul umanitatii are dreptul de a face aceasta alegere. Ce nu e in regula este ca noi sa facem alegerea in numele viitorului. Daca vom oscila, ezita, si nu vom dezvolta cu adevarat aceste terapii, atunci vom condamna o intreaga cohorta de oameni, care ar fi fost destul de tineri si de sanatosi incat sa beneficieze de terapii dar nu vor putea pentru ca noi nu le-am dezvoltat atat de rapid pe cat am fi putut, le vom nega dreptul acestor oameni la o viata fara sfarsit, iar eu consider ca asta este imoral. Acesta este raspunsul meu la problema suprapopularii.

Asa. Urmatoarea chestiune este de ce ar trebui sa devenim mai activi in aceasta privinta? Iar raspunsul fundamental este ca hipnoza pro-imbatranire nu este atat de prosteasca pe cat pare. De fapt, este o metoda de bun simt pentru a face fata iminentei imbatranirii. Imbatranirea este infricosatoare dar inevitabila, asa ca, stiti, trebuie sa gasim o cale prin care sa ne-o scoatem din minte si este rational sa facem orice ne trece prin cap ca sa reusim asta. De exemplu, sa fabricam toate motivele alea ridicole pentru care imbatranirea este pana la urma un lucru bun. Dar desigur, asta functioneaza numai cand avem ambele componente. Si imediat ce partea cu inevitabilul devine putin mai neclara si ne gasim in situatia de a face ceva in privinta imbatranirii, ea devine parte a problemei. Aceasa hipnoza pro-imbatranire este ceea ce ne face sa nu ne agitam in legatura cu asemenea lucruri. Iar din acest motiv, vorbim foarte mult despre acest subiect, il propovaduim, as indrazni sa spun, in speranta ca vom atrage atentia oamenilor si ii vom face sa inteleaga ca sunt hipnotizati in aceasta privinta. Asta este tot ce voi spune despre acest subiect.

Acum voi vorbi despre fezabilitate. Si motivul fundamental, cred eu, pentru care consideram imbatranirea inevitabila este rezumat intr-o definitie a imbatranirii pe care o voi da eu acum. O definitie foarte simpla. Imbatranirea este efectul secundar al vietii, mai precis al metabolismului. Aceasta nu este o afirmatie complet tautologica, este o afirmatie rationala. Imbatranirea este practic un proces care se petrece si cand vine vorba de obiecte, ca de exemplu masinile, si cand vine vorba de noi, cu toate ca avem o multime de mecanisme de auto-reparare pentru ca aceste mecanisme nu sunt perfecte.

De fapt, metabolismul, care este alcatuit din tot ce e necesar ca sa ramanem in viata de la o zi la alta, are efecte secundare. Aceste efecte secundare se acumuleaza si cauzeaza pana la urma patologii. Este o definitie buna. Asa ca o putem exprima astfel: putem spune ca, stiti, avem aceasta insiruire de evenimente. Si nu exista decat doua variante, in opinia majoritatii oamenilor, in ce priveste amanarea imbatranirii. Ele sunt ceea ce eu voi numi aici abordarea gerontologica si abordarea geriatrica. Geriatrul va interveni tarziu, cand patologia devine deja evidenta, iar el va incerca sa incetineasca scurgerea vietii si sa opreasca acumularea de efecte secundare care cauzeaza patologia atat de repede. Desigur ca aceasta este o strategie pe termen scurt, este o batalie pierduta pentru ca lucrurile care cauzeaza patologia se inmultesc pe masura ce trece timpul.

Abordarea gerontologica pare mult mai promitatoare la suprafata pentru ca, stiti, e mai bine sa previi decat sa tratezi. Dar, din nefericire, nu intelegem metabolismul prea bine. La momentul actual intelegem chiar foarte putin din modul de functionare al organismelor, chiar si din cel al celulelor. Am descoperit de exemplu lucruri ca interferenta ARN-ului abia acum cativa ani, iar aceasta este un element absolut fundamental in functionarea celulelor. De fapt, gerontologia este o abordare buna pana la urma, dar nu una al carei timp a venit, daca vorbim despre interventii. Asa ca pana la urma ce facem in privinta asta? Este o logica buna, nu neg, si care suna destul de convingator, e destul de solida, nu?

