Annie Lennox: De ce sunt activist împotriva HIV/SIDA

Vă voi spune povestea transformării mele într-un activist împotriva HIV/SIDA. Iar acesta este numele campaniei mele, Campania SING [Cântă]. În noiembrie 2003 am fost invitată să iau parte la lansarea fundației lui Nelson Mandela numită Fundația 46664. Este fundația sa împotriva HIV/SIDA. Iar 46664 este numărul pe care îl avea Mandela în închisoarea din Robben Island. Aici sunt cu Youssou N'Dour, pe scenă, distrându-mă de minune. A doua zi, toți artiștii au fost invitați să meargă cu Mandela pe Robben Island, unde avea să țină o conferință pentru presa mondială, stând în fața fostei sale celule de închisoare. Puteți vedea gratiile de la fereastră aici. A fost un eveniment plin de semnificații pentru noi toți. În acel moment Mandela a spus presei mondiale că are loc aproape un genocid în țara sa, în acea Națiune Curcubeu post-apartheid, o mie de oameni mureau în fiecare zi, iar linia frontului, cele mai vulnerabile victime, erau femeile și copiii.

Asta a avut un impact uriaș asupra minții mele, deoarece sunt femeie și sunt mamă și nu mi-am dat seama că pandemia HIV/SIDA afecta direct femeile în acest fel. Și astfel m-am dedicat -- când am părăsit Africa de Sud, când am plecat din Capetown, mi-am spus ”Asta este ceva despre care trebuie să vorbesc. Trebuie să servesc această cauză.” Și astfel, în consecință, am participat la fiecare eveniment al fundației 46664 la care am putut lua parte și am organizat conferințe de presă, am dat interviuri, vorbind și folosind poziția mea ca muzician, cu angajamentul meu față de Mandela, din respect pentru extraordinara, incredibila muncă pe care a făcut-o. Toată lumea îl respectă pe Nelson Mandela. Toată lumea îl idolatrizează pe Nelson Mandela. Dar știu ei despre ce se întâmplă în Africa de Sud, țara lui, țara ce a avut una dintre cele mai mari rate de transmitere a virusului? Cred că dacă aș ieși acum pe stradă și aș spune oamenilor ce se întâmplă acolo, ar fi șocați.

Am fost foarte, foarte norocoasă, câțiva ani mai târziu, să-l întâlnesc pe Zackie Achmat, fondatorul Treatment Action Campaign, un activist incredibil. L-am întâlnit la un eveniment al fundației 46664. Purta un tricou la fel cu cel pe care eu îl port acum. Este o unealtă. Vă spune că sunt solidară cu oamenii care au HIV, oamenii care trăiesc cu HIV. Și într-un fel, din cauza stigmatului, prin purtarea acestui tricou, eu spun ”Da, putem discuta despre această problemă.” ”Nu trebuie să fie ascunsă.” Am devenit membru al Treatment Action Campaign, și sunt foarte mândră să fiu membră a acestei organizații incredibile. Este o campanie ce se bazează pe comunitate cu 80% dintre membri fiind femei, majoritatea fiind infectate cu HIV. Lucrează pe teren. Au un impact extraordinar asupra oamenilor ce trăiesc direct cu efectele virusului. Au programe educative. Pun în discuție problemele stigmatizării. E chiar extraordinar ceea ce fac. Și da, campania mea SING a sprijinit Treatment Action Campaign în sensul că am încercat să conștientizez oamenii și am încercat să strâng fonduri. O mulțime din banii pe care am reușit să îi strâng au mers direct la Treatment Action Campaign susținând incredibila muncă pe care ei au făcut-o și încă continuă să o facă, în Africa de Sud.