Dar nu este asa. Inainte sa va spun de ce nu este, voi intra putin in ceea ce numesc pasul al doilea. Presupuneti, cum am spus, ca am avea posibilitatea, sa zicem chiar in ziua de azi, de dragul discutiei, sa oferim inca 30 de ani de viata sanatoasa oamenilor care au ajuns deja la varsta mijlocie, sa zicem 55 de ani. Voi numi asta intinerirea omului robust. OK. Ce ar insemna acest lucru de fapt? Cat de mult ar reusi oamenii de varste diferite azi, si echivalent, de diferite varste in momentul in care ar aparea terapiile, sa traiasca? A raspunde acestei intrebari, ati putea crede ca e simplu, dar nu este. Nu putem spune pur si simplu "Pai daca sunt destul de tineri incat sa beneficieze de aceste terapii, atunci vor trai cu 30 de ani mai mult." Acesta este raspunsul gresit. Iar motivul pentru care este gresit este progresul.

Exista doar doua forme de progres tehnologic pentru acest scop. Exista descoperiri fundamentale, majore, si exista finisaje incrementale ale acestor descoperiri. Acum, ele difera foarte mult in termeni de previzionare a intervalelor de timp. Descoperiri fundamentale: foarte greu de prevazut cat va dura sa apara o descoperire fundamentala. Acum foarte mult timp ne-am hotarat ca ar fi amuzant sa zburam, dar abia in 1903 am inteles cum se poate face asta. Insa mai apoi lucrurile au evoluat destul de stabil si de uniform. Cred ca aceasta este o secventa rezonabila de evenimente care s-au petrecut in progresul tehnologiei de zbor cu propulsie. Putem considera chiar ca fiecare dintre ele este oarecum dincolo de imaginatia inventatorilor celei precedente, daca vreti. Avansurile incrementale au dus la ceva care nu mai este incremental.

Este genul de lucru care se vede dupa o descoperire fundamentala. Si se vede in tot felul de tehnologii. Computerele, putem urmari o axa temporala oarecum paralela, care, desigur, a inceput ceva mai tarziu. Putem privi ingrijirea medicala. Ma refer la igiena, vaccinuri, antibiotice, stiti, acelasi fel de interval temporar. Deci eu cred ca de fapt pasul doi, pe care l-am numit pas acum cateva clipe, nu este deloc un pas. Cred ca de fapt oamenii care sunt destul de tineri incat sa beneficieze de pe urma acestor terapii initiale care dau o prelungire moderata a vietii, chiar daca vor fi la varsta de mijloc cand apar terapiile, se vor gasi la un fel de cotitura. In mare parte vor supravietui destul incat sa primeasca tratamente imbunatatite care le vor oferi 30 sau 50 de ani in plus. Cu alte cuvinte, vor fi pionieri. Terapiile se vor imbunatati mai repede decat vor veni din urma imperfectiunile lor.

Aceasta este o idee pe care mi se pare important s-o transmit. Pentru ca, stiti, cei mai multi oameni care aud ca prezic durate ale vietii de 1000 de ani sau mai mult pentru multi dintre oamenii in viata astazi, cred ca eu sustin ca vom crea terapii in urmatorii zeci de ani care vor elimina definitiv imbatranirea si ne vor permite sa traim pana la varsta de 1000 de ani si peste. Nu spun asta deloc. Ceea ce spun este ca imbunatatirea acelor terapii va fi de ajuns. Nu vor fi niciodata perfecte, dar vom fi capabili sa inlaturam motivele pentru care ar muri oamenii de 200 de ani, inainte sa existe oameni de 200 de ani. La fel pentru cei de 300, 400 de ani si asa mai departe. M-am decis sa dau acestui lucru un mic nume asa ca i-am spus "viteza de evadare a longevitatii". (Rasete) Pare sa transmita bine ideea de baza.

Asa, aceste traiectorii sunt, de fapt, modul in care ne asteptam sa traiasca oamenii in termeni de speranta de viata ramasa, masurata prin sanatatea lor, in functie de varsta pe care o aveau in momentul aparitiei acestor terapii. Daca ai deja 100 de ani, sau chiar daca ai 80, si un om obisnuit de 80 de ani, probabil nu vom putea face prea multe pentru tine prin aceste terapii pentru ca esti prea aproape de usa mortii pentru ca terapiile cu adevarat initiale, experimentale, sa fie destul pentru tine. Nu le-ai putea suporta. Dar daca ai doar 50 de ani, exista o sansa ca tu sa fii capabil sa iti revii din cadere si sa...stii... (Rasete) sa treci pana la urma peste asta. Si sa incepi sa devii cu adevarat mai tanar din punct de vedere biologic, in termeni de intinerire fizica si mentala, dar si in ce priveste riscul mortii tale din cauze legate de imbatranire. Bineinteles, daca vei fi ceva mai tanar de atat, nici macar nu vei ajunge sa fii atat de fragil incat sa mori din cauze legate de imbatranire.

Asa ca la concluzia aceasta am ajuns eu, ca primul om de 150 de ani, nu stim ce varsta are acel om astazi pentru ca nu stim cat va dura pana vor exista aceste terapii de prima-generatie. Dar fara a avea legatura cu varsta respectivului , eu sustin ca prima persoana care va trai pana la varsta de 1000 de ani influentat, stiti, si de catastrofele naturale, are acum, probabil, doar cu vreo 10 ani mai putin decat primul om de 150 de ani. Iar asta e chiar un gand interesant.

Asa, in sfarsit am sa dedic restul acestei discutii, ultimele mele 7 minute si jumatate, primului pas, cu alte cuvinte: cum obtinem de fapt aceasta extindere moderata a duratei de viata care ne va permite sa evadam? Iar ca sa facem asta, trebuie sa vorbesc putin despre soareci. Am un reper corespondent intineririi omului robust. Il numesc intinerirea soarecelui robust, fara prea multa imaginatie. El suna asa. Eu zic sa luam o generatie de soareci care traiesc mult, adica unii care supravietuiesc in medie pana la trei ani. Nu le facem absolut nimic pana la varsta de doi ani. Apoi le facem o multime de chestii, si prin aceste terapii, ii facem sa traiasca, in medie, pana implinesc cinci ani. Cu alte cuvinte, adaugam doi ani le triplam anii de viata ramasi din momentul in care incepem terapiile.

Apoi vine intrebarea: ce ar insemna asta pentru intervalul de timp pana ajungem la punctul de reper despre care am vorbit mai devreme, in cazul oamenilor? Acela pe care il putem numi acum, asa cum am explicat, in mod echivalent, fie intinerirea omului robust, fie viteza de evadare a longevitatii. Pe de alta parte, ce importanta are asta in ce priveste perceptia publicului asupra timpului care o sa treaca pana vom obtine aceste lucruri, incepand din momentul in care avem soarecii? Si in al treilea rand, se pune mai intrebarea: cat de mult va face asta oamenii sa si le doreasca? Si mi se pare ca prima intrebare este una pur biologica si cu un raspuns foarte greu de dat. Trebuie sa speculezi mult si multi dintre colegii mei ar spune ca nu trebuie sa facem aceste speculatii, ci ar trebui sa le tinem pentru noi pana stim mai multe.

Eu zic ca n-are niciun rost. Eu zic ca suntem absolut iresponsabili daca trecem asa ceva sub tacere. Trebuie sa estimam cat mai exact intervalul de timp pentru a da oamenilor proportii in functie de care sa isi evalueze prioritatile. Deci, eu cred ca avem 50% sanse sa atingem reperul IOR, intinerirea omului robust, in 15 ani de la momentul in care obtinem intinerirea la soareci. 15 ani de la soarecele robust. Perceptia publicului va fi oarecum mai favorabila decat atat. Publicul are tendinta sa subestimeze dificultatea actelor stiintifice. Asa ca probabil va considera ca mai sunt doar 5 ani. Se vor insela, dar nu va conta prea mult. Iar in final, desigur, cred ca e corect sa spun ca motivul principal pentru care publicul este atat de nehotarat in ce priveste imbatranirea acum il reprezinta hipnoza globala despre care am vorbit mai devreme, strategia de adaptare. Ea va fi uitata in acel moment, pentru ca va fi imposibil sa mai credem ca imbatranirea este inevitabila pentru oameni, avand in vedere ca deja a fost amanata pentru soareci. Asa ca ne vom alege cel mai probabil cu o provocare pentru atitudinea oamenilor, iar acest lucru are implicatii enorme, desigur.

Ca sa va explic mai clar cum vom obtine acesti soareci, o sa mai adaug ceva descrierii fenomenului de imbatranire. Voi folosi cuvantul "daune" ca sa denumesc aceste evenimente intermediare cauzate de metabolism si care pana la urma cauzeaza patologii. Ce trebuie sa retinem este ca desi daunele cauzeaza patologii doar spre sfarsit, daunele insele se petrec pe tot parcursul vietii, incepand dinainte de nastere. Dar ele nu fac parte din metabolism. Ceea ce se dovedeste un lucru folositor. Pentru ca astfel ne putem redesena diagrama. Putem spune ca diferenta fundamentala intre gerontologie si geriatrie este ca gerontologia incearca sa incetineasca ritmul cu care metabolismul face aceste daune. Si voi explica imediat ce anume sunt daunele din punct de vedere biologic. Iar geriatrii incearca sa incetineasca scurgerea vietii impiedicand daunele sa se transforme in patologie. Motivul pentru care aceasta este o lupta pierduta este ca daunele continua sa se adune.