Așadar aceasta este campania mea SING. Campania SING este de fapt formată din mine și încă trei sau patru oameni minunați care mă ajută și mă susțin. Am călătorit în toată lumea în ultimii doi ani și jumătate. Am mers în aproximativ 12 țări diferite. Aici mă aflu la Oslo în Norvegia, primind un cec consistent, cântând la Hong Kong, încercând să-i conving pe oameni să doneze bani. În Johannesburg am avut ocazia să cânt în fața unei audiențe majoritar albe din clasa mijlocie care a plâns pentru că folosesc clipuri video care înmoaie inimi cu această tragedie groaznică ce are loc, pe care oamenii au tendința să o evite, pentru că sunt plictisiți, și nu știu de fapt care sunt soluțiile. Aaron Motsoaledi, ministrul sănătății aflat în funcție, a participat la acel concert, și am avut ocazia să-l întâlnesc, iar el a promis hotărât să încerce să schimbe ceva, ceea ce e absolut necesar. Acesta este parlamentul scoțian. Am devenit ulterior o reprezentanta a Scoției și a HIV. Și le-am prezentat experiențele mele în încercarea de a-i face conștienți de ce se întâmplă. Și din nou, în Edinburgh, împreună cu minunatul cor al copiilor africani, pe care îl ador pur și simplu. Și e vorba de astfel de copii, mulți deveniți orfani din cauză că familia lor a fost afectată de virusul SIDA.

Aici sunt în New York cu Michel Sidibe. El e directorul UNAIDS. Sunt foarte onorată de faptul că Michel m-a invitat doar cu câteva luni în urmă să devin ambasador UNAIDS. Și într-un fel acest lucru mi-a întărit poziția și mi-a lărgit zona de impact. Mesajul pe care UNAIDS îl trimite acum în lume este că am vrea să vedem eliminarea propriu-zisă a transmiterii virusului de la mamă la copil până în anul 2015. Este un obiectiv foarte ambițios, dar credem că poate fi atins cu voință politică. Este posibil.

Și aici sunt împreună cu o femeie însărcinată care este HIV pozitivă, și zâmbim, amândouă zâmbim, pentru că suntem foarte încrezătoare, pentru că știm că această tânără este tratată astfel încât să i se prelungească viața pentru a avea grijă de bebelușul pe care îl va naște. Iar bebelușul său va fi tratat cu PMTCT, ceea ce înseamnă că bebelușul se poate naște fără virus. Asta este prevenirea chiar la începutul vieții. Este una dintre modalitățile de intervenție pentru stoparea pandemiei SIDA.

Aș dori să închei spunându-vă povestea despre Avelile. Ea este Avelile. Merge cu mine oriunde mă duc. Spun povestea ei tuturor, pentru că ea reprezintă una dintre milioanele de orfani HIV/SIDA. Mama lui Avelile avea virusul HIV. Ea a murit din cauza unei boli complementare SIDA. Avelile avea virusul. S-a nascut cu virusul. Și aici are 7 ani, cântărind nu mai mult decât un bebeluș de 1 an. În acest moment al vieții sale, ea suferă de SIDA în plină dezvoltare și are pneumonie. Am întâlnit-o într-un spital din Eastern Cape și am petrecut toată dupa-amiaza cu ea -- un copil adorabil. Doctorii și asistentele erau fenomenali. Au trecut-o pe un regim nutritiv foarte special și au avut mare grijă de ea. Și atunci când am plecat de la spital nu știam -- pentru că am filmat atunci povestea ei -- nu știam dacă va supraviețui. Prin urmare era, evident... o întâlnire foarte încărcată emoțional și ne-a lăsat simțindu-ne foarte marcați de această experiență directă, de acest copil, știți, acea poveste. Cinci luni mai târziu ne-am întors în Africa de Sud pentru a o reîntâlni pe Avelile. Și devin -- firele de păr de pe -- nu știu dacă puteți vedea firele de păr de pe brațul meu. Sunt ridicate, pentru că știu ce vă voi arăta. Aceasta este transformarea care a avut loc. Nu este extraordinar?

(Aplauze)

Aceste aplauze sunt de fapt pentru doctorii și asistentele din spitalul în care au avut grijă de Avelile. Și înțeleg că apreciați acest tip de transformare. Așadar, aș dori să vă spun, fiecăruia din audiență, dacă credeți că fiecare mamă și fiecare copil din lume are dreptul să aibă acces la hrană bună și asistență medicală de calitate și dacă credeți că Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, în mod special al cincelea și al șaselea, ar trebui urmărite absolut de toate guvernele din toată lumea -- mai ales din Africa sub-sahariană -- vă rog să vă ridicați în picioare. Cred că putem spune că e aproape toată lumea din sală.

Vă mulțumesc mult.

(Aplauze)