Asa ca exista si o a treia abordare, daca privim din acest punct de vedere. O putem numi abordarea inginereasca, si eu sustin ca ne este accesibila. Abordarea inginereasca nu intervine in nici un proces. Nu intervine nici in acesta, nici in acesta. Iar asta e un lucru bun pentru ca inseamna ca nu e o lupta pierduta, este ceva ce suntem capabili sa realizam pentru ca nu implica o imbunatatire a evolutiei. Abordarea inginereasca spune doar "Hai sa reparam periodic toate aceste tipuri de daune, nu neaparat sa le reparam de tot, dar intr-o proportie destul de mare, asa incat sa mentinem nivelul daunelor sub cel normal, care trebuie sa existe si care le face sa fie patogene." Stim ca acest prag exista, pentru ca nu dezvoltam afectiuni ale batranetii pana nu ajungem la varsta mijlocie, cu toate ca daunele s-au tot acumulat inca dinainte sa ne nastem.

De ce spun ca este realizabil? Pai, motivul ar fi urmatorul. Partea importanta a acestui slide este de fapt cea de jos. Daca incercam sa spunem care parti ale metabolismului sunt importante in procesul de imbatranire, stam aici toata noaptea, pentru ca practic tot metabolismul este important in procesul de imbatranire intr-un fel sau altul. Aceasta lista este doar demonstrativa, este incompleta. Lista din dreapta este de asemenea incompleta. Este o lista a tipurilor de patologii legate de imbatranire dar este una incompleta. Insa eu sustin in fata voastra ca lista din mijloc este chiar una completa, este lista tipurilor de lucruri care alcatuiesc daunele, efectele secundare ale metabolismului care duc la patologii sau care ar putea duce la patologii. Si sunt doar sapte. Sunt categorii, bineinteles, dar sunt doar sapte. Pierderea celulelor, mutatii in cromozomi, mutatii in mitocondrii si asa mai departe.

In primul rand, as vrea sa va dau un argument pentru care aceasta lista este una completa. Sigur ca am putea aduce argumentul biologic. Am putea spune "Bine, dar noi din ce suntem facuti?" Suntem facuti din celule si materia dintre celule. In ce se pot acumula daunele? Raspunsul este "In moleculele care traiesc mult" pentru ca daca o molecula care traieste putin este afectata, dar apoi este distrusa, asa cum o proteina este distrusa de proteoliza, atunci si daunele asupra ei sunt distruse. Trebuie sa fie vorba de molecule care traiesc mult. Toate aceste sapte lucruri erau discutate in gerontologie acum multa vreme, ceea ce reprezinta vesti destul de bune, pentru ca inseamna ca, stiti, am evoluat mult in biologie in acesti 20 de ani, deci faptul ca n-am extins aceasta lista ne arata destul de clar ca nu se pot face extensii. Totusi, e mai bine decat atat; stim cum sa le rezolvam pe toate la soareci, in principiu, si ce vreau sa spun prin "in principiu" este ca probabil putem implementa aceste solutii in decursul a zece ani. Unele dintre ele sunt deja partial implementate, cele de sus.

Nu am timp sa trec prin toate, dar concluzia mea este ca, daca vom reusi sa gasim destule fonduri, vom putea implementa intinerirea masei robuste in doar zece ani, dar trebuie sa incepem sa o facem in mod serios. Trebuie sa incercam cu adevarat. Cu siguranta ca exista biologi in auditoriu si vreau sa raspund unora din intrebarile pe care le-ati putea avea. Se poate sa nu fi fost satisfacuti de aceasta prelegere, dar trebuie neaparat sa mergeti sa cititi lucrurile astea. Am publicat un volum mare de lucrari pe aceasta tema. Am citat experimentele pe care imi bazez optimismul asa ca veti gasi acolo multe detalii. Ceea ce ma face increzator in intervalele de timp destul de agresive pe care le-am enuntat aici. Asa ca daca va inchipuiti ca gresesc, ar trebui sa incercati serios sa vedeti de ce credeti ca gresesc.

Si desigur ca este vital sa nu aveti incredere in oamenii care se auto-intituleaza gerontologi pentru ca, asa cum se intampla de fiecare data cand ne indepartam de sistemul de gandire anterior dintr-un domeniu, stiti, ne asteptam ca oamenii care apartin de curent sa fie ceva mai potrivnici si sa nu ne ia in serios. Asa ca trebuie sa va faceti temele in mod serios ca sa puteti intelege daca toate astea sunt adevarate.

Si vom incheia cu cateva lucruri. Primul este ca veti auzi un tip in urmatoarea sesiune care spunea acum ceva vreme ca vom putea reproduce secventa genomului uman in scurt timp si toata lumea a crezut ca asa ceva este, evident, imposibil. Si stiti ce s-a intamplat. Deci, stiti, lucrurile astea se intampla. Avem diverse strategii, printre care Premiul Methuselah Mouse, de fapt un stimulent al inovarii si al dorintei de a face ceea ce crezi ca ar functiona, si apoi primesti bani cand castigi. S-a propus chiar deschiderea unui institut. O sa fie nevoie de ceva bani. Dar ganditi-va, cat dureaza sa cheltuim suma respectiva pe razboiul din Irak? Nu prea mult. OK. (Rasete) Trebuie sa fie un act filantropic, pentru ca profiturile distrag atentia biotehnologilor, dar eu cred ca sunt sanse de 90% sa reusim. Si mai cred ca stiu cum s-o facem. Si ma voi opri aici. Va multumesc. (Aplauze)

OK. Nu stiu daca vor fi intrebari, dar m-am gandit sa ofer ocazia. Daca ati vorbit despre imbatranire si incercarea de a o combate, de ce aratati ca un om batran? (Rasete)

Pentru ca sunt un batran. Am 158 de ani. (Rasete) (Aplauze)

Speciile acestei planete au evoluat cu sisteme imunitare care sa indeparteze toate bolile in asa fel incat indivizii sa traiasca destul incat sa procreeze. Totusi, din cate stiu, toate speciile au evoluat astfel incat sa moara asa incat, cand celulele se divizeaza, telomerazele devin mai scurte si in final speciile mor. Deci, de ce evolutia pare sa fi selectat impotriva imortalitatii cand ea este atat de avantajoasa, sau cumva este evolutia incompleta?

Genial. Multumesc pentru aceasta intrebare la care pot sa dau un raspuns care nu naste controverse. Iti voi da raspunsul general acceptat cu care, intamplator, sunt si eu de acord. Si anume ca nu, imbatranirea nu este rezultatul unei selectii, ci este un act de neglijenta evolutionara. Cu alte cuvinte, imbatranim pentru ca este foarte greu sa facem altfel, ai nevoie de mai multe conexiuni genetice, de gene mai sofisticate ca sa poti imbatrani mai greu, si nevoia creste pe masura ce imbatranesti. Altfel spus, evolutia nu conteaza si nu are importanta daca genele sunt transmise de invidizi care traiesc mult, sau prin procreere acest fenomen este modular, si din acest motiv diferitele specii au durate de viata diferite si nu exista nici una care sa traiasca infinit.

Genelor nu le pasa, doar noua?

Exact.

Buna. Am citit undeva ca in ultimii 20 de ani, durata medie de viata a oamenilor a crescut cu zece ani. Daca extrapolez, ajung la concluzia ca as trai pana la 120 de ani daca nu fac vreun accident cu motocicleta. Asta inseamna ca sunt unul din subiectii care vor putea trai 1000 de ani?

Daca pierzi putin din greutate. (Rasete) Cifrele nu prea se potrivesc. Cifrele standard spun ca durata de viata a crescut cu intre unul si doi ani per decada. Deci nu e atat de bine pe cat ai crede, pe cat ai putea spera. Dar intentionez sa transform cresterea intr-una de un an in fiecare an.

Mi s-a spus ca multe celule ale creierului unui adult exista inca din embrion si ca celulele cerebrale traiesc cam 80 de ani. Daca e adevarat, exista implicatii biologice in lumea intineririi? Daca exista celule in corpul meu care traiesc 80 de ani, comparativ cu unele tipice, care traiesc, stiti, cateva luni?

Exista implicatii tehnice, desigur. Practic ce trebuie sa facem este sa inlocuim celule in cele cateva zone ale creierului care le pierd intr-un ritm respectabil, in special in neuroni, dar fara sa le inlocuim mai rapid decat atat, sau nu cu mult mai rapid pentru ca daca le inlocuim prea rapid se degradeaza functiile cognitive. Ceea ce am zis mai devreme despre faptul ca nu exista specii care nu imbatranesc era oarecum prea simplificat. Exista specii care nu imbatranesc, cum este Hydra, dar secretul lor este ca nu au sistem nervos si nici vreun fel de tesut care sa se bazeze pentru a-si indeplini functiile pe celule care traiesc mult